Back to the top

Back to Top

duminică, 31 iulie 2016

I am here!

I'll be here; reading, writing, waiting.
I'm thinking of you when my eyes scan the pages,
Turning words into beautifully violent images.
I'm thinking of you as my fingers tap the keys,
Painting fairy tales that'll hopefully captivate you.
I'm thinking of you as my mind begins to wander on its strange tides,
But it always comes back to you.

My wish

Ma iubesc!

Cel mai mult din toata lumea asta ma iubesc pe mine. Nu pe mama, nu pe cea mai buna prietena, ci pe mine. De multe ori cand am zis asta altor oameni, s-au revoltat si au ramas chiar mirati stiind ca eu sunt de cele mai multe ori o persoana altruista care tine enorm de mult la semeni si-ar face orice pentru ei. Bineinteles ca eu stiu ce gandesc acei oameni numai dupa privirile lor care ma judeca din cap pana-n picioare.

Ca sunt o egoista nepasatoare si lipsita de inima. Stii care-i logica? Tu esti singura persoana care iti este alaturi toata viata. Tu esti persoana de care trebuie sa ai cea mai multa grija si tie trebuie sa-ti acorzi cea mai multa atentie. Daca tu te iubesti, vei vrea ce e mai bine pentru tine din orice punct de vedere: un partener mai bun, un job mai bun, un aspect fizic mai bun. Si pentru ca te iubesti si vrei ce e mai bine pentru tine, vei lupta foarte mult sa obtii acele lucruri. Daca te urasti si ai probleme cu tine nu numai ca vei fi un om trist, dar nu vei progresa pe niciun plan al vietii tale vreodata. Pentru ca daca noi nu manifestam afectiune fata de o persoana, nu consideram ca merita ceva. Ai ajuta cu tot ce poti tu persoana pe care o urasti cel mai mult sa mearga in vacanta visurilor ei? Normal ca nu, nimeni n-ar face asta si nu din rautate, ci pentru ca asa functionam noi, oamenii.

Apoi, daca te iubesti pe tine cel mai mult iti acorzi tie cea mai multa atentie, devii o persoana mai buna, mai bogata, mai prospera, mai inteligenta, si asa ii poti ajuta si pe cei dragi. Daca esti sarac, cum iti poti ajuta parintii sa renoveze casa? Vezi? De-aia ma iubesc pe mine cel mai mult si nu mi-e rusine deloc s-o spun, din contra, este unul din lucrurile cu care ma mandresc cel mai mult.

Oamenii primesc ce merita?!?!

Lucruri oribile se intampla in fiecare zi si nu putem face nimic sa le oprim. Ne ramane doar sa ne gandim cum sa ne impacam cu gandul unei lumi asa oribile. Aici intervine ipoteza lumii drepte. 

Daca crezi ca oamenii primesc ce le e scris atunci cam despre asta e ipoteza in cauza. E confortabil sa crezi ca majoritatea criminalilor care fug de la locul faptei tot o sa isi ispaseasca pedeapsa cumva. Insa acest tip de gandire e o sabie cu doua taisuri care poate duce la decizii teribile.

 S-a facut si un studiu prin anii 1960 pentru a se vedea ce impact are ipoteza lumii drepte, juste, asupra comportamentului nostru. Un grup de oameni urmarea alt grup care se spunea ca face parte dintr-un experiment mai amplu. Ceilalti oameni erau supusi socurilor electrice si cei care ii observau nu puteau face nimic sa opreasca aceasta scena. Dupa ceva timp, cei care priveau s-au convins pe ei insisi ca respectivii electrocutati primeau ce meritau si de aceea erau supusi unui asemenea tratament. 

Multi cred ca femeile care sunt abuzate chiar o cer si merita comportamentul asta, la fel ca ajutorul acordat minoritatilor nu prea are rost. Un studiu din 2009 a aratat ca prezenta memorialelor Holocaustului mareste sentimentele de antisemitism in oamenii care le privesc. 

Daca lumea nu e dreapta, atunci lucruri rele li se intampla oamenilor buni. Uneori e mai usor sa fii o persoana oribila decat este sa crezi ca lucruri oribile ti se pot intampla si tie in perioada urmatoare.

Azi spun... Multumesc

Azi vreau să-Ţi mulțumesc pentru că văd lumea cu toate splendorile, culorile și podoabele naturii sale. Văzând înțeleg, mă bucur și mă înalţ mereu. Văd lumina din înalt ce se revarsă peste toți, și buni, și răi. Văd oameni frumoși, arte deosebite, gesturi și taine care mă curățesc și cu ochi bun pictez în suflet tablouri diverse pe care le păstrez bine ascunse în muzeul inimii pe care-l vizitez cu drag atunci când depăn amintiri.
 
Azi vreau să-Ţi mulțumesc pentru că aud cântecul vieții, cu râs și plâns, cu vuiete și strigăte, cu laude și cântări tămăduitoare. Aud vocea naturii cu vânt și susur de ape, aud glasurile oamenilor, aud pe mama și pe tata. Aud cuvântul Tău bogat în sensuri, dătător de energie și nu mă mai satur de el.
Azi vreau să-Ţi mulțumesc pentru că miros parfumul lumii. Din flori, din struguri copți, din lemne arse, din iarbă proaspăt cosită, din tei și liliac de primăvară. Miros parfum sfânt de tămâie, de icoană și de ceară caldă. Miros liniștea mării sărate care se agață disperată de țărmuri.
Azi vreau să-Ţi mulțumesc pentru că simt brațe de copil în jurul gâtului, simt ploaia rece ce-mi cade pe creștet și fir de iarbă în talpa piciorului, simt lacrimi fierbinți grăbite pe obraz, fiori reci pe șira spinării. Le simt pe toate în jur vibrând, căpătând sens și noi înțelesuri care mă șlefuiesc.
Azi vreau să-Ţi mulțumesc pentru că merg, iar pașii mă poartă spre locuri noi, pe drumuri și cărări necunoscute. Pășesc cu încredere sau uneori cu teamă, descoperind, explorând. Îți mulțumesc pentru genunchii cu care mă plec în fața măreției Tale și pentru că mă însoțești atunci când nu știu drumul și pentru că mă porți pe brațe atunci când picioarele mele sunt obosite sau prea îndărătnice.

Aleg

șterge-mă
blochează-mă
urăște-mă

fugi odată cu vântul
destin nu-mi ești
și n-am să te opresc

fac loc liniștii
și nu mai simt nimic

inspir adânc
și mă dizolv.