Depresia - boala secolului

Statisticile arată că una din patru femei şi unul din zece bărbaţi sunt atinşi cel puţin o dată în timpul vieţii de această suferinţă. În România se estimează a fi peste 2 milioane de persoane afectate de depresie, din cauza incapacităţii lor de adaptare la greutăţile sociale. În special în perioadele marcate de anumite dificultăţi (şomaj, examene, boală, divorţ, schimbarea locului de muncă, certuri conjugale, decese), mulţi oameni sunt cuprinşi de sentimente tranzitorii de tristeţe, insatisfacţie, descurajare, apatie, indispoziţie, pesimism, putând ajunge uneori chiar până la idei suicidare. Dacă o persoană nu poate depăşi astfel de stări negative în timp de două săptămâni, ea ar putea să sufere de o formă de depresie. Astefel de lucruri sunt binecunoscute in media, de exemplu, Oana Zavoanu, care sufera si de dureri cumplite la nivelul capului.

Depresia poate să apară la orice vârstă. Specialiştii consideră că jumătate din persoanele care au trecut printr-un episod de depresie majoră, vor mai prezenta unul la o anumită perioadă de timp. Multe persoane sunt tentate să-şi caute refugiul în alcool, tutun sau chiar droguri. Acestea pot să îmbunătăţească pe moment starea de spirit, dar „extazul” se termină curând, pentru a fi înlocuit de o agonie cu mult mai chinuitoare decât depresia originară. Celula nervoasă este influenţată negativ de acţiunea tutunului şi a drogurilor, sfârşind prin a fi slăbită, epuizată, şi astfel starea depresivă devine cronică.

Nu orice indispoziţie este depresie. Oricine poate simţi la un moment dat o stare de indispoziţie, dar aceasta nu înseamnă neapărat că suferim de depresie clinică. Nimeni nu este imun la stări proaste ocazionale şi pe toţi ne încearcă tristeţea sau descurajarea atunci când avem o pierdere. Dacă însă aceste sentimente persistă sau se intensifică în timp, atunci se pune problema unui dezechilibru serios.

Scala Montgomery Asberg indică mai multe criterii de evaluare a depresiei:
- lipsă totală de interes faţă de aproape orice activitate care înainte făcea plăcere, la care se adaugă un sentiment sfâşietor de gol interior şi letargie;
- stare de tristeţe interioară profundă – persoana în cauză se simte lipsită de ajutor, deznădăjduită, nu mai are nicio speranţă;
- irascibilitate;
- sentimentul inutilităţii;
- incapacitate de a se concentra, de a gândi şi a lua decizii;
- gânduri pesimiste, idei de vinovăţie şi autocenzurare, complexe de inferioritate şi remuşcări faţă de acte considerate reprobabile sau faţă de „păcate”;
- idei şi planuri preparative pentru sinucidere; depresivii ajung să creadă în mod greşit că viaţa nu mai merită trăită, şi nu de puţine ori tentativele de sinucidere le reuşesc;
- reducerea duratei şi a profunzimii somnului;
- modificări vizibile ale poftei de mâncare;
- lipsă de energie, astenie, oboseală, lasitudine (senzaţie de oboseală, plictiseală).

Pentru multe victime ale depresiei, aceste stări fizice şi mentale persistă zi şi noapte, par nesfârşite şi de multe ori nu pot fi alinate nici de întâmplări fericite sau de veşti bune. Unii oameni sunt aşa de dominaţi de sentimentul de disperare, încât nu-şi pot aduna forţele oricât i-ar încuraja cei din jur (familia, prietenii, colegii). Persoanele depresive nu urmează niciun sfat şi refuză ajutorul celor din jur, deoarece se simt atât de lipsiţi de speranţă, încât totul li se pare fără sens.

Boală psihică sau neurologică?

Medicii nu cunosc până în prezent mecanismul exact care duce la declanşarea depresiei. Multă vreme psihiatria a considerat-o ca fiind o boală mentală care-şi are originea în reprimarea unor emoţii dureroase, ca furia şi tristeţea. Astăzi se ştie că în geneza bolii sunt implicaţi şi factori genetici, iar cercetările recente indică prezenţa unor dezechilibre la nivelul hormonilor endocrini (cortizon) şi al neurotransmiţătorilor cerebrali (serotonină, norepinefrină).

Totuşi, cercetătorii nu ştiu dacă aceste dezechilibre cauzează depresia sau dacă ele apar ca o consecinţă a bolii. Medicamentele care se administrează (inhibitori ai serotoninei, antidepresivele triciclice, lithium, MAO) blochează rapid fenomenele biochimice ale depresiei, dar pe termen lung, eficienţa lor este scăzută, înşişi medicii alopaţi recomandând şi metode psihoterapeutice.

Dieta

Doctorul Elsan Haas, director al „Preventive Medical Center of Marine” recomandă, în lucrarea sa O dietă pentru toate anotimpurile, ca suferinzii de depresie să respecte o dietă purificatoare timp de 2-3 săptămâni. În această perioadă trebuie evitat consumul de lapte, zahăr, carne, alimente conservate, paste făinoase care vor fi înlocuite cu legume şi fructe proaspete, bine coapte la soare. Acestea conduc la „o reechilibrare şi o mai bună stabilitate a psihicului”.

de dr. Cristian Boerescu