Back to the top

Back to Top

duminică, 30 octombrie 2016

Calitatile unei relatii de lunga durata

1. Un anumit grad de idealizare constructiva reciproca
2. O puternica identificare cu partenerul/ mediu social asemanator
3. Un echilibru intre asemanarile si deosebirile celor doua personalitati
4. Abilitatea de a comunica
5. Sexul
6.  Tolereranta si  rezolvarea conflictului
7. Reguli domestice implicite si explicite
8. Sentiment si controlul impulsului
9. Capacitatea individuala de a se reinventa
10. Implicarea intr-un proiect impreuna mai important decat sinele.
11. O incredere de nezdruncinat in valoarea angajamentului
12. In dragoste, ca si in viata, putina magie, si putin noroc, necastigat cu munca grea, pot face o mare diferenta.

vineri, 28 octombrie 2016

Imi plac oamenii care stiu sa taca

Am constatat că, pe măsură ce trece timpul, devin din ce în ce mai selectivă, nu mai pot accepta în jurul meu profitorii, disimulanţii, bârfitorii şi, mai ales, oamenii care vorbesc mult, fără să transmită nimic. Nu-i mai accept pe cei care îşi aduc aminte de mine doar atunci când au nevoie de ceva, pe cei care una-mi spun şi alta fac, pe cei care răspândesc zvonuri, conştienţi fiind că provoacă încurcături sau suferinţă. În schimb, îmi plac din ce în ce mai mult oamenii lângă care sufletul meu se simte în siguranţă, oamenii care nu fac risipă de cuvinte.


Îmi place să stau lângă oamenii care tac. Îmi place să le respect tăcerea, solitudinea. Unii mă privesc pentru o clipă, îmi zâmbesc discret, iar apoi îşi continuă firul gândurilor, alţii ascund drame în spatele acestor tăceri, camuflează mii de lacrimi. Poate că sunt tăceri prin care oamenii respectivi încearcă să tragă cortina peste spectacolul trist al vieții lor. Ce drept am eu să pătrund în sanctuarul intimităţii lor? Ce drept am eu să încerc să dezleg enigma acestor cuvinte nerostite?

De-a lungul timpului, am învăţat că unele tăceri se transformă în punţi, altele se transformă în abisuri între persoane. Unele tăceri unesc suflete, altele, dimpotrivă, sunt ostentative sau stânjenitoare, prevestesc începutul sfârşitului. Unele tăceri ne liniștesc, altele, din contră, ne tulbură.

Unii oameni tac doar în anumite circumstanţe. Pentru ei tăcerea este o alegere. Tac, nu pentru că nu au nimic de spus, ci pentru că ştiu că aşa este înţelept, pentru că au învăţat că anumite vorbe sunt de prisos. Ei aleg să tacă, pentru că sunt conştienţi că, dăcă ar rosti anumite cuvinte, acestea s-ar izbi de zidurile nepăsării. Alţii aleg să tacă, pentru că se află în prezenţa anumitor oameni care nu ştiu altceva să facă decât să răstălmăcească vorbe.

Am cunoscut oameni pentru care tăcerea nu este niciodată apăsătoare, este doar o latură a personalității lor. Sunt oameni care vorbesc mult şi oameni care tac mult. Dacă suntem îngăduitori cu primii, de ce n-am fi şi cu ceilalţi? De ce ne sperie tăcerea aceasta misterioasă a oamenilor însingurați?

Uneori, tăcerea e molipsitoare. Poate fi tăcerea oamenilor dintr-un lăcaș, oameni care știu să asculte o rugăciune tămăduitoare de suflete. Poate fi tăcerea aceea comună, nesilită, a oamenilor care știu să respecte suferința unui om care tocmai a pierdut pe cineva drag.

Cel mai mult îmi place tăcerea aceea complice a oamenilor care se iubesc, care nu au nevoie de cuvinte, ci doar de gesturi și priviri. Tăcerea aceea care dizolvă totul în jur, care ignoră chipurile celorlați, care face abstracție de zgomotele deșarte ale lumii. Tăcerea care se transformă într-un limbaj secret, unic, pe care doar cei doi îndrăgostiți îl cunosc.

Cele 5 rani ale sufletului




In continuare va scriu cate ceva despre masti si despre ranile sufletului, extrase din cartea “Cele 5 răni care ne împiedică să fim noi înşine“ scrisa de Lise Bourbeau pe care v-o recomand cu incredere.

“Rana de respingere"

Cel care sufera din cauza ei se simte respins in fiinta lui si in dreptul sau de a exista. Poate fi o rana care sa se formeze chiar din timpul existentei intrauterine, in cazul copiilor nedoriti sau al celor care s-au incarnat pentru a vindeca aceasta rana de respingere (se vor naste in familii care ii vor respinge, pentru a le da ocazia sa invete din aceasta experienta).

Respingerea este o rană foarte profundă, deoarece cel care suferă din cauza ei se simte respins în fiinţa lui şi, mai ales, în dreptul lui de a exista. Cei care ne resping apar în viaţa noastră pentru a ne arăta cât de mult ne respingem pe noi înşine. Această rană apare foarte devreme în viaţa unei persoane – încă de la naştere sau chiar înainte de a se naşte. Un astfel de exemplu este copilul care nu este dorit sau copilul care are alt sex decât doreau părinţii. Rana de respingere este trăită în legătură cu părintele de acelaşi sex. Acest părinte a contribuit la activarea rănii deja existente. Părintele de acelaşi sex are rolul de a ne învăţa să iubim, să ne iubim şi să dăruim iubire. Părintele de sex opus ne învaţă să ne lăsăm iubiţi şi să primim iubirea. Dacă ai această rană se explică dificultăţile pe care le ai în a te accepta şi a te iubi.

Caracteristici:

- suferi de insomnie din cauza unei activitati mentale prea încarcate

- fugi de o situatie evitând locul în care te afli sau plecând în astral (a fi cu capul în nori),

- negi o situatie, nu vrei sa o vezi în realitate. Poti face acest lucru pentru a te convinge ca persoana sau situatia aceea nu te-a deranjat, emotionat sau atins deloc. Acest gen de control este de obicei inconstient. Este bine sa îi rugam pe cei apropiati sa ne ajute sa descoperim momentele în care fugim negând realitatea.

- negi veridicitatea unui compliment, crezând ca, daca acea persoana te cunostea cu adevarat, nu ti-ar fi facut niciodata acel compliment;

- îti este rusine SA FII ceea ce esti si nu vrei sa fii descoperit asa cum esti,

- te închizi în tine, te abtii sa spui sau sa faci ceva de teama ca celalalt nu te mai iubeste, nu te mai apreciaza.

Un lucru important cu privire la· rana de respingere este ca aceasta este întotdeauna activata de o frica la nivelul lui A FI si nu la nivelul lui A AVEA sau A FACE. De exemplu, daca ai de vorbit sau de facut ceva în fata unui public, este posibil sa te pregatesti exagerat de mult si sa nu dormi deloc. Frica ta adevarata nu este aceea ca nu vei face bine lucrurile, ci mai degraba aceea ca vei fi judecat ca fiind nul, daca nu faci prezentarea perfect, în functie de asteptarile celorlalti si, mai ales conform propriilor tale asteptari, de obicei nerealiste. Daca faci parte din aceasta categorie, este foarte posibil sa te controlezi în ceea ce faci si în ceea ce spui, mai ales pentru a fi iubit si pentru a te simti acceptat asa cum esti, în loc sa fii considerat bun de nimic.

Boli sau indipoziţii care se pot manifesta: aritmie, cancer, probleme respiratorii, alergii, vărsături, ameţeli, comă, agorafobie, hipoglicemie sau diabet, depresii sau sindrom maniaco-depresiv, psihoze.

Rana de respingere este pe cale de vindecare atunci când persoana respectivă se va afirma tot mai mult şi va îndrăzni să ocupe locul care i se cuvine. Mai mult, dacă i se pare că cineva a uitat de existenţa ei, se poate simţi foarte bine aşa cum e. Va trăi mult mai puţine situaţii în care îi va fi frică că intră în panică.

În spatele măştii de fugar se ascunde o persoană capabilă să facă foarte multe lucruri, cu o bună rezistenţă la muncă, descurcăreaţă, dotată cu o mare capacitate de a crea, de a inventa, de a imagina; cu aptitudini speciale de a lucra sigură; eficientă, se gândeşte la detalii; reacţionează repede; ştie să facă exact ce trebuie în caz de urgenţă; nu are nevoie de ceilalţi cu orice preţ; poate foarte bine să se retragă şi să fie fericită singură.

Rana de abandon

Rana trăită în cazul unui abandon se situează de la început la nivelul lui a avea şi a face, mai degrabă decât la nivelul lui a fi. Rana de abandon este trăită în relaţie cu părintele de sex opus. Cei care suferă de abandon nu se simt suficient de hrăniţi la nivel afectiv. Este o persoană care dramatizează mult lucrurile, cel mai mic incident putând lua proporţii imense.

Când un dependent face multe lucruri pentru cineva, o va face sperând să obţină în schimb afecţiune sau să primească mulţumiri, să se simtă important. Această atitudine îi aduce însă, adeseori, dureri de spate, deoarece cară în spate responsabilităţi care nu îi aparţin. Dependentul are obiceiul de a se agăţa fizic de persoana pe care o iubeşte.

Caracteristici:

- te prefaci ca esti vesel, bucuros, fericit, pentru a-i face pe plac partenerului,

- te supui nevoilor celorlalti, crezând ca acest lucru te face fericit,

- plângi pentru a primi atentia cuiva,

- îti exprimi o cerere sau o nemultumire pe un ton plângacios,

- îi deranjezi mereu pe ceilalti pentru a primi atentie,

- faci pe victima, adica atunci când îti atragi inconstient probleme,

- povestesti ceea ce ti se întâmpla într-un mod dramatic, exagerând,

- profiti de o boala pentru a-i manipula pe ceilalti, pentru ca cineva sa se ocupe de tine,

- nu îti asculti nevoile, de teama ca celalalt crede ca îl vei abandona,

- începi ceva si renunti înainte de a-ti fi atins scopul, acuzând pe nedrept pe cei care care, în acceptiunea ta, ar fi trebuit sa te sustina,

- simti nevoia de a povesti tot ceea ce ti se întâmpla, la telefon sau direct cuiva,

- te crezi incapabil de a face fata la moartea cuiva drag,

- suporti orice, de teama ca vei fi abandonat, de obicei de un partener sau de un copil,

- nu te poti hotarî sa închei o relatie de teama ca vei ramâne singur, chiar daca stii ca va fi mai bine pentru tine,

- ceri sa fii ajutat, înainte chiar de a verifica daca poti face acel lucru tu însuti,

- întrerupi pe cineva pentru a vorbi de propriile tale probleme,

- crezi ca problemele tale sunt mult mai importante decât ale celorlalti.

Boli de care poate suferi: astmul, bronşitele, probleme cu pancreasul/suprarenalele, miopie, isterie, depresie, migrene, boli incurabile sau rare.

Rana de abandon este pe cale să se închidă când vă veţi simţi bine chiar dacă sunteţi singuri şi veţi căuta mai puţin atenţia celorlalţi. Viaţa va deveni mai puţin dramatică. Veţi vrea tot mai mult să începeţi proiecte şi, chiar dacă nu veţi avea sprijinul celorlalţi, veţi continua să le susţineţi.

În spatele măştii dependentului se ascunde de fapt o persoană abilă, care ştie foarte bine să îşi exprime cererile; o persoană care ştie ce vrea, tenace, perseverentă în cererile ei, care nu renunţă când este hotărâtă să obţină ceva, care are talent actoricesc şi ştie să atragă atenţia celorlalţi, veselă, sociabilă, care inspiră bucuria de a trăi, care are capacitatea de a-i ajuta pe ceilalţi, deoarece se interesează de ei şi ştie ce simt; are calitatea de a-şi folosi talentele psihice cu un scop bun, atunci când îşi controlează temerile; are adesea talente artistice; deşi sociabil, are nevoie de momente de singurătate pentru a se regăsi.

Rana de umilire

Daca suferi de rana de umilire, acestea sunt comportamentele de control cele mai frecvent folosite, atunci când te temi ca vei umili o alta persoana sau ca vei fi umilit sau ca te vei umili tu însuti.

Rana de umilire este cel mai adesea trăită în relaţie cu mama, dar se poate să apară şi în relaţia cu ambii părinţi. Mama are un rol important în viaţa celui care sufera de rana de umilire, chiar dacă într-un mod inconştient şi involuntar. Această rană poate fi trăită pe diferite niveluri, în funcţie de ce anume s-a petrecut între vârstele de 1 şi 3 ani.Copilul cu o astfel de rană îşi va crea o mască de masochist. Masochismul este comportamentul unei persoane care găseşte plăcere şi chiar satisfacţie în suferinţă. Acea persoană caută durerea şi umilirea, de obicei într-un mod inconştent.

Masochistul este de obicei hipersensibil, iar cel mai mărunt lucru poate să îl afecteze. La rândul lui, ar face orice ca să nu îi rănească pe ceilalţi. Dintre cele cinci tipologii, masochistul îşi ascultă cel mai puţin nevoile, deşi uneori este foarte conştient de ceea ce vrea. Îşi provoacă suferinţă neascultându-le, alimentându-şi rana de suferinţă şi masca. Face orice pentru a se face util. Îi face pe oameni să râdă, însă cea mai mică critică la adresa lui îl face să se simtă umilit şi neînsemnat.

Este specialist în a se devaloriza pe sine însuşi. Se vede mai puţin important decât este în realitate. Nu poate să conceapă că ceilalţi îl consideră o persoană specială şi importantă în ochii lor. Tendinţa de a se blama pentru orice şi chiar de a lua asupra sa vina celorlalţi este foarte mare. Atunci când este învinovăţit de ceva, rămâne blocat, neştiind ce să spună pentru a se apăra. Poate să sufere într-atât încât să plece din locul respectiv. Considerându-se vinovat, crede că este de datoria lui să remedieze situaţia.

Caracteristici:

- lasi pe cineva sa te doboare fizic sau psihic, fara sa spui nimic,

- te obligi sa oferi ajutor unei persoane afla teîn dificultate, lasând la o parte propriile tale nevoi,

- te abtii sa spui orice lucru negativ despre o alta persoana,

- te acuzi ca esti nedemn,

- te dezgusta propria ta persoana,

- îi faci pe ceilalti sa râda pe seama ta, umilindu-te,

- îi întorci celuilalt un compliment, considerând ca esti nedemn sa îl primesti si, mai ales, ca celalalt este mai demn, îl merita mai mult decât tine,

- faci totul pentru a parea impecabil în ochii lui Dumnezeu,

- crezi ca trebuie sa alini suferinta celorlalti, a întregii umanitati,

- îi consideri pe ceitalti mai importanti decât tine, crezând ca acestia sufera mai mult,

- te abtii de la placerea fizica, de teama ca vei fi considerata o femeie usoara, de exemplu

- nu îti realizezi o placere fizica, de teama ca vei fi considerat egoist.

Boli de care poate suferi: dureri de spate, senzaţii de greutate în umeri, probleme respiratorii, probleme la picioare (varice, entorse, fracturi), probleme cu ficatul, dureri de gât, angina, laringite, probleme cu glanda tiroidă, urticarie, funcţionare proastă a pancreasului, probleme cardiace, intervenţii chirurgicale.

Rana de umilire este pe cale să se vindece atunci când veţi avea timp să vă ascultaţi mai întâi propriile nevoi înainte de a spune da celorlalţi. Când veţi prelua mai puţine responsabilităţi şi vă veţi simţi mai liber. Când veţi fi capabili să vă exprimaţi cererile fără să vi se mai pară că sunteţi enervant şi că îi deranjaţi pe ceilalţi.

În spatele acestei măşti se află o fiinţă îndrăzneaţă, aventurieră, cu multe talente în diverse domenii, care îşi cunoaşte nevoile şi le respectă, care este sensibilă la nevoile altora; capabilă să respecte libertatea fiecăruia; mediator bun, conciliant, care reuşeşte să aducă la normal situaţiile dramatice; căreia îi place să se bucure şi îi face pe ceilalţi să se simtă în largul lor; care este de natură generoasă, altruistă, jovială; care are talent organizatoric şi ştie să recunoască talentele; senzuală, care ştie să se bucure în iubire; care este foarte demnă.

Rana de tradare

Rana de tradare este cea care te determina cel mai mult sa vrei sa îi controlezi pe ceilalti. Acestea sunt diferitele mijloace de control utilizate atunci când îti este teama ca vei fi tradat de catre cineva sau ca vei trada tu pe cineva Sa nu uiti ca ceea ce le faci celorlalti, îti faci de fapt tie însuti. Putem suferi de tradare de fiecare data când exista o încalcare a încrederii, o minciuna, o promisiune nerespectata, lasitate, o lipsa de responsabilitate.

În plus, toate aceste forme de control, în acest caz, se manifesta în relatia cu o persoana de sex opus.

Multe persoane care prezintă rana de trădare au suferit datorită faptului că părintele de sex opus nu şi-a respectat angajamentul conform aşteptărilor pe copilul le avea faţă de părintele ideal.

La nivelul comportamentului şi atitudinilor interioare, forţa este o caracteristică comună tuturor persoanelor care au o rană de trădare. Ele sunt foarte exigente cu ele însele şi vor să le demonstreze celorlalţi de ce sunt capabile. Îşi vor reproşa enorm dacă renunţă la un proiect, dacă nu au avut curajul de a merge până la capăt. Le este foarte greu să accepte laşitatea celorlalţi. Fac tot ce le stă în putinţă pentru a fi persoane responsabile, puternice, speciale şi importante.

Dintre cele cinci tipologii, aceasta persoana este cel care are cele mai multe aşteptări, deoarece îi place să prevadă totul şi astfel să controleze. El vrea ca totul să se petreacă exact aşa cum a prevăzut şi este plin de aşteptări faţă de viitor. Această atitudine îl împiedică să trăiască momentul prezent şi să se bucure de surprize.

Aşteptările faţă de ceilalţi au drept scop verificarea felului în care fac ceea ce au de făcut, dacă o fac bine sau nu, precum şi verificarea încrederii pe care o poate avea în ei. Este foarte abil în a ghici aşteptările celorlalţi. Deseori, spune sau face ceva în funcţie de aşteptările celuilalt, fără a avea neapărat intenţia de a face ceea ce a spus. Are o personalitate puternică. Îşi afirmă convingerile cu forţă şi se aşteaptă ca şi ceilalţi să adere la credinţele lui. Îşi formează foarte repede o părere despre cineva sau despre o situaţie şi este convins că are dreptate.

Caracteristici:

- vrei sa ai ultimul cuvânt de spus,

- minti,

- îl întrerupi pe celalalt înainte ca acesta sa termine ceea ce are de spus,

- pastrezi ranchiuna si nu mai vrei sa vorbesti cu celalalt,

- vorbesti tare, ocupând tot spatiul când vorbesti cu cineva,

- nu ai încredere în celalalt, deoarece îti este teama,

- faci totul pentru a fi recunoscut ca o persoana speciala, puternica, capabila,

- ai asteptari, fara sa fi existat vreo întelegere în prealabil,

- îti pierzi rabdarea deoarece celalalt nu se grabeste,

- te enervezi pentru ca lucrurile nu se desfasoara asa cum vrei tu,

- insisti ca celalalt sa fie de acord cu tine, sa adere la ideile tale,

- folosesti o forma de seductie pentru a-ti atinge scopurile,

- îl culpabilizezi pe celalalt pentru ca tu ai uitat ceva sau ai facut o greseala,

- îl supraveghezi pe celalalt pentru ca acesta sa-si îndeplineasca sarcinile asa cum vrei tu,

- îi ceri ceva celuilalt si nu ai încredere în el, te îndoiesti în sinea ta ca acesta poate sa faca acel lucru,

- refuzi sa îti iei un angajament fata de celalalt,

- nu îti asumi responsabilitatea, vrei ca celalalt sa îsi asume greseala sau neglijenta ta,

- îl ridiculizezi pe celalalt încercând sa îl schimbi,

- refuzi sistematic sfaturile celorlalti,

- cauti sa îl intimidezi pe celalalt,

- te îmbufnezi pentru a-ti atinge scopurile, pentru a obtine ceea ce vrei,

- tipi sau îl ameninti pe celalalt,

- încerci sa îti impui felul tau de a face lucrurile,

- iei o decizie pentru celalalt, fara sa îi ceri parerea.

Bolile de care poate suferi o persoană din tipologia dominator sunt: agorafobia, dureri articulare (mai ales la nivelul genunchilor), boli care semnifică pierderea controlului asupra anumitor părţi ale corpului – hemoragii, impotenţă, etc., paralizie (dacă ajunge într-o situaţie de neputinţă totală), probleme la nivel digestiv (stomac, ficat), diverse tipuri de inflamaţii, herpes.

Rana de nedreptate

Voi încheia cu rana de nedreptate, care este traita de catre cei care sunt perfectionisti si care se acuza foarte usor. Urmatoarele mijloace de control sunt folosite fata de sine însusi si fata de persoanele de acelasi sex. Acestea sunt comportamentele pe care le ai atunci când îti este teama ca cineva va fi nedrept fata de tine sau ca tu vei fi nedrept (sau imperfect) fata de cineva sau fata de tine însuti.

O persoană care suferă de “rana de nedreptate” este o persoană care nu se simte apreciată la justa ei valoare, nu se simte respectată sau crede că nu primeşte ceea ce merită. Cineva poate, de asemenea, să sufere de rana de nedreptate şi când primeşte mai mult decât consideră că merită.

Copilul foarte mic, care s-a simţit respins dintr-un motiv sau altul, va încerca să nu mai fie respins, fiind cât mai aproape de perfecţiune. Copilul trăieşte această rană mai ales în relaţia cu părintele de acelaşi sex. După câţiva ani, în ciuda eforturilor lui de a fi perfect, nu se simte iubit şi consideră acest lucru ca fiind nedrept. În consecinţă, ia hotărârea de a se controla începând din acel moment şi de a deveni perfect, astfel încât nimeni să nu îl mai respingă vreodată. Astfel îşi blochează sentimentele, lucru care îl ajută să nu se mai simtă respins.

Dintre cele cinci caractere, aceasta persoana are cel mai des tendinţa de a-şi încrucişa braţele şi astfel îşi blochează energetic regiunea plexului solar. Când un rigid devine emoţionat, nu vrea să arate acest lucru, dar ne putem da seama după tonul vocii, care devine sec şi inflexibil. Când este întrebat ce mai face, va răspunde invariabil: foarte bine! Rigidul caută dreptatea şi justeţea cu orice preţ. Devenind un perfecţionist, caută mereu să fie corect. Pentru el este foarte greu să înţeleagă că, acţionând într-un mod perfect, conform propriilor criterii, poate fi în acelaşi timp nedrept.

Cel care suferă de nedreptate este mai înclinat să simtă invidie pentru cei care au mai mult decât el şi care, în opinia lui, nu merită. De asemenea, poate fi convins că ceilalţi îl invidiază când el are mai mult decât ei. Vrea să se asigure că este demn de ceea ce primeşte. Gelozia este trăită mai mult de către fiinţele din tipologia dependent sau dominator. Religia poate avea un efect mai mare asupra unui rigid decât asupra celor care prezintă celelalte răni. Binele şi răul, corect-incorect, sunt noţiuni importante pentru el. Aceste sunt şi principiile după care îşi ghidează viaţa.

Caracteristici:

- nu îti respecti limitele si ceri prea mult de la tine,

- te prefaci ca totul este bine, desi nu este asa,

- te justifici, deformând adeseori realitatea,

- refuzi sa primesti ajutor, crezând ca te vei descurca mai bine singur,

- nu vrei sa îti dezvalui sentimentele,

- îti refulezi lacrimile si îti ascunzi plânsul,

- îl judeci pe celalalt ca fiind prea sensibil,

- revizuiesti de mai multe ori ceea ce ai facut,

- începi de mai multe ori acelasi lucru,

- îl întrerupi pe celalalt, considerând ca ideile lui nu sunt corecte,

- vrei ca ceilalti sa îti spuna ca ceea ce faci tu este perfect,

- vrei sa ai o solutie rapida, imediata, la o anumita problema, înainte sa ai timpul necesar de a o analiza sau a gasi cauza acelei probleme,

- îl judeci sau îl acuzi pe celalalt ca a actionat nepotrivit,

- vrei sa ai dreptate, crezând ca tu detii raspunsul corect,

- devii furios, într-o situatie pe care o consideri nejustificata,

- te critici foarte sever, crezând ca astfel lucrurile se vor ameliora,

- te autodistrugi sau te subestimezi atunci când realizezi ceva,

- nu vrei sa primesti nimic din partea celuilalt, de teama ca vei ramâne dator acelei persoane,

- spui da, desi vrei sa spui nu, de teama sa nu fi nedrept, insensibil,

- te privezi de o placere, crezând ca nu o meriti,

- te fortezi sa zâmbesti sau sa râzi,

- nu vrei sa te opresti din munca, de teama ca vei fi considerat lenes,

- îti dai dreptate, desi de fapt tu vrei altceva si nu îti asculti inima,

- îl culpabilizezipe celalalt ca nu este responsabil,

- te abtii sa îti arati furia,

- nu îti acorzi dreptul ,de a fi fericit, daca cineva apropiat nu este fericit.

În cazul ultimelor doua rani este posibil sa fie mai dificil sa recunoastem comportamentele de control, deoarece ego-ul persoanelor dominante sau rigide este mai puternic. Este vorba despre doua tipuri de rani puternice, care determina reactii mai rapide si mai intense. Cu cât ego-ul nostru este mai puternic, cu atât puterea lui este mai mare în a ne face sa credem ceea ce vrea el, ca de exemplu, sa ne faca sa credem ca noi avem dreptate si nu ceilalti.

Bolile de care poate suferi o astfel de persoană: anchilozare, tensiuni musculare, epuizare fizica şi mentală, tendinite, artrite, bursite, torticolis, constipaţie, hemoroizi, crampe, probleme ale circulaţiei sângelui, varice, piele uscată, acnee, psoriazis, probleme hepatice, nervozitate, insomnie, probleme de vedere.

Rana de nedreptate este pe cale să fie vindecată dacă vă permiteţi să fiţi mai puţin perfecţionişti, să faceţi greşeli fără să fiţi furioşi sau critici. Dacă vă acordaţi dreptul de a vă arăta sensibilitatea, de a plânge în faţa celorlalţi fără să vă pierdeţi controlul şi fără să vă fie teamă de judecata celorlalţi.

În spatele rigidului se ascunde o persoană creativă, care are multă energie şi o mare capacitate de muncă. Această persoană este ordonată şi excelentă pentru o muncă ce necesită precizie; este atentă, foarte dotată pentru a se ocupa de detalii; are capacitatea de a simplifica, de a explica foarte clar când predă altora; este foarte sensibilă, ştie ce simt ceilalţi, verificându-şi propriile sentimente. Ştie ce trebuie să cunoască la momentul oportun. Găseşte persoana potrivită pentru o anumită sarcină şi cuvintele potrivite când are de comunicat ceva. Este plină de entuziasm, de viaţă, dinamică. Nu are nevoie de alţii pentru a se simţi bine. La fel ca şi fugarul, în caz de urgenţă ştie ce să facă şi face acel lucru singură. Reuşeşte să facă faţă situaţiilor dificile.”

Toate acestea sunt informatii menite sa te ajute in constientizare si mai apoi in vindecare.

Heal your life!

Sentimentele negative duc la rezultate negative.
Ce faci cand vrei sa revii atunci cand ai o zi grea? Cum faci fata dificultatilor?

Ce alegi?! Frica sau iubirea?

Toate actiunile oamenilor sunt motivate la nivelul cel mai profund de una din cele doua emotii: frica sau iubirea.

Exista doar doua emotii, doar doua cuvinte in limbajul sufletului. Orice gand si actiune umana se bazeaza pe iubire sau frica.

Acesta este ceea ce numesc "gandul care sponsorizeaza", care este fie de iubire, fie de frica. Este gandul din spatele gandului din spatele gandului. Este primul gand. Este forta primara. Este enrgia pura care conduce locomotiva experientei umane. Fiecare gand, afirmatie, sentiment este creator.

Asculta-ti sentimentele, asculta-ti cele mai inalte ganduri, asculta-ti experienta, iar in momentul in care tu fagaduiesti iubirea cea mai inalta, iti recunosti, de fapt, cea mai mare frica.

Nu vei avea ceea ce ceri si nu poti avea nimic din ceea ce-ti lipseste. Asta pentru ca propria ta cerere este o declaratie de lipsa. A spune ca vrei ceva, cererea ta actioneaza tocmai pentru a produce exact aceasta experienta... lipsa, in realitatea ta. Rugaciunea corecta, nu este rugaciunea de cerere, ci rugaciunea de recunostinta.

Cand ii multumesti lui Dumnezeu in avans pentru ce alegi sa traiesti, recunosti ca aceasta exista acolo, de fapt. Du-te la cel mai inalt gand despre tine si imagineaza-ti cum ar fi sa traiesti cu acel gand in fiecare zi. Imagineaza-ti ce ai gandi, ce ai face si ce ai spune si cum ai raspunde la actiunile si vorbele celorlati.

E vorba despre ce iti spui.. "Sunt falit!", "Nu merit!", "Cine ma ajuta pe mine?!". Astea dicteaza cat timp vei sta falit, vei simti ca nu meriti si te vei simti neajutorat. Sunt actiunile tale in jurul acestei idei de a te compatimi pentru ca nu gasesti o solutie si iti spui " ce rost are"....

Asta creaza realitatea ta pe termen lung. Ai impresia ca nu esti destul de bun, nici macar 1%. Ai negat atat de mult cine esti, incat ai uitat cine esti de fapt. Si totusi daca ai sti cine esti, nu te-ai mai teme niciodata. Dar tu nu stii cine esti! Si tu crezi ca nu reprezinti mult. De unde ai ideea asta? Cum ca nu esti atat de deosebit.. Daca vrei ca viata ta sa se schimbe, incepe imediat sa ti-o imaginezi cum vrei sa fie si actioneaza! Ai grija la orice gand, cuvant sau actiune care nu este in armonie. Indeparteaza-te de ele!
Cand ai un gand care nu se potriveste cu viziunea ta, schimba-l cu un alt gand. Iti spun acum: Tot ce vezi in viata ta este produsul perceptiei tale despre asta.

vineri, 12 august 2016

Eternal life?!?

Spirituality holds a dominant place in your reality. This tells that you gain great achievements in advance, on earth as in the hereafter. This is a question of immortality and of immaterial abilities. Your greatness of mind is incredible and it will allow you to constantly evolve towards the light. You will conquer the physical world, because your existence does not belong to this world. The permanence of time will have no impact on you, for the heavenly path is the one that will raise you above everything. In this sense, clairvoyance and intuition will mean little to you because your influence after your death will be much greater. You will be protected against evil and you will be able to heal souls. Eternal life has been granted to you, simply because you believe in it and because you have chosen to access it. You are a brave soul and you will be rewarded hundredfold for your work on earth.

duminică, 31 iulie 2016

I am here!

I'll be here; reading, writing, waiting.
I'm thinking of you when my eyes scan the pages,
Turning words into beautifully violent images.
I'm thinking of you as my fingers tap the keys,
Painting fairy tales that'll hopefully captivate you.
I'm thinking of you as my mind begins to wander on its strange tides,
But it always comes back to you.

My wish

Ma iubesc!

Cel mai mult din toata lumea asta ma iubesc pe mine. Nu pe mama, nu pe cea mai buna prietena, ci pe mine. De multe ori cand am zis asta altor oameni, s-au revoltat si au ramas chiar mirati stiind ca eu sunt de cele mai multe ori o persoana altruista care tine enorm de mult la semeni si-ar face orice pentru ei. Bineinteles ca eu stiu ce gandesc acei oameni numai dupa privirile lor care ma judeca din cap pana-n picioare.

Ca sunt o egoista nepasatoare si lipsita de inima. Stii care-i logica? Tu esti singura persoana care iti este alaturi toata viata. Tu esti persoana de care trebuie sa ai cea mai multa grija si tie trebuie sa-ti acorzi cea mai multa atentie. Daca tu te iubesti, vei vrea ce e mai bine pentru tine din orice punct de vedere: un partener mai bun, un job mai bun, un aspect fizic mai bun. Si pentru ca te iubesti si vrei ce e mai bine pentru tine, vei lupta foarte mult sa obtii acele lucruri. Daca te urasti si ai probleme cu tine nu numai ca vei fi un om trist, dar nu vei progresa pe niciun plan al vietii tale vreodata. Pentru ca daca noi nu manifestam afectiune fata de o persoana, nu consideram ca merita ceva. Ai ajuta cu tot ce poti tu persoana pe care o urasti cel mai mult sa mearga in vacanta visurilor ei? Normal ca nu, nimeni n-ar face asta si nu din rautate, ci pentru ca asa functionam noi, oamenii.

Apoi, daca te iubesti pe tine cel mai mult iti acorzi tie cea mai multa atentie, devii o persoana mai buna, mai bogata, mai prospera, mai inteligenta, si asa ii poti ajuta si pe cei dragi. Daca esti sarac, cum iti poti ajuta parintii sa renoveze casa? Vezi? De-aia ma iubesc pe mine cel mai mult si nu mi-e rusine deloc s-o spun, din contra, este unul din lucrurile cu care ma mandresc cel mai mult.

Cateva concluzii in urma cercetarii pentru Master Stiinte ale Limbii si ale Comunicarii


Nu suntem încurajaţi să acceptăm asta pentru că statul are nevoie de o viziune comună unificatoare care să susţină mobilizarea eficientă în împrejurări cheie şi comportamentul conformist în raport cu instituţiile puterii. Tensiunile nu rezultă din dorinţa oamenilor de a sta protestând pe străzi sau de a urî pe alţii manipulaţi de televiziuni, ci din diferenţele de viziune ale elitelor politice, la rândul lor susţinute de opţiuni de politică externă diferite, cu toată instrumentaţia de propagandă aferentă pusă la dispoziţiei.
Pornesc de la presupoziţia că elitele statului şi ceel politice, de orice fel ar fi ele, doresc o ţară cât mai bogată din care să poată extrage resurse cât mai multe. Felul în care procedează, sărăcind ţara şi oamenii, ar denota că nu ştiu să acţioneze altfel. Presupun că dacă ar şti cum să acţioneze altfel, mai favorabil contribuabililor fără lezarea propriilor lor interese personale, ar face-o.
În acest text sugerez un mod de a construi o viziune comună unificatoare fără un singur centru de autoritate asupra cunoaşterii şi valorilor. Acesta ar fi un model în care disputele asociate diferenţelor nu pot escalada către un prag autodistructiv, permiţând o producţie economică şi culturală mai mare.
Să vedem împreună un model al reprezentărilor asupra lumii şi să evaluăm fezabilitatea asumării unui obiectiv de educaţie şi cercetare prin prisma unui astfel de model.
1 Un model al reprezentărilor asupra lumii cu trei centre de autoritate
O primă observaţie ar fi că filosofia si teologia academică nu sunt în mod propriu alocabile ştiintelor umaniste. Prima e un server al tuturor stiintelor de la fizică la filologie si al cunoasterii comune cu software construit de om. A doua e un server complementar primului cu software complet diferit.
Schema de mai jos reprezintă un model al relaţiei dintre cercetarea ştiinţifică, filosofică şi teologică şi raportul lor cu cunoaşterea comună.
Comentarii pornind de la schemă:
·         Cercetarea ştiinţifică descrie fapte prin observaţii la scările spaţio-temporale micro, mezo şi macro, cunoaşterea comună e centrată pe scara mezo, specifică organismului uman. Cercetarea filosofică şi teologică încearcă să rezolve probleme transversale (eng. cross-cutting) pe corpurile de cunoaştere comună şi ştiinţifică.
·         Zona cu culoare verde este a problemelor de scară mică, asociate unor probleme relevante într-o anumită perioadă istorică (ex. problema speciei biologice, problema interpretării mecanicii cuantice, interpretarea teologică a teoriei evoluţiei, interpretarea rezultatelor fiziciii contemporane, teorii ontice regionale ale diferitelor domenii ştiinţifice, implicaţii etice ale rezultatelor diferitelor domenii ştiinţifice). Problemele de scară mică tind să fie considerate probleme filosofice sau teologice, nu probleme ale filosofiei sau teologiei în sens propriu. Problemele de scară mică sunt cele cu relevanţă practică uşor perceptibilă, cu impact pe termen scurt în societate.
·         Zona cu culoare neagră din cunoaşterea filosofică şi teologică şi nivelurile apropiate ei constituie cercetarea fundamentale filosofică şi teologică. Este zona problemelor de scară mare abordate pe perioade lungi în istoria filosofiei şi teologiei. Miza practică pe termen scurt a acestor zone este întreţinerea practicilor acceptabile, a standardelor de rigoare, a metodologiilor verificate fără care în zona verde nu se poate face nimic riguros.
·         Zona cu culoare roşie este zona probabil cea mai puţin dezvoltată, mediatoare între rezultatele cercetării fundamentale şi rezultatele cercetării filosofice şi teologice cu relevanţă practică imediată.
·         Stilurile metodelor filosofice şi teologice pot fi mai riguroase, apropiate de stilul cunoaşterii comune (idealul filosofiei care răspunde problemelor existenţiale ale omului formulate în cunoaşterea comună(, sau mai riguroase, teoretice, apropiate de stilul ştiinţei (idealul filosofiei ca ştiinţă).
1.1 Filosofia şi teologia cresc eficiența si eficacitatea producerii şi aplicării cunoaşterii ştiinţifice
Cercetarea in filosofie şi teologie la interfața cu disciplinele stiintifice si relația dintre cele două “servere » au o miză practică mare prin efectele asupra producției de cunoastere stiintifică si asupra felului cum e aplicată. Ar trebui finanțată la nivelul celei din domeniile stiintifice.
Câteva căi prin care filosofia creste eficiența si eficacitatea stiintei:
1.      Reduce competiția distructivă între abordări, scoli in cadrul disciplinelor prin lămurirea complementaritatii presupozitiilor si metodelor. Cu o cultură filosofică minimală nu s-ar fi ajuns la marginalizarea taxonomiei si sistematicii si la dominația reductionismului chimic si fizic in biologie.
2.      Catalizeaza cercetările interdisciplinare prin reducerea costurilor de comunicare, de întelegere a limbajelor tehnice specifice, a diferențelor principiale de abordare si conceptualizare a realității. Fără analiza fundamentelor disciplinelor dialogul intre oamenii de stiintă din diferite domenii cu potential de competiție pe resurse e mai mult unul al surzilor. Cazul stiintelor mediului e tipic, cu dificultatile mari de a face ceva împreună pentru a rezolva probleme complexe.
3.      Permite conturarea unor idei teoretice noi in cercetări transdisciplinare, idei cu rol de punte coerentizatoare, care nu există in nici o disciplină anume. Nu poți veni cu asa ceva fără o imagine asupra structurilor teoretice disciplinare, a stadiului de maturitate teoretică, asupra a ce se poate preta pentru a depăsi ce există pentru rezolvarea unor probleme complexe formulate in limbaj comun in societate.
Pe scurt, filosofia scade costurile cercetării la scara programelor si a comunității academice si ridică gradul de complexitate al problemelor abordabile la un moment dat.
Filosofia are un rol autocatalitic şi în cunoaşterea comună. Gândirea critică pe care o susţine ajută la reciclarea ideilor, descompune proiectele asumate eşuate practic permiţând formularea unora noi, dezavantajează încremenirea în proiect. Rolul ei este aici asemenea descompunătorilor dintr-un ecosistem, fără de care nici un rest de materie organică moartă nu ar mai ajunge să furnizeze nutrienţii necesare pentru creşterea plantelor din următoarele generaţii.
Teologia stabilizează comportamentul moral al celor care îşi asumă existenţial adevărul ei, reduce competiţia distructivă în toate domeniile vieţii, inclusiv în ştiinţă şi filosofie, prin contextualizarea mizelor din domeniile respective ca părţi dntr-un proiect de scară existenţială globală care nu trebuie subminat şi îndeamnă la discernământ în aplicarea rezultatelor din ştiinţă şi filosofie. O schiţă analitică a contribuţiilor acestui domeniu al cunoaşterii depăşeşte zona mea de competenţă.
1.2 Diversitatea tipurilor de viziuni asupra lumii legitime public într-o astfel de cultură
În tabelul de mai jos avem o matrice de conectivitate care exprimă relaţiile culturale dintre diferitele tipuri de reprezentări:
·         1_2, 1_3, 1_4 Reprezentări din perspectiva cunoaşterii comune asupra cunoaşterii ştiinţifice, filosofice şi teologice;
·         2_1, 2_3, 2_4 Reprezentări din perspectiva cunoaşterii ştiinţifice asupra cunoaşterii comune, filosofice şi teologice;
·         3_1, 3_2, 3_4 Reprezentări din perspectiva cunoaşterii filosofice asupra cunoaşterii comune, ştiinţifice şi teologice;
·         4_1, 4_2, 4_3 Reprezentări din perspectiva cunoaşterii teologice asupra cunoaşterii comune, ştiinţfice şi filosofice;
·         1_1, 2_2, 3_3, 4_4 Reprezentări ale diferitelor sub-tipuri de cunoaşteri asupra altor sub-tipuri din aceeaşi categorie.
1 Cunoaştere comună
2 Cunoaştere ştiinţifică
3 Cunoaştere filosofică
4 Cunoaştere teologică
1
1_1
1_2
1_3
1_4
2
2_1
2_2
2_3
2_4
3
3_1
3_2
3_3
3_4
4
4_1
4_2
4_3
4_4
Din combinarea diferitelor tipuri de reprezentări într-un mod mai mult sau mai puţin coerent în construcţia identitară a oamenilor, cu feluri poate uşor diferite de a înţelege ceea ce înseamnă coerenţă, rezultă viziunea fiecăruia asupra lumii. Diversitatea acestor viziuni este o bogăţie a naţiunii, sursa adaptabilităţii ei la schimbările din mediul exterior, a rezistenţei la şocuri culturale cu toate implicaţiilor lor economice.
Zona asumărilor fundamentale este în această abordare zona privată şi grupală social, iar statul este cel care asigură cadrul formal instituţional pentru funcţionarea vieţii private şi grupale, asemenea unui cofraj de ouă în care aşezi ouăle. Cofrajul e decisiv pentru transportul ouălelor în timp. Nu mai spargi ouăle ca să încerci să creezi unul singur mai mare, statul. Fiecare îşi vede de viaţa lui. Va apăra statul pentru că strămoşii lui l-au construit, pentru că el îl construieşte, pentru că îi e de folos, pentru că le va fi de folos copiilor lui, nu pentru că şi-l apropriază personal proiectând identitatea personală într-o identitate publică impusă tuturor con-cetăţenilor.
Ceea ce interesează în gândirea educaţiei şi cercetării publice este caracterul acceptabil social al tuturor acestor tipuri de reprezentări. Conţinutul lor poate fi sau nu cunoscut în mod riguros în etapa de asumare a unui astfel de obiectiv. Cunoaşterea la standarde ştiinţifice a acestor relaţii în cultura naţională este un obiectiv strategic de cercetare naţională.
Stabilirea ca acceptabile social a tuturor perspectivelor reduce tensiunile publice dintre adepţii  perspectivelor diferite. De exemplu, grupurile care nu au nimic de a face cu asumarea cunoaşterii teologică şi o interpretează din perspectivă ştiinţifică sau filosofică nu sunt legitimaţi să escaladeze dispute cu grupuri care interpretează teologic cunoaşterea ştiinţifică şi filosofică, asumând-o autentic doar pe prima.
2 Fezabilitatea asumării obiectivului în context geopolitic
Miza statală a modului de proiectare a educaţiei şi cercetării este tipul de ieologie care fundamentează unitatea modului de gândire al naţiunii.
Pentru o democraţie liberală sistemul cu verificări şi contraponderi între corpurile de cunoaştere ştinţifică, filosofică şi teologică propus mai sus sunt de părere că este cel mai potrivit pentru stabilitatea pe termen lung. Valoarile majore pe care la proiectează în spaţiul public şi în mentalitatea oamenilor sunt pluralismul, gândirea critică, toleranţa, unitatea în diversitate.
Pot fi numite unele patologii structurale ale modului de structurare a educţaiei şi cercetării în ştiinţă, filosofie şi teologie din perspectiva funcţionării optime a unei democraţii liberale:
·         eliminarea polului teologic. Facilitează apariţia fundamentalismelor filosofico-ştiinţifice de tipul socialismului ştiinţific.
·         eliminarea polului filosofic. Facilitează apariţia fundamentalismelor teocentrice cu subordonarea cunoaşteri ştiinţifice celei religioase.
·         eliminarea polurilor filosofic şi teologic. Facilitează scientisme relativiste care pentru a susţine valorile morale asumate social virează în autoritarisme ale corectitudinii politice.
·         discreditarea autorităţii ştiinţei. Duce la stagnare în dezvoltarea tehnologică economică, la subdezvoltare şi reducerea competitivităţii în context global, la subminarea securităţii naţionale prin reducerea puterii statului.
Riscul asumării naţionale a unui model cu contraponderi între filosofie, ştiinţă şi teologie este folosirea unuia sau altuia din corpurile de cunoaştere respective ca vectori de influenţă pentru state cu ideologii disfuncţionale din perspectiva democraţiei liberale: a celui ştiinţific pentru propagandă ateistă, a celui religios pentru propagandă autoritaristă.
Fezabilitatea asumării unei educaţii şi cercetări publice policentrice depinde de percepţia elitei politice şi statale asupra rolului României, dacă rolul ei este exclusiv de celulă epitelială la periferia civilizaţiei europene cu potenţial de a deveni un solz mort al unui organism viu, sau dacă este un avantaj ca România să aibă o producţie culturală şi economică rezultată din creativitatea cetăţenilor ei, cu costul unei anume instabilităţi intrinseci guvernabile.
Din ceea ce putem vedea în spaţiul public situaţia pare să fie mai aproape de model ul solz. Alegerea neasteptată a actualului Presedinte a dus la amânarea testului deliberat de stres la scară națională până la succesul partidelor care sunt acum la putere. In curând coșmarul României se va termina, după câte se pare cu un rezultat destul de bun pentru rolul dat țării in flancul estic. Chiar si dintre noi, cetățenii simpli, unii putem fi mulțumiți că am performat in acest context agresiv si aparent haotic fără să ne adaptăm discreditant condițiilor de mediu temporare, sau fără să ne ascundem escapist in lumi mici, decuplate de realitatea socială. Poate că există potenţialul să ne dorim mai mult pentru ţară. Poate că nu există.
Încheiere
Implementarea obiectivului de a avea o educaţie şi cercetare policentrice cu structură de felul celei schiţate presupune voinţă politică, formularea unei variante mai potrivite prin procese de consultare publică, schimbarea strategiilor din domeniu.
Soluţii operaţionale până când aşa ceva s-ar întâmpla pot fi includerea unor pachete de lucru filosofice dedicate unor aspecte ale fundamentelor teoretice şi metodologice ale ştiinţelor în proiecte ştiinţifice unde acestea se potrivesc şi luarea în considere explicită a componentei culturale religioase în termeni teologici acolo unde capitalul cultural are o relevanţă directă asupra cercetării.
În condiţiile în care stabilitatea ţări pare să primeze asupra productivităţii ei o soluţie strategică poate fi influenţarea mediului extern nefavorabil din est care duce la această prioritizare. Canalul de comunicare poate fi tocmai viaţa şi instituţiile ortodoxe asemănătoare. Un model de succes economic şi cultural al unei democraţii liberale cu un centru de autoritate cognitivă teologică predominant ortodoxă alături de alte centre de autoritate poate ajuta la transferul valorilor democraţiei liberale către Rusia pe căi informale.
Poate că şi simpla discutare a unor astfel de perspective în spaţiul civic poate ajuta la construirea de punţi peste faliile sociale de diferite feluri.

Oamenii primesc ce merita?!?!

Lucruri oribile se intampla in fiecare zi si nu putem face nimic sa le oprim. Ne ramane doar sa ne gandim cum sa ne impacam cu gandul unei lumi asa oribile. Aici intervine ipoteza lumii drepte. 

Daca crezi ca oamenii primesc ce le e scris atunci cam despre asta e ipoteza in cauza. E confortabil sa crezi ca majoritatea criminalilor care fug de la locul faptei tot o sa isi ispaseasca pedeapsa cumva. Insa acest tip de gandire e o sabie cu doua taisuri care poate duce la decizii teribile.

 S-a facut si un studiu prin anii 1960 pentru a se vedea ce impact are ipoteza lumii drepte, juste, asupra comportamentului nostru. Un grup de oameni urmarea alt grup care se spunea ca face parte dintr-un experiment mai amplu. Ceilalti oameni erau supusi socurilor electrice si cei care ii observau nu puteau face nimic sa opreasca aceasta scena. Dupa ceva timp, cei care priveau s-au convins pe ei insisi ca respectivii electrocutati primeau ce meritau si de aceea erau supusi unui asemenea tratament. 

Multi cred ca femeile care sunt abuzate chiar o cer si merita comportamentul asta, la fel ca ajutorul acordat minoritatilor nu prea are rost. Un studiu din 2009 a aratat ca prezenta memorialelor Holocaustului mareste sentimentele de antisemitism in oamenii care le privesc. 

Daca lumea nu e dreapta, atunci lucruri rele li se intampla oamenilor buni. Uneori e mai usor sa fii o persoana oribila decat este sa crezi ca lucruri oribile ti se pot intampla si tie in perioada urmatoare.

Azi spun... Multumesc

Azi vreau să-Ţi mulțumesc pentru că văd lumea cu toate splendorile, culorile și podoabele naturii sale. Văzând înțeleg, mă bucur și mă înalţ mereu. Văd lumina din înalt ce se revarsă peste toți, și buni, și răi. Văd oameni frumoși, arte deosebite, gesturi și taine care mă curățesc și cu ochi bun pictez în suflet tablouri diverse pe care le păstrez bine ascunse în muzeul inimii pe care-l vizitez cu drag atunci când depăn amintiri.
 
Azi vreau să-Ţi mulțumesc pentru că aud cântecul vieții, cu râs și plâns, cu vuiete și strigăte, cu laude și cântări tămăduitoare. Aud vocea naturii cu vânt și susur de ape, aud glasurile oamenilor, aud pe mama și pe tata. Aud cuvântul Tău bogat în sensuri, dătător de energie și nu mă mai satur de el.
Azi vreau să-Ţi mulțumesc pentru că miros parfumul lumii. Din flori, din struguri copți, din lemne arse, din iarbă proaspăt cosită, din tei și liliac de primăvară. Miros parfum sfânt de tămâie, de icoană și de ceară caldă. Miros liniștea mării sărate care se agață disperată de țărmuri.
Azi vreau să-Ţi mulțumesc pentru că simt brațe de copil în jurul gâtului, simt ploaia rece ce-mi cade pe creștet și fir de iarbă în talpa piciorului, simt lacrimi fierbinți grăbite pe obraz, fiori reci pe șira spinării. Le simt pe toate în jur vibrând, căpătând sens și noi înțelesuri care mă șlefuiesc.
Azi vreau să-Ţi mulțumesc pentru că merg, iar pașii mă poartă spre locuri noi, pe drumuri și cărări necunoscute. Pășesc cu încredere sau uneori cu teamă, descoperind, explorând. Îți mulțumesc pentru genunchii cu care mă plec în fața măreției Tale și pentru că mă însoțești atunci când nu știu drumul și pentru că mă porți pe brațe atunci când picioarele mele sunt obosite sau prea îndărătnice.

Aleg

șterge-mă
blochează-mă
urăște-mă

fugi odată cu vântul
destin nu-mi ești
și n-am să te opresc

fac loc liniștii
și nu mai simt nimic

inspir adânc
și mă dizolv.