Back to the top

Back to Top

duminică, 19 mai 2013

Puterea noastra e mult mai mare decat credem noi!!!

Daca cineva ar veni in acest moment sa ne spuna plin de incredere ca puterea noastra este mai mare decat credem, cum am reactiona? I-am rade in fata, i-am intoarce spatele sau ne-am opri pentru o secunda pentru a auzi ce doreste sa ne transmita?

Psihologul Daniel Gilbert a ajuns la concluzia ca multi dintre noi supraestimam impactul negativ pe care diferite evenimente il au in viata noastra (de exemplu, a fi concediat). Cand ni se cere sa ne imaginam astfel de scenarii legate de drumul nostru de dezvoltare personala, avem tendinta de a ne imagina viitorul in care includem numai un impact emotional negativ al intamplarii, uitand sa ne concentram si pe partea plina de invataminte ca rezultat al continuarii vietii noastre. Cand ne imaginam posibilitatea de a fi concediati, de a fi parasiti la altar, de a pica la un examen important, avem capacitatea de a ne imagina durerea pe care aceste situatii ne-o ofera si avem o mare dificultate in a ne simti bine sau in a vedea oportunitatea care ne este oferita.
Dar ce se intampla cand un astfel de eveniment ia nastere in realitate, nu in imaginatie? Ne imaginam cel mai urat scenariu posibil de parca nu am avea puterea de a influenta nici in cea mai mica masura. In acest sens, problema consta in faptul ca ,,pronuntam imediat o judecata finala la adresa lucrurilor care ni s-au intamplat, etichetandu-le drept bune sau rele in momentul in care apar – abandonand ideea ca avem puterea de a gasi o alta semnificatie la ceea ce ni se intampla” (Daniel Gilbert). Astfel, intr-o secunda, ne construim un cosmar narativ care nu numai ca se extinde in fiecare aspect al vietii noastre, ci chiar in finalul acesteia.
O teorie despre fericire sustine ca nivelul nostru de fericire are tendinta de a fi relativ fix pe parcursul vieii, schimbandu-si traiectoria ca raspuns la evenimentele pe care le experimentam – atat favorabile, cat si nefavorabile – intorcandu-se insa la punctul de plecare dupa o perioada de timp, o data ce perioada aceea din viata noastra este incheiata. Asa cum veselia pe care un eveniment ne-o ofera dispare incetul cu incetul, la fel si durerea pierderii se incheie.

Putem defini astfel rezistenta fie ca abilitatea de a face fata depresiei inca de la aparitia acesteia, fie ca posibilitatea de a ne intoarce la starea initiala dupa ce am suferit o pierdere sau un soc emotional. Toate aceste studii sugereaza ca ne incadram in categoria celor ,,rezistenti” chiar daca nu ne putem imagina acest lucru despre noi insine.

Desigur, problema este in alta parte. Simplul fapt ca detinem acest adevar – ca suntem capabili sa ne revenim mai repede decat credem – nu diminueaza sub nicio forma suferinta pe care o resimtim in astfel de situatii. Iar o suferinta de genul acesta este intr-adevar imensa. Tocmai de aceea este important sa gasim in noi insine resursele si puterea care sa ne ajute sa devenim mai rezistenti. Cel mai dificil lucru ramane acela de a accepta ca situatia in care traim se poate inrautati. Ca ne putem simti speriati, deprimati, anxiosi. Dar cel mai important este sa retinem ca aceste sentimente ne pot paraliza numai daca noi le permitem asta. Prezenta lor este fireasca, dar acest lucru nu trebuie sa ne limiteze capacitatea de a face fata incercarilor pe termen lung.

Ceea ce poate ar trebui sa ne amintim adesea este faptul ca puterea noastra de a prezice viitorul in situatii de acest fel este imensa, insa capacitatea noastra de a-l crea este mai mare decat credem.

Niciun comentariu: