Tablita 4 a lui THOTH

Tablita 4

Cel Nascut in Spatiu

Asculta, omule, vocea intelepciunii,

Asculta vocea lui THOTH, atlantul.

De buna voie iti ofer intelepciunea mea,

Adunata din spatiul si timpul acestui ciclu;

Stapan al misterelor, SOARE al diminetii,

Traind de-a pururi, un copil al LUMINII,

Stralucind ca o stea a diminetii.

THOTH invatatorul de oameni, invatator al TOTULUI.

Cu mult timp in urma, in copilaria mea,

Priveam stelele din de mult ingropata Atlantida,

Si visam la misterele ce se ascundeau departe, deasupra oamenilor.

Atunci crescu in inima mea o mare dorinta de a cuceri drumul ce ducea catre stele.

An dupa an, am cautat intelepciunea, cunostinte noi, urmand calea,

Pana cand SUFLETUL meu, trudit, s-a eliberat din stransoare si a plecat departe.

Eliberat eram de legatura pamant-om.

Eliberat de corp, am tasnit in noapte.

Deschis era, in sfarsit, si pentru mine spatiul stelar.

Eliberat din stransoarea noptii eram.

Acum puteam cauta intelepciune la marginile spatiului,

Departe de cunoasterea omului limitat.

Departe, in spatiu, calatori liber SUFLETUL meu

In infinitatea cercului luminii.

Ciudate, dincolo de intelegere, erau unele planete,

Gigantice, cum omul nici nu poate visa.

Totusi gasit-am Legea, in toata frumusetea ei, ce se facea simtita

Pe si printre acele planete asa cum se face simtita printre oameni.

Prin frumusetea infinitatii calatori sufletul meu,

Departe in spatiu am zburat cu gandul.

M-am odihnit pe o planeta frumoasa

Al carei aer era plin de sunete armonioase.

Forme erau acolo, miscandu-se in Ordine,

Marete si maiestuoase precum stelele noptii;

Urcand in armonie, echilibru ordonat,

Simboluri ale Cosmicului, si ale Legii.

Pe langa multe stele trecut-am in calatoria mea,

Si pe langa multe rase de oameni

Unii urcand ca stele ale diminetii

Altii cazand spre intunericul noptii.

Fiecare din ei se luptau sa se ridice,

Urcand spre inaltimi si sondand abisurile,

Ajungand uneori pe taramuri luminoase,

Trecand prin intuneric ca sa iasa la Lumina.

Sa stii, omule, ca Lumina este mostenirea ta.

Intunericul e doar un val.

Inchisa in inima ta se afla lumina eterna,

Asteptand sa fie eliberata pentru a cuceri,

Asteptand sa rupa valul noptii.

Am descoperit cativa din cei ce cucerisera eterul.

Eliberati de spatiu dar totusi oameni erau.

Folosind forta care sta la baza TUTUROR lucrurilor,

Departe in spatiu construit-au o planeta,

Condusa de forta ce curge prin TOT;

Concentrand, transformand eterul in forme

Care cresteau dupa vrerea lor.

Depasisera in stiinta toate rasele,

Aveau o intelepciune nemasurata, erau fii ai stelelor.

Indelung am stat si le-am admirat intelepciunea.

Au creat din eter orase

Marete din trandafiri si aur.

Ci mult timp in urma, ei cucerisera eterul,

Se eliberasera din stransoare

Se gandeau doar la o imagine iar aceasta era rapid creata.

Mai departe pleca sufletul meu prin Cosmos,

Vazand lucruri si noi dar si vechi;

Invatand ca omul este cu adevarat un fiu al spatiului,

Un Soare intre Sori, un copil al stelelor.

Sa stii, omule, ca tot ce ai, este una cu stelele.

Corpul tau nu e decat o planeta

Invartindu-se in jurul stelei din centrul sistemului planetar.

Dupa ce vei obtine lumina intelepciunii totale,

Liber vei fi sa stralucesti in eter

Vei fi unul din Sorii ce lumineaza intunericul exterior

Unul din copii spatiului ce creste in Lumina.

Asa precum stelele isi pierd cu timpul stralucirea,

Lumina lor revenind la mareata sursa,

La fel, omule, trece sufletul

Lasand in urma intunericul noptii.

Format din eterul primordial, plin de stralucirea ce curge dinspre sursa,

Legat de eterul ce il inconjoara

Straluce de-a pururi pana cand se elibereaza in sfarsit.

Ridica-ti flacara din intuneric, lasa-n urma noaptea si liber vei fi.

Calatorit-am prin spatiu-timp,

Stiind ca in sfarsit sufletul meu era liber,

Stiind ca in sfarsit pot urma intelepciunea.

Pana cand, in cele din urma am trecut intr-un plan,

Ascuns cunoasterii, necunoscut intelepciunii,

O prelungire dincolo de tot ceea ce stim noi.

Avand aceasta cunoastere, omule,

Sufletul meu a fost si mai fericit,

Pentru ca acum eram liber.

Asculta, fiu al spatiului,

Asculta-mi intelepciunea:

Afla ca si tu vei fi liber.

Asculta-mi inca o data intelepciunea, omule,

Caci ascultand si tu poti trai si fi liber.

Nu esti ceva pamantean ci fiu al Infinitei Lumini Cosmice.

Nu mai stii de unde vii, omule?

Nu stii ca esti cu adevarat Lumina?

Soare al Maretului Soare, dobandind intelepciune

Vei constientiza legatura ta cu Lumina.

Tie iti ofer acum cunoastere,

Libertatea de a pasi pe aceeasi cale pe care am mers si eu,

Aratandu-ti cum prin zbuciumul meu

Am pasit pe calea ce duce spre stele.

Asculta, omule, si constientizeaza-ti legaturile,

Afla cum sa te eliberezi.

Din mijlocul intunericului te vei ridica, vei fi una cu Lumina si cu stelele.

Urmeaza intotdeauna calea intelepciunii.

Doar asa te poti ridica.

Destinul omului il conduce dintotdeauna inainte

Spre Curbele Infinitului TOT.

Afla, omule, ca tot spatiul este supus ordinii.

Doar prin Ordine poti fi Una cu TOTUL.

Ordinea si echilibrul sunt Legile Cosmosului.

Respecta-le si vei fi Una cu TOTUL.

Cel ce va urma cararea intelepciunii,

Trebuie sa fie deschis florii vietii,

Sa-si extinda constiinta dincolo de intuneric,

Sa curga prin timp si spatiu spre TOT.

Profund, in liniste trebuie sa ramai pana cand, in sfarsit

Te vei elibera de dorinte,

De dorinta de a vorbi in tacerea in care te afli.

Elibereaza-te prin tacere de legatura cuvintelor.

Abstinenta de la mancare pana cand am invins

Dorinta de a manca, aceasta subjuga sufletul.

Atunci asaza-te in intuneric.

Inchide ochii ca sa nu mai vezi razele Luminii.

Centreaza-ti forta sufletului in locul constiintei,

Si elibereaza-l de robia noptii.

Asaza-ti in minte imaginea pe care o doresti.

Imagineaza-ti locul pe care ai vrea sa-l vezi.

Vibreaza inainte si inapoi cu forta ta.

Desfa-ti sufletul din legaturile noptii.

Cu toata puterea trebuie sa scuturi

Pana cand sufletul tau va fi eliberat in sfarsit.

Atotputernica mai presus de cuvinte este flacara Cosmica,

Ce sade in planuri necunoscute omului;

Atotputernica si echilibrata, miscandu-se in Ordine,

Muzica plina de armonie, dincolo de om.

Vorbind prin muzica, cantand prin intermediul culorilor,

Flacara ce arde de la inceputul TOTULUI Etern.

Scanteie din aceasta flacara sunteti, copii mei,

Arzand in culori vii si traind prin muzica.

Asculta vocea si vei vi liber.

 

Constiinta eliberata fuzioneaza cu cea Cosmica,

Cu Ordinea si Legea TOTULUI.

Sa nu te indoiesti, omule, ca din intuneric,

Lumina va straluci in continuare ca un simbol al TOTULUI.

Spune aceasta rugaciune daca vrei sa obtii intelepciunea.

Roaga-te ca Lumina sa inunde TOTUL.

Atotputernice Spirit al Luminii ce straluci in

Cosmos, atrage-mi flacara, in armonie, spre tine.

Ridica-mi focul din intuneric,

Atractie a focului care este Una cu TOTUL.

Ridica-mi sufletul, tu preaputernice.

Copil al Luminii, nu-ti intoarce fata de la mine.

Fa-ma sa ma topesc in cuptorul tau;

Cel ce esti una cu toate lucrurile si toate lucrurile

Una cu tine, foc al vietii si Una cu Mintea.

Cand ti-ai eliberat sufletul din robie, sa stii ca pentru tine nu mai exista intuneric.

Prin spatiu vei putea cauta intelepciune descatusat de trup.

Liber zboara in lumina diminetii,

Sufletule, spre taramurile Luminii. Misca-te in Ordine,

In Armonie, eliberat vei fi impreuna cu Copii Luminii.

Cauta si cunoaste, Cheia mea spre Intelepciune.

Astfel, omule, vei fi liber cu siguranta.