Tablita 2 a lui THOTH

TABLITA 2

Salile din Amenti

Adanc in inima pamantului se gasesc Salile din Amenti,

cu mult sub insulele scufundatei Atlantida,

Salile Mortilor si ale celor vii,

scaldate in focul infinitului TOT.

Intr-un timp foarte indepartat, pierdut in spatiu-timp,

Copii Luminii au privit in jos catre lume.

Vazand copii omului in sclavie legati de forta care venea de dedesupt

Au stiut ca doar eliberindu-se din aceasta sclavie

va putea omul sa se ridice de pe Pamant spre Soare.

Pe Pamant coborat-au si si-au creat corpuri,

asemanatoare cele ale oamenilor.

Maestrii au spus dupa aceasta transformare:

“Suntem cei formati din praf din spatiu, luand parte la viata din infinitul TOT;

traim in lume ca si copiii omului, la fel ca si copii omului si totusi diferit.”

Apoi pentru a locui, adanc sub scoarta Pamantului,

au sapat spatii mari cu ajutorul puterii lor,

spatii diferite de cele ale copiilor omului.

Le-au inconjurat apoi cu forte si puteri, pentru a apara Salile Mortilor.

Unul langa altul au asezat apoi alte spatii, le-au umplut cu Viata si cu lumina de deasupra.

Construit-au apoi Salile din Amenti, pentru a putea locui acolo de-a pururi

sa traiasca plini de viata pana la sfarsitul eternitatii.

Treizeci si doi de coipii erau,

Fii ai Luminilor care coborasera intre oameni,

Cautand sa elibereze din sclavia intunericului

Pe cei tintuiti de forta ce venea de dedesupt.

Adanc in Salile din Amenti crescu o floare, arzatoare, ce se marea, alungand noaptea.

Asezata in centru, o raza puternica, datatoare

de Viata, de Lumina, umplandu-i de putere pe cei ce se apropiau de ea.

Asezat-au tronuri in jurul ei, treizeci si doua,

locuri pentru fiecare Copil al Luminii,

asezate astfel ca sa fie scaldati de ceea ce radia din floare, Viata din eterna Lumina.

Acolo isi asezau de fiecare data primele corpuri create

pentru ca acestea sa fie umplute cu Spiritul Vietii.

O suta de ani din fiecare o mie trebuia

ca Lumina datatoare de Viata sa le lumineze corpurile.

Grabind, trezind Spiritul Vietii.

Acolo in acel cerc, din eon in eon, stau Marii Maestri,

ducand o viata necunoscuta oamenilor.

Acolo in Salile Vietii dorm ei,

liber curge Sufletul lor prin corpurile oamenilor.

La diferite intervale, in timp ce corpurile lor raman adormite,

ei se incarneaza in corpurile oamenilor.

Ii invata cum sa iasa din intuneric si ii indruma spre lumina.

Acolo in Sala Vietii, plina de intelepciunea lor,

necunoscuti raselor de oameni, traind dintotdeauna sub recele

foc al vietii, stau Copii Luminii.

Exista momente cand se trezesc,

si se ridica din adancuri pentru a fi lumini calauzitoare intre oameni,

infiniti printre oamenii limitati.

Cel ce progresand a iesit din intuneric, s-a ridicat din noapte spre lumina,

este eliberat de Salile din Amenti, este eliberat de Floarea Luminii si a Vietii.

Indrumat atunci de intelepciune si cunostintele acumulate,

va trece dintre oameni intre Maestrii Vietii.

Acolo poate locui la fel ca si ceilalti Maestri, eliberat din sclavia intunericului noptii.

Asezati in interiorul florii ce radiaza stau sapte

Maestri din Spatiu-Timpurile de deasupra noastra,

ajutind si calauzind prin infinita Intelepciune, calea prin timp a copiilor omului.

Preaputernici si stranii sunt, invaluiti in puterea lor,

tacuti, atoatestiutori, atragand spre ei forta Vietii,

diferiti si totusi una cu copiii omului.

Da, diferiti, si totusi Una cu Copiii Luminii.

Pastratori si pazitori ai fortei ce inrobeste omul,

pregatiti sa o slabeasca daca lumina a fost atinsa.

Primul si cel mai puternic, este Entitatea Ascunsa, Maestrul Maestrilor,

infinitul Noua, deasupra celorlalti de la fiecare Maestru al Ciclurilor;

 

Trei, Patru, Cinci si Sase, Sapte, Opt,

fiecare avand o misiune, fiecare cu fortele proprii,

calauzind, indrumand destinul omului.

Acolo stau, preaputernici, eliberati de orice timp si spatiu.

Nu apartin acestei lumi si totusi inruditi cu ea,

Frati Mai Mari, ai copiilor omului.

Judecand si cantarind, cu ajutorul intelepciunii lor,

urmaresc inaintarea Luminii printre oameni.

Acolo, inaintea lor, am fost condus de catre Locuitor,

si l-am privit cum devine Una cu cel de deasupra.

Apoi din EL se auzi o voce spunand:

“Maret esti tu, Thoth, intre copii omului.

liber esti de-acum de Salile din Amenti,

Maestru al Vietii intre copii omului.

Nu vei mai gusta moartea decat daca vei voi,

vei sorbi doar Viata pana la capatul eternitatii,

De-acum ti-e Viata

de-a pururi la indemana.

De-acum veni-va Moartea doar la chemarea ta.

Poti locui sau pleca de aici dupa cum ti-e vrerea,

Liber este Amenti pentru Soarele omului.

Bucura-te de Viata in orice forma voiesti,

Copil al Luminii crescut intre oameni.

Alege ce vrei sa faci, caci toti trebuie sa trudeasca,

Sa nu te eliberezi niciodata de calea Luminii.

Un pas doar ai facut pe lungul drum spre inaltimi,

infinit este acum muntele Luminii.

Cu fiecare pas pe care-l faci muntele se-nalta;

inaintarea ta nu face decat sa-ndeparteze scopul.

Apropie-te intotdeauna de infinita Intelepciune,

si ca-nainte scopul se va indeparta.

Eliberat esti acum de Salile din Amenti

spre a merge alaturi de Maestrii lumii,

catre acelasi scop, lucrand impreuna,

pentru a aduce Lumina copiilor omului.”

Apoi dinspre tronul sau veni unul dintre Maestri,

ma lua de mana si ma conduse inainte,

prin toate Salile adanc ascunsului taram.

Ma conduse prin Salile din Amenti,

dezvaluindu-mi secretele necunoscute omului.

Prin coridoru-ntunecat, ma conduse in jos,

spre Sala unde sta intunecata Moarte.

Uriasa se-ntindea in fata mea mareata Sala,

inconjurata de-ntuneric dar totusi plina de Lumina.

In fata mea se ridica un tron intunecat,

Invaluita sedea pe el o silueta a noptii.

Mai neagra decat noaptea statea acolo,

De-un negru ce-al noptii nu era.

In fata ei s-opri Maestrul, rostind

Cuvantul ce produce Viata:

“o, maestre al intunericului,

calauza pe drumul ce duce dinspre Viata spre Viata,

in fata ta aduc un Soare al diminetii.

Sa-l nu-l atingi vreodata cu puterea noptii.

Sa nu-i chemi flacara spre intunericul noptii.

Cunoaste-l si priveste-l, e fratele nostru

ce s-a ridicat din intuneric spre Lumina.

Elibereaza-i flacara din robie,

Ca libera sa arda in intunericul noptii.”

O mana ridica atunci silueta,

si o flacara aparu, devenind din ce in ce mai stralucitoare.

cu repeziciune dand cortina de-ntuneric la o parte,

scotand Sala din bezna noptii.

In spatiul mare din fata mea aparura,

luminite dupa luminite, de dupa valul noptii.

Nenumarate milioane topaiau in fata mea

unele arzand ca niste flori de foc.

Altele aruncau o lumina slaba ce abia se zarea din noapte.

Lumina unora scadea cu repeziciune;

a altora crestea doar dintr-o scanteie de lumina.

Fiecare era inconjurata de un palid val de intuneric,

dar totusi ardea cu o flacara ce nu putea fi niciodata stinsa.

Zburand de colo-colo precum licuricii primavara,

umpleau spatiul cu Lumina si cu Viata.

Atunci se auzi o voce, puternica si solemna, zicand:

“Acestea sunt lumini ce suflete sunt intre oameni,

crescand sau slabind in intensitate, existand de-a pururi,

schimbandu-se dar fiind vii, in moarte spre viata.

Dupa ce imbobocesc ca niste flori,

si ating punctul final al cresterii in viata,

repede trimit atunci valul intunericului

invaluindu-le si schimbandu-le in noi forme de viata.

Constant de-a lungul epocilor, crescand, devenind o alta flacara,

luminand intunericul cu si mai mare forta,

stinsa si totusi nestinsa de catre valul noptii.

Astfel creste sufletul omului de-a pururi

distrus dar totusi nedistrus de intunericul noptii.

Eu, Moartea, vin dar nu raman,

Caci viata exista dintotdeauna in TOTUL;

Doar un obstacol, sunt eu, pe drum,

Obstacol trecut cu repeziciune cu ajutorul luminii infinite.

Trezeste-te, O flacara ce arzi de-a pururi in interior,

Straluce si infrange valul noptii.”

Apoi in mijlocul vapailor in intuneric, crescu una ce

alunga noaptea, crescand, marindu-se

devenind si mai stralucitoare pana cand nu mai fu decat lumina.

Atunci vorbi calauza mea, vocea maestrului:

Priveste-ti propriul suflet cum creste in lumina,

eliberat acum de-a pururi de Maestrul noptii.

Prin multe spatii ma duse-apoi spatii unde se aflau secretele Copiilor Luminii;

secrete pe care omul nu le va afla poate niciodata pana cand

nu va deveni si el un Soare al Luminii.

Ma conduse inapoi spre Lumina

Din Sala Luminii.

Ingenuncheat-am acolo in fata marilor Maestri,

Maestri a TOATE.

Atunci vorbi EL, rostind cuvinte impresionante:

Ai fost eliberat de Salile din Amenti.

Alege ce vrei sa faci intre copii omului.

Am vorbit si eu apoi:

O, mare maestru, permite-mi sa fiu invatator de oameni,

sa le arat calea pana vor deveni si ei lumini intre oameni;

eliberati de valul noptii care ii inconjura, arzand si luminand intre oameni.

Imi vorbi apoi vocea:

Mergi si asa sa fie dupa cum ti-e voia.

Stapan al propriului destin iti esti acum,

liber sa accepti sau sa refuzi.

Preia-ti puterea, preia-ti intelepciunea.

Ca o lumina straluce intre copii omului.

In sus ma conduse apoi Locuitorul.

Si am trait din nou intre copii omului,

invatandu-i si aratandu-le cate ceva din intelepciunea mea;

Soare al Luminii, un foc intre oameni.

Acum pasesc din nou pe calea ce duce in jos, cautand lumina in intunericul noptii.

Pastrati-mi documentele caci calauza vor fi pentru copii omului.