Back to the top

Back to Top

joi, 30 mai 2013

Cele sapte lectii esentiale in relatia de cuplu




1) Prima lectie importanta pe care o ai de invatat intr-o relatie de cuplu este independenta.
Daca esti dependent de partener, ajungi sa fii ca o povara care atarna pe umerii sai si ajunge sa isi doreasca sa te dea jos.
Pe primul nivel de dezvoltare personala este capacitatea noastra de a ne descurca, de a avea grija de noi singuri, de a supravietui in mijlocul lumii.
Cautam o persoana cu care sa formam un cuplu in functie de ce lectii nu le-am invatat inca si speram ca cealalta persoana sa aiba invatate acele lectii pe care noua ne lipsesc.  Imi amintesc asta de la scoala cand la lucrarea de control ma asezam in banca cu cineva care invatase exact alte subiecte decat am invatat eu, tocmai ca sa putem sa ne ajutam unul pe altul.  Dar din punct de vedere al evolutiei, asta inseamna sa trisezi, nu sa evoluezi.
 
2) A doua lectie pe care incercam sa o trisam in relatia de cuplu este acceptarea.  
Cautam un partener care sa ne accepte asa cum suntem. Doar asa ne simtim iubiti, doar asa ne simtim doriti si doar asa simtim ca suntem importanti si valorosi.  Daca nu gasim aceea persoana care sa ne vada extraordinari, minunati, atunci nici noi nu ne consideram importanti si extraordinari si pur si simplu nu ne acceptam.
Ce anume iti doresti de la partener? In general spui ca iti doresti sa te respecte (tot acceptare e asta), iti doresti sa te iubeasca (adica tot sa te accepte asa cum esti), sa te faca fericit (aici e dependenta de la prima lectie).
Iti doresti de la partener sa iti faca el temele pe care tu singur nu le faci in evolutia ta. Iar daca nu le face, te simti abandonat.
Bineinteles ca si partenerul tau are lectiile lui de invatat. Asa ca fiecare cere de la celalalt sa indeplineasca lectii de viata pe care el singur nu le poate indeplini.
In momentul in care unul dintre parteneri isi da seama ca celalalt nu are “lectiile facute” pur si simplu se indeparteaza, iar relatia incepe sa se rupa.
 
3) A treia lectie a relatiilor este increderea
Nu ai incredere in tine, asa ca iti doresti sa ai incredere in celalalt. Iar cand celalalt iti inseala increderea e vai si amar. Nu te deranjeaza ca tu nu ai incredere in tine, dar te deranjeaza ca nu poti sa ai incredere in celalalt.
Am vazut cupluri care nu aveau deloc problema de incredere unul in celalalt. Dar asta doar dupa ce fiecare au dezvoltat propria lor incredere in sine.
Cand nu ai incredere in tine, ai nevoie ca celalalt sa fie bastonul tau in viata, celalalt sa merite increderea ta. Tu nu meriti increderea in tine? Doar cauti sa ai incredere in celalalat si crezi ca asta rezolva totul?
Acest nivel de dezvoltare este cel al personalitatii, al afirmarii, al puterii interioare. Aici este si lectia certurilor in relatii. Cand apar ceruturi intre parteneri, e de fapt semn ca au probleme amandoi cu aceasta lectie a increderii in ei.
Cearta are scopul de a il “pune la punct” pe celalalt. Ca si cand cearta il va face pe celalalt cuminte, ascultator, etc.  Cel care se cearta doreste sa il controleze pe celalalt, nici macar nu conteaza cine porneste cearta. Ca sa existe o cearta, e necesar sa fie doi oameni care nu si-au invatat lectia nivelului acesta. Nu te poti certa cu un zid, nu te poti certa decat cu o oglinda, cu cineva care are exact probleme de incredere ca si tine. 

4)  A patra lectie in evolutia relatie tale este iubirea
Aici am o veste proasta pentru tine. Doar dupa ce celelalte lectii sunt macar pe jumatate invatate, poti spune ca incepi sa iubesti. Cu cat ai invatat mai mult din lectiile anterioare, cu atat mai mult poti activa lectiile superioare.
Deci, daca un om nu a invatat deloc lectia 1, pur si simplu lectiile 2, 3, 4 si celelalte, nu exista inca pentru el. Daca a invatat insa jumatate din prima lectie, atunci are acces macar la jumatate din lectia a doua, dar inca nu are acces la lectia a treia, dacat daca a inceput sa invete cat de cat din lectia doi.
E ca si cand o cortina de fier inchide lectiile urmatoare daca nu ai invatat deloc cele anterioare.
Ca sa ai acces la iubire e nevoie sa ai incredere in tine macar un pic. Daca ai deplin incredere in tine, atunci si lectia iubirii este pe jumatate invatata.
Iubirea este opusul fricii. Iar un om care are incredere in el nu se mai teme. Asa ca avand incredere in tine, pui bazele iubirii, pentru ca ai eliminat frica (frica de abandon, frica de suferinta, etc)
Lectia iubirii are multe forme in cuplu, uneori este iubire neconditionata si nelimitata pentru cineva. Alteori este compasiune, alteori este tandrete, alteori este liniste sufleteasca profunda.
Cel mai des apar confuzii intre ” a avea nevoie”  si ” a iubi” pe celalalt. Cand ai nevoie de cineva, asta nu inseamna decat ca tie iti lipseste ceva, nu ca ai deja acel ceva. Iar cand iti lipseste ceva inseamna ca interiorul tau e inca gol. 
Cand simti ca ai nevoie de celalalt, esti la lectia a doua. Doar cand simti ca nu conteaza decat iubirea pe care tu o simti pentru celalalt si ca poti sa iti iubesti partenerul orice ar fi, atunci esti la lectia a patra si ai ajuns la acest nivel de dezvoltare.  
Iar dupa asta incepe lectia urmatoare. 

5) Aceasta lectie este despre puritate si constiinta
Cand ai inceput sa simti cu adevarat ce inseamna iubirea de la lectia anterioara, incepe sa se intrevada si acest nivel de puritate si constiinta.
Cei doi parteneri se vad unul pe celalalt ca niste suflete pure si nu ca persoane, masti ale sufletului (“persona” inseamna “masca” in limba greaca).  Pe acest nivel vezi dincolo de chipul partenerului, vezi direct sufletul sau.   
Acum gandirea ta nu mai este interesata de lucrurile marunte ale existentei, pentru ca orice probleme materiale sau sociale ai avea, le rezolvi foarte rapid si fara absolut nici un efort.
Aceasta lectie e legata de frumusetea vietii, de filozofie si apare doar dupa ce lectiile anterioare sunt rezolvate.
Pe acest nivel de dezvoltare, partenerii isi traiesc viata dupa reguli scrise si gandite de ei, in acord cu principiile lor de viata, fara sa mai fie influentati de regulile societatii.
Cei doi parteneri au propria lor lume in care traiesc, pentru ca au cucerit deja orice tinea de lumea inconjuratoare, nu au nici o problema sa se impuna in lume, nu au nici o problema de incredere in sine, nici o problema de teama de abandon sau de teama ca ceva ii pune in pericol.
Pentru ca deja au depasit nivelul patru (cel cu iubirea si pacea interioara) ei au in permanenta iubire unul pentru celalalt. Metaforic vorbind, pe acest nivel de dezvoltare personala traiesc oamenii care au “adus raiul pe pamant”. Este o metafora pe care am auzit-o mai demult dar care mi se pare ca explica ce simt acesti oameni.
Nu am cunoscut nici o persoana care sa fie pe acest nivel. Probabil ca ajungand la acest nivel de evolutie, acesti oameni nu isi fac public modul de gandire si modul de viata. Nici nu stiu daca societatea nu i-ar considera nebuni daca ar afla ca exista cineva care traieste si gandeste asa.
 
6 ) A sasea lectie de evolutie in cuplu este intelepciunea
Deja nivelul 5 era abstract, cu cat evoluezi cu atat cuvintele descriu mai greu lucrurile acestea.
O sa incerc sa explic cat reusesc.  Cand cuplul a ajuns la lectia de nivel sase, partenerii au inteles ca sufletul e etern, ca nu exista moarte, ca dincolo de viata aceasta exista ceva misterios si ca evolutia nu inceteaza odata cu moartea.
Deja toate celelalte niveluri anterioare sunt complet activate, iubirea este foarte intensa, cei doi parteneri isi simt nu doar corpurile ci si sufletele iar gandirea lor este acum condusa de dorinta de evolutie si de a intelege misterele vietii si mortii.
Ei doi stiu ca o sa fie tot timpul impreuna, ca nu ii desparte nimic, ca materia e o aparenta, ca totul e energie. 
Acest nivel este cel despre care se vorbeste in religie ca fiind cel al mantuirii, cand un om a intrat in imparatia cerurilor si are acces la toate bunatatile, fericirea si eternitatea. 

7) Ultimul nivel este cel al spiritualitatii
Cuvantul “spiritualitate” este atat de des folosit incat si-a pierdut mesajul. Acum orice are legatura cu un banal horoscop sau cu bioenergia, sau cu comunicarea telepatica, e inclus la spiritualitate.
Spirit inseamna de fapt flacara, o flacara a constiintei. Sensatia aceea ca tu existi, ca esti viu, ca traiesti e data de acest spirit al tau. Spiritul tau foloseste mintea si corpul pentru a se cunoaste pe sine complet, pentru a fii complet accesibil.
Acest nivel de evolutie este cel pentru care cuplul exista. Pare ceva SF dar pentru cineva interesat de ce inseamna dezvoltare si evolutie, acest nivel este tinta.
Cuplul exista ca sa te ajute sa urci pe acest nivel. Altfel el nu isi are rostul. Ar fi prea putin sa formam cupluri doar pentru perpetuarea speciei. Sunt o gramada de specii care nu formeaza cupluri, nu au nevoie de socializare si inca nu sunt pe cale de disparitie.
Asa ca eu cred ca exista ceva si dupa acest nivel de perpetuare a speciei. Iar tinta este aceasta spiritualitate.
 
 
Ce parere ai despre scopul cuplurilor?
Relatia de cuplu este o metoda de evolutie. Partenerul este oglinda ta. Nu poti sa iti alegi un partener decat daca are cam acelasi nivel de evolutie cu al tau. Iar evolutia se face mai rapid cand ai o oglinda in care observi tot ce nu iti place la tine.
Pentru ca exact acele lucruri care te deranjeaza la partener sunt de fapt propriile tale lectii, doar ca oglinda le deformeaza si nu iti spune clar “vezi ca asta e lectia ta”. 
Cand ceva te deranjeaza la parener, incearca sa te vezi pe tine cu ochii partenerului.
Imagineaza-ti ce vede el, ce il supara la tine, ce simte el cand tu spui sau faci (sau nu spui si nu faci) anumite lucruri.
Asa iti poti da seama de propriile lectii, de propriile etape in evolutia ta.
 
*
*              *
 
Am cunoscut oameni care spuneau “eu am ajuns la un nivel superior” dar proba daca cineva a ajuns pe un nivel este sa verifici daca poate foarte repede sa rezolve orice probleme de pe nivelurile anterioare. Deci daca cineva zice ca a trecut de nivelul 1 (cel al sigurantei fizice, al autonomiei financiare, materiale) atunci inseamna ca poate sa faca bani mult mai bine si mai usor decat orice alt om. (asta ca exemplu ca sa iti dai seama usor daca cineva a depasit acest nivel)
Atentie, daca cineva face bani, dar face cu dificultate, muncind mult si cu stres, atunci inseamna ca nu a depasit nivelul 1 ci este chiar pe acest nivel.
 
Cei mai multi oameni sunt inca la prima lectie de dezvoltare, iar cei mai putini la ultima. Cand spun ca pe ultima lectie sunt putini, asta inseamna ca poate sunt pe planeta cateva zeci de persoane care sunt la aceea lectie, eu nu am cunoscut pe nimeni acolo.
 
Concluzie
 
Iti ziceam la inceput ca lucrez la o tematica, iar acest articol e o completare la ce vreau sa fac in vara, acel curs despre psihologia relatiilor.
Iti scriu acum pentru ca am nevoie de ajutorul tau. Vreau sa imi dai 2-3 minute din timpul tau si sa imi raspunzi la 7 intrebari super scurte. Chestionarul este confidential, nu e nevoie de nume sau alte date.
Raspunsurile tale o sa ma ajute sa imi dau seama care e problema cea mai frecventa cu care se confrunta oamenii si care e lectia care te incurca cel mai mult. 

Apasa pe linkul urmator ca sa raspunzi la cele 7 intrebari despre relatia ta:
http://www.surveymonkey.com/s/69LSV8N

vineri, 24 mai 2013

Cearta este productiva?!

Tot hartuindu-l si argumentand vei reusi poate sa-l incurci pe interlocutor, dar victoria ta va fi desarta, fiindca nici o data nu vei reusi sa-l faci pe adversarul tau sa fie sincer de acord cu tine” Benjamin Franklin.
Discutiile contradictorii foarte rar reusesc sa solutioneze un conflict de idei. Discutand ai putine sanse sa-l faci pe celalalt sa inteleaga de ce nu are dreptate. In noua cazuri din zece, fiecare dintre adversari ramane cu convingerea ca el are dreptate.

Intr-o zi, Lincoln a spus: “Omul care vrea sa se ridice nu are timp de pierdut in certuri. Acestea inacresc caracterul si te fac sa-ti pierzi controlul asupra ta. Nu te teme sa faci conccesii. Mai bine sa cedezi calea unui caine decat sa te muste certandu-te cu el, fara sa vrei sa-l lasi sa treaca. Caci chiar omorand cainele, nu vei anula efectul muscaturii”.

Cel mai bun mijloc de a triumfa intr-o cearta este de a o evita!
Evita sa incepi prin “Iti voi dovedi…” caci in perceptia celuilalt, aceasta abordare vrea sa spuna “Sunt mai destept decat tine. Te voi convinge eu”.
Daca vrei sa inveti ceva pe cineva, fa-o, dar fara aerul de superioritate. Lordul Chesterfield ii spunea fiului sau “Fii mai intelept decat altii, daca poti; dar nu o arata”. Pentru a atrage atentia, atunci cand nu esti de acord cu opinia cuiva, incearca sa te exprimi fara a-i aduce celuilalt ofense.


De asemenea, evita pe cat posibil folosirea unor cuvinte si expresii care implica o parere definitiva, precum: “desigur”, “inteleg” sau “sunt sigur ca…”.


Fiecare persoana este subiectiva si partiala in gandire, si foarte rar este de acord sa-si schimbe opiniile despre credinta religioasa, despre marca automobilului preferat. etc, in ciuda argumentelor aduse de altii. A-i spune cuiva in fata ca greseste este, poate, cea mai dezastuoasa tactica.

Daca vrei neaprat sa-l faci pe celalalt sa inteleaga ca nu nu esti de acord cu parerea sa, ii poti transmite asta printr-o privire, o intonatie sau un gest, la fel de bine ca si prin cuvinte. Daca ii spui in fata ca nu are dreptate nu vei face decat sa-i dai o lovitura de gratie inteligentei sale, judecatii sale, amorului propriu. Chiar daca argumentele tale sunt solide si bine expuse, nu vei reusi sa-i schimbi convingerea, pentru ca in conceptia sa l-ai jignit.

Daca vrei sa atragi pe cineva de partea ta, trebuie sa-l convingi ca-i esti prieten. Adopta o atitudine cordiala, binevoitoare si intelgatoare, si cu siguranta vei avea numai de castigat.

joi, 23 mai 2013

Cearta

 
Schimbarea modului in care te certi nu este usoara, dar, odata obtinuta, poate aduce beneficii pe termen lung in relatia ta.
Daca alegi sa-ti exprimi sentimentele intr-un mod constructiv, care sa aiba la baza dorinta de comunicare si nu pe cea de repros sau impunere a vointei proprii, vei reusi sa creezi apropiere intre tine si persoana iubita.
Iata cele mai importante sfaturi pentru a transforma o cearta intr-un dialog constructiv:
 

Nu uita ca orice conflict implica doua parti

 
O cearta este un conflict la care ambii parteneri contribuie fie prin deschiderea subiectului, fie prin anumite reactii. Pentru a putea transforma o cearta intr-un dialog, ambii parteneri trebuie sa identifice momentele care deschid calea pentru resentimente mai vechi.
Inlocuieste reprosurile adresate celui care a gresit cu o discutie despre sentimentele cauzate de acele actiuni. Este important sa comunici cum te-a afectat situatia si cum incerci sa o rezolvi.
Daca reusesti sa incepi propozitiile cu "Eu" in loc de "Tu", ai facut deja primul pas important.

 

Lasa mandria deoparte

 
Adesea, compromisul este sacrificat de mandria cuplului implicat intr-o cearta. Rezolvarea unui conflict nu tine dovedirea punctuala a greselilor celuilalt. Daca lasi mandria deoparte si te concentrezi asupra unei solutii care sa te faca sa te simti mai bine, ai inceput deja sa transformi cearta intr-un dialog.
Atunci cand cei doi oameni care se cearta sunt concentrati sa "castige" disputa, relatia pierde, indiferent de castigator.
Tipetele in timpul unei certe sunt doar o incercare de a te impune. Evita tonul ridicat daca vrei sa rezolvi cu adevarat problema, intr-un mod care sa nu raneasca pe niciuna dintre persoanele implicate.
 

Nu deschide dispute vechi

 
Cand cearta a inceput, nu trebuie sa redeschizi dispute vechi. Concentreaza-te asupra problemei care a creat noua disputa.
Daca aduci vorba despre greseli mai vechi ale partenerului, vei pierde complet bunavointa acestuia de a dialoga si vei transforma discutia intr-o confruntare acuzat-acuzator.
Disputele mai vechi trebuie abandonate, daca vrei ca relatia ta sa aiba un viitor. Repetarea unei dispute pe aceleasi motive va duce doar la crearea unui zid intre parteneri.
 

Ia o pauza

 
Daca simti ca nu te mai poti controla si furia te cuprinde, incearca sa iei o pauza de la dialog.
Dupa putin timp in care te "racoresti" poti incerca sa discuti din nou cu partenerul. Atunci cand parasesti discutia, nu-l lasa pe partenerul tau sa creada ca ai incheiat dialogul, explica-i doar ca e mai bine ca reveniti asupra subiectului a doua zi.
Scopul unei pauze este calmarea ambilor parteneri, care sa poata discuta apoi calm probleme fiecaruia.
 

Nu presupune ca stii ce gandeste celalalt

 
In timpul unei certe, este cel mai usor sa hotarasti ca stii ce gandeste de fapt celalalt. Deschide calea comunicarii.
Presupunerile bazate pe actiuni ale partenerului interpretate de tine in timpul certii vor fi intotdeauna negative si poti inteti conflictul fara sa ai un motiv real.
Asculta intotdeauna ce are de zis persoana cu care incerci sa comunici si formuleaza-ti raspunsul abia atunci cand a terminat de vorbit. Daca iti dai ochii peste cap si incepi sa iti formulezi contraargumente, ai incetat sa-l mai asculti cu adevarat pe celalalt.
 
Nu toate conflictele pot fi rezolvate. Unele diferente sunt atat de puternice, incat nu va putea exista niciodata un compromis intre parteneri. Un cuplu poate locui impreuna si poate fi fericit chiar in prezenta unui confict nerezolvat. Faptul ca accepti diferenta de opinie a partenerului, fara sa introduci in discutie conceptele de "bine" si "rau", este suficient pentru a putea continua relatia in termeni buni.
Indiferent de cum ai rezolvat conflictele pana acum, nu este niciodata prea tarziu sa schimbi ceva la modul in care porti un dialog pentru rezolvarea unei neintelegeri. Poti asculta cu mai multa atentie punctul de vedere al partenerului si poti sa fii mai intelegator.
Rezolvarea conflictelor intr-un mod constructiv va contibui la longevitatea si calitatea relatiei tale.

luni, 20 mai 2013

Doreşti să te schimbi...în ce?



Când vine momentul în care dorinţa de schimbare ne loveşte subit, simţim că putem muta şi munţii din loc şi suntem entuziasmaţi la ideea că, în sfârşit, suntem suficient de motivaţi încât să avem tăria de a transforma viaţa. Problema este că această dorinţă de schimbare chiar dacă este curajoasă, este formulată mult prea vag pentru a avea şanse reale să fie pusă în aplicare. Vreau să mă schimb este fraza pe care o auzim cel mai des, dar când vine vorba să intrăm în detalii şi să enunţăm exact ceea ce am dori să devenim, nu reuşim să punem degetul pe rană. În schimb, ne limităm la formule generale: îmi doresc să fiu sănătos, fericit, mai suplu, mai competent, mai apreciat de şef sau de anturaj etc. Cum putem să ne formulăm în termeni mai exacţi dorinţele pentru a le pune mai uşor în practică?
Putem apela la o tehnică în trei paşi care ne ajută să ne fixăm obiective clare pornind de la schimbarea pe care ne-o dorim iniţial. Să aplicăm această tehnică la un exemplu din cele de mai sus.


Primul pas - identificarea obstacolelor. Să spunem că ne dorim mai multă apreciere din partea celor din jur. Chiar dacă avem o personalitate interesantă, suntem spirituali şi ne împrietenim repede, aceste trăsături, chiar dacă sunt foarte importante, nu ne pot construi o reputaţie pozitivă dacă nu sunt însoţite de alte calităţi pe care le dobândim sau le pierdem cu timpul precum punctualitatea, generozitatea, francheţea. Aşa că degeaba spunem că ne dorim mai multă apreciere dacă nu ne corectăm obiceiurile proaste şi ne bazăm doar pe calităţile înnăscute. Probabil că nu suntem suficient de apreciaţi sau plăcuţi pentru că întârziem sau anulăm aproape de fiecare dată întâlnirile programate. Ori mergem tot timpul pe ocolişuri şi nu spunem lucrurilor pe nume, iar apoi relaţiile se complică, fiindcă ajung să fie bazate pe minciuni sau complezenţă.

Pasul doi - soluţii mici pentru schimbări mari. A spune că, peste noapte, poţi să devii o persoană punctuală, deşi obişnuieşti să încalci de fiecare dată sfertul academic, e o minciună gogonată. Trebuie să îţi păstrezi realismul şi să fii conştient că pentru obiceiurile proaste, trebuie să lupţi cu remedii care acţionează treptat, dar constant. În loc să îţi propui să ajungi la timp (nu te vei ţine de cuvânt şi apoi te vei descuraja şi vei lăsa totul baltă), propune-ţi să nu depăşeşti zece minute de întârziere şi să începi să te pregăteşti pentru întâlnire cu un sfert de oră mai repede decât o faci de obicei. Vei vedea că ai şanse mari să nu mai întârzii deloc dacă aplici aceste reguli de fiecare dată.

Pasul trei - cere feedback. Perspectiva unei persoane în care ai încredere te poate ajuta să vezi lucrurile din alt unghi şi să vezi mai clar ceea ce trebuie sau nu să corectezi. Probabil că te concentrezi pe anumite aspecte care, în realitate, sunt minore şi ignori alte aspecte negative care ies mult mai mult în evidenţă în ochii celor din jur. Părerea cuiva din exterior îţi va clarifica aceste îndoieli.

Putem să aplică această tehnică pentru fiecare dorinţă în parte. După câteva săptămâni, sunt sigură că îi veţi observa efectele. Iar partea cea mai bună e că odată ce ne obişnuim să gândim în acest mod, vom reuşi ne punem în practică dorinţa de schimbare mult mai repede şi mai eficient decât atunci când doar stăm şi visăm la un comportament curăţat de obiceiuri care nu ne fac bine şi ne împiedică să fim mulţumiţi de noi.

Viata este un cadou!!!

Atunci cand viata noastra se deruleaza conform planului bine stabilit de catre noi, ne este usor sa zambim si sa imbratisam acele aspecte care ne compun zilele, saptamanile si anii. Atunci traim un “Da” continuu pentru ca stim ca este ceea ce ne dorim si ne sprijinim linistea pe o oarecare certitudine, chiar daca aceasta este, de obicei, iluzorie, noi vrem si tinem neaparat sa credem in ea, pentru ca ne aduce siguranta, securitate, echilibru. Dar de cate ori sau cat de dese sunt cazurile in care viata chiar merge conform unui plan bine pus la punct? In complexitatea acestei lumi, neprevazutul pandeste intotdeauna dupa colt si ameninta tot timpul aceasta siguranta fabricata de catre minte. In acele clipe ne dam seama ca echilibrul construit undeva inafara noastra, care se sprijina pe aspectele manifeste ale vietii de zi cu zi, aspecte care tin de mediul exterior, defapt nu exista, pentru ca sunt prea multe elemente ale cotidianului asupra carora chiar nu avem control. Avem control doar asupra propriei noastre persoane si singurul echilibru solid care poate atinge acel stadiu in care nu mai poate fi daramat, este echilibrul nostru interior.

 In momentul in care incepem macar sa ne construim acest echilibru sufletesc si emotional, se intampla un fenomen putin spus interesant. Necunoscutul, care pana mai ieri parea sa ne ameninte integritatea planurilor bine calculate, poate, dintr-o data, sa capete valenta de oportunitate. In momentul in care stim sa privim la acest “necunoscut” cu interes si curiozitate, vom avea surpriza sa observam ca “noul” deschide, de foarte multe ori, noi drumuri in viata noastra, noi ferestre, noi perspective ce ne imbogatesc cunoasterea, experienta si realitatea pe care o traim. A trai tot timpul dupa o serie de coordonate fixe si a ne pierde cumpatul atunci cand lucrurile nu merg asa cum ne-am fi dorit, in schimb, ne tine intr-o falsa impresie de siguranta, iar un eventual “esec” ne poate duce la o dezamagire mult mai mare decat cea provocata uneori de aparitia unui neprevazut imbratisat si acceptat.
rd
Ce inseamna sa spunem “da” vietii? Inseamna sa ne deschidem cu incredere, curiozitate si interes, noului care patrunde in viata noastra. 

Intr-o zi, fara sa vrem, traficul este blocat pe arterele pe care circulam de obicei si suntem constransi sa luam un alt drum sau un prieten cu care trebuia sa ne vedem ne propune sa ne intalnim undeva in oras, dar odata ajunsi acolo primim un telefon prin care acesta ne anunta ca nu mai poate veni, seful nostru decide ca nu mai poate sustine un numar “n” de angajati si ne pomenim pe lista de disponibilizari sau pizzeria la care obisnuiam sa ne petrecem cateva ore de relaxare cu prietenii este inchisa pe timp nelimitat. 

Neprevazutul despre care vorbim poate fi mai mult sau mai putin “grav”, sa afecteze cursul vietii noastre intr-o masura mai mare sau mai mica, dar aproape intotdeauna, in fata unei situatii de acest gen, tindem sa manifestam o oarecare reactie de iritare. Si totusi… poate ca drumul cel nou pe care am fost “fortati de imprejurari” sa pasim ne aduce la cunostinta deschiderea unei noi galerii de arta, poate ca, dat fiind ca prietenul care trebuia sa ne tina companie nu a mai putut onora intalnirea, avem cateva ore pentru noi si ne permitem sa facem acea plimbare linistita pe care ne-o doream de ceva timp, poate ca serviciul la care tocmai a trebuit sa renuntam face loc in viata noastra unei noi aventuri, ne forteaza cumva sa ne reevaluam prioritatile, sa decidem care este domeniul in care ne-am dori cu adevarat sa activam si poate ca o noua oportunitate ni se va deschide exact in aceasta directie, poate ca tocmai pentru ca pizzeria noastra preferata este acum inchisa, descoperim o cafenea sau un nou loc simpatic si placut in care sa ne petrecem acele cateva ore, diversificandu-ne in acest fel optiunile.
  Viata ne poate oferi un numar infinit de experiente. Cu toate acestea, de obicei tindem sa parcurgem mereu acelasi drum pe care l-am batatorit deja de sute de ori. Este si aceasta o forma de limitare, care ne face sa pierdem, cu pretul unei sigurante iluzorii, o gama variata de conjuncturi, culori, nuante, oportunitati, persoane si situatii care ne-ar putea imbogati realitatea, cunoasterea, intelegerea.
 Asadar, ori de cate ori poti, cauta sa-ti construiesti echilibrul in interior si lasa viata sa ti se dezvaluie asa cum curge pentru ca, curgerea clipelor in forma in care ele se succed in mod natural, acceptata fara a opune atata rezistenta, poate aduce cu sine surprize extrem de placute! Alege sa traiesti cat mai multe dintre aspectele pe care viata ti le ofera si, cu masura si cumpatare, aduna din toate aceste experiente darurile nepretuite care iti parvin.

 Aminteste-ti ca tu participi in permanenta la crearea propriei realitati iar o anumita situatie neprevazuta, poate sa fi fost creeata sau atrasa chiar de tine, la nivel inconstient sau la niveluri subtile, tocmai pentru a te apropia de darul sau lectia de care aveai nevoie in acel moment.

duminică, 19 mai 2013

Puterea noastra e mult mai mare decat credem noi!!!

Daca cineva ar veni in acest moment sa ne spuna plin de incredere ca puterea noastra este mai mare decat credem, cum am reactiona? I-am rade in fata, i-am intoarce spatele sau ne-am opri pentru o secunda pentru a auzi ce doreste sa ne transmita?

Psihologul Daniel Gilbert a ajuns la concluzia ca multi dintre noi supraestimam impactul negativ pe care diferite evenimente il au in viata noastra (de exemplu, a fi concediat). Cand ni se cere sa ne imaginam astfel de scenarii legate de drumul nostru de dezvoltare personala, avem tendinta de a ne imagina viitorul in care includem numai un impact emotional negativ al intamplarii, uitand sa ne concentram si pe partea plina de invataminte ca rezultat al continuarii vietii noastre. Cand ne imaginam posibilitatea de a fi concediati, de a fi parasiti la altar, de a pica la un examen important, avem capacitatea de a ne imagina durerea pe care aceste situatii ne-o ofera si avem o mare dificultate in a ne simti bine sau in a vedea oportunitatea care ne este oferita.
Dar ce se intampla cand un astfel de eveniment ia nastere in realitate, nu in imaginatie? Ne imaginam cel mai urat scenariu posibil de parca nu am avea puterea de a influenta nici in cea mai mica masura. In acest sens, problema consta in faptul ca ,,pronuntam imediat o judecata finala la adresa lucrurilor care ni s-au intamplat, etichetandu-le drept bune sau rele in momentul in care apar – abandonand ideea ca avem puterea de a gasi o alta semnificatie la ceea ce ni se intampla” (Daniel Gilbert). Astfel, intr-o secunda, ne construim un cosmar narativ care nu numai ca se extinde in fiecare aspect al vietii noastre, ci chiar in finalul acesteia.
O teorie despre fericire sustine ca nivelul nostru de fericire are tendinta de a fi relativ fix pe parcursul vieii, schimbandu-si traiectoria ca raspuns la evenimentele pe care le experimentam – atat favorabile, cat si nefavorabile – intorcandu-se insa la punctul de plecare dupa o perioada de timp, o data ce perioada aceea din viata noastra este incheiata. Asa cum veselia pe care un eveniment ne-o ofera dispare incetul cu incetul, la fel si durerea pierderii se incheie.

Putem defini astfel rezistenta fie ca abilitatea de a face fata depresiei inca de la aparitia acesteia, fie ca posibilitatea de a ne intoarce la starea initiala dupa ce am suferit o pierdere sau un soc emotional. Toate aceste studii sugereaza ca ne incadram in categoria celor ,,rezistenti” chiar daca nu ne putem imagina acest lucru despre noi insine.

Desigur, problema este in alta parte. Simplul fapt ca detinem acest adevar – ca suntem capabili sa ne revenim mai repede decat credem – nu diminueaza sub nicio forma suferinta pe care o resimtim in astfel de situatii. Iar o suferinta de genul acesta este intr-adevar imensa. Tocmai de aceea este important sa gasim in noi insine resursele si puterea care sa ne ajute sa devenim mai rezistenti. Cel mai dificil lucru ramane acela de a accepta ca situatia in care traim se poate inrautati. Ca ne putem simti speriati, deprimati, anxiosi. Dar cel mai important este sa retinem ca aceste sentimente ne pot paraliza numai daca noi le permitem asta. Prezenta lor este fireasca, dar acest lucru nu trebuie sa ne limiteze capacitatea de a face fata incercarilor pe termen lung.

Ceea ce poate ar trebui sa ne amintim adesea este faptul ca puterea noastra de a prezice viitorul in situatii de acest fel este imensa, insa capacitatea noastra de a-l crea este mai mare decat credem.

Amorteala simturilor in secolul vitezei

Zilele trecute am fost martora unei intamplari care m-a determinat sa reflectez la ideea de indrumare si la reactia noastra fata de aceasta ghidare pe care o constientizam sau nu.

Eram in tramvaiul 21, iar o fata a urcat in tramvai si, in timp ce vorbea la telefon, ii spunea interlocutoarei sale ca se afla in tramvaiul 16 si ca va ajunge cat se poate de repede la destinatia dorita. O doamna dornica sa o ajute i-a spus rapid:
,,Domnisoara, acesta nu este 16, acesta este 21”, dar tanara parea ca este receptiva doar la conversatia pe care o avea la telefon. Ciudat era ca de fiecare data dupa ce ea rostea faptul ca se afla in tramvaiul 16, o alta persoana din mijlocul de transport o atentiona intr-un fel sau altul ca tramvaiul este gresit.
La un moment dat, cineva chiar i-a aratat unde sa coboare pentru a lua tramvaiul de care ea avea nevoie, insa toate simturile sale pareau amortite. Dupa patru statii de mers in directia gresita si in urma insistentelor rostite in van de ceilalti calatori, tanara a privit pe geam, dandu-si seama ca nu este pe drumul dorit. S-a intors catre o persoana de langa ea si a intrebat-o: ,,Asta nu e tramvaiul 16?”, iar la raspunsul negativ primit, a coborat din tramvai.
Un exemplu atat de mic m-a indemnat sa constientizez unele lucruri pe care doresc sa vi le impartasesc in cele ce urmeaza:

1. Chiar daca suntem rigizi in fata existentei, suntem permanent ghidati.

Fie ca ne referim la ghizii spirituali a caror prezenta nu o simtim de fiecare data, fie ca sunt oamenii pe care iarasi nu parem sa ii auzim in ciuda eforturilor lor de a ne ajuta, cumva, suntem indrumati in drumul nostru de dezvoltare personala si evolutie spirituala. Si chiar daca aceste voci nu vor avea tonalitatea pe care ne-o dorim sau daca aceste chipuri vor fi cu totul altfel decat cele conturate in sufletele noastre, poate ca ar trebui pentru o clipa sa intoarcem capul catre persoana pe care o ignoram si care pare sa nu detina nimic din ceea ce noi ne dorim.

2. Oricat de mult par sa cunoasca cei din exterior cheia problemelor noastre, uneori doar prin lovitura pe care o primim ajungem sa invatam cu adevarat o lectie.

Poate ca exemplul fetei de mai sus este exemplul fiecaruia dintre noi, iar in ciuda valului pe care ceilalti incearca sa ni-l indepartzeze de pe ochi, noi vom fi singuri capabili sa ne lasam scaldati de lumina razelor soarelui. Fie ca ne referim la relatii cutremuratoare in care acceptam sa ne jucam rolurile chiar daca ne-au obosit prea tare mastile pe care le purtam, fie ca opunem rezistenta in fata abundentei care ne poate intampina mai repede decat ne imaginam, fie ca refuzam sa ne accesam potentialul despre care stim ca exista in interiorul nostru, uneori alegem sa ducem singuri aceasta lupta.
Si nu stiu daca acest lucru va face gustul victoriei mai placut sau arata pur si simplu faptul ca multi dintre noi ,,ne dorim” la un nivel mult prea ascuns sa suferim pentru a simti cu adevarat ca o lectie a fost invatata.
Poate ca fiecare dintre noi desprinde alte invataturi din aceeasi intamplare, ceea ce ma determina sa concluzionez ca in ciuda ideii de repetitie si ciclicitate a Universului, unicitatea intamplarii este cea care ne modifica perceptiile asupra aceluiasi eveniment.

sâmbătă, 18 mai 2013

Nivelurile dezvoltarii tale personale si suferinta


Pe fiecare nivel simti fericirea respectiva a acelui nivel, apoi universul e naspa si iti ia aceea fericire. Apoi incepi sa ceri “cum sa fac sa fie ca inainte?”  Dar asta doar pentru ca nu ai auzit ca scopul universului e sa te duca spre fericirea urmatoare, care e mai importanta, mai intensa, mai profunda, mai aproape de Eu-l tau spiritual.
Pe fiecare in parte universul il motiveaza altfel. In functie de nivelul pe care tu te afli, in functie de fericirea pe care doresti sa o pastrezi, universul o sa iti dea alte “probleme” ca sa te trezesti si sa mergi mai departe in calatoria evolutiei tale.
Pe primul nivel de evolutie oamenii cauta disperati sa se simta in siguranta, sa aiba bani, sa aiba mancare, etc.  In viata acelor oameni tot timpul o sa existe umbra fricii zilei de maine, teama ca maine o sa ramana fara servici, ca o sa ramana fara bani pana la salariul urmator, etc.
Daca simti aceasta teama atunci universul vrea sa iti spuna ca deja e momentul sa mergi mai departe si sa treci pe urmatorul nivel, deja ai simtit cum este sa fii in siguranta, ai avut si mancare, ai avut si salar, dar daca ramai multumit doar cu asta, e prea putin din tot ce poti tu ca fiinta umana. Asa ca universul iti spune (in modul sau) ca e cazul sa mergi mai departe si sa iti asculti chemarea, vocea interioara care iti spune ce anume te-ar face mai fericit.
Daca nu asculti aceea chemare interioara, teama si problemele legate de siguranta materiala, o sa ramana si in timp o sa creasca. Universul nu te va abandona pe acest nivel, asa ca o sa traga de tine si o sa tot te “bombardeze” cu provocari pana cand te trezesti la realitate si iti depasesti dorinta de a ramane pe loc. 

Lectia
Lectia primului nivel pe care refuzi sa o inveti este detasarea de nevoia de siguranta prin comunicarea empatica cu oricine, acceptarea celorlalti asa cum sunt. Frica apare din senzatia de separare de ceilalti, cand ii vezi pe ceilalti ca pe adversari si nu ca pe parneri si prieteni.  Invatarea acestei lectii te duce automat pe nivelul doi si iti rezolva orice probleme financiare si de siguranta. 
Exercitiu
Alege din trecutul tau o persoana care nu ti-a placut la inceput dar apoi te-ai simtit apropiat de ea. Observa ce anume s-a schimbat in tine, independent de aceea persoana, dupa ce ai inceput sa simti ca te apropii de aceea persoana. Ia acel sentiment de apropiere si imagineaza-ti ca il ai in tine de fiecare data cand te gandesti la alte persoane pe care nu le accepti. Asta o sa schimbe totul. Fa exercitiul asta zilnic, de fiecare data cand simti ca nu iti place o persoana.
 

Apoi sunt oamenii care au depasit nevoia de siguranta, au trecut pe nivelul urmator unde totul tine de acceptare, comunicare, relationare, emotii primare. Acolo lupta ta cu universul este teama ta de abandon. Daca nu te simti acceptat complet, daca simti ca nu poti comunica cu oamenii, daca simti gelozie, teama de a fii respins, teama de singuratate, atunci universul deja iti spune ca te multumesti cu prea putin si ca e cazul sa evoluezi.
Tine minte o regula, tot timpul vei obtine cu usurinta tot ceea ce se gaseste pe un nivel, doar dupa ce l-ai depasit. Cand esti pe nivelul respectiv, esti acolo ca sa ii inveti lectiile, dar nu ai obtinut tot ce iti ofera acel nivel. Ca la scoala, daca esti in clasa a treia atunci stapanesti foarte bine materia de clasa intai si doi, dar inca ai de dat teste si de invatat lectii din clasa a treia.
 
Lectia
Lectia pe care refuzi sa o inveti este acceptarea propriei persoane. In general cine stagneaza pe acest nivel si simte ca e tot timpul la limita sa fie respins, abandonat, de fapt inca nu se accepta asa cum este. Asta e din cauza tuturor regulilor pe care societatea, parintii, religia ti le-au bagat in cap cand erai prea mic ca sa te opui. Asa ca acum, de fiecare data cand faci ceva tu evaluezi daca e corect sau gresit, dupa criteriile pe care ei ti le-au bagat cu forta in cap. Dar daca criteriile acelea sunt false? De unde ai certitudinea ca nu sunt doar reguli ale trecutului care in prezent si in viitor nu mai au valabilitate? Ma accept pe mine doar daca nu gresesc, dar cine zice ca gresesc cand regulile sunt facute de mine? Daca sunt facute de altii si acceptate de mine, e usor sa gresesc. Dar ce fel de om as fii daca as trai viata mea dupa cum o doresc altii, dupa regulile lor.  Imi place mult o replica “Nu imi dati sfaturi, stiu sa gresesc si singur!”  nu mai stiu cine a zis-o dar aceasta replica explica cum sa traiesti liber dupa propriile tale reguli. Doar asa ai sansa sa te accepti pe tine asa cum esti, fara sa mai simti apoi nevoia sa te sabotezi si sa traiesti cu teama abandonului.
  
Exercitiu
Alege un moment din viata ta cand te-ai simtit complet acceptat, cand ai simtit ca esti iubit neconditionat. Apoi simte in tot corpul ceea ce simteai atunci. Doar observa senzatia aceea de acceptare, iubire neconditionata. Apoi imagineaza-ti in fata ta o oglinda uriasa, in care e imaginea ta. Ia aceea acceptare si iubire neconditionata si pune-o in oglinda. Fa in mintea ta aceasta magie, ca si cand cel din oglinda te iubeste si te accepta neconditionat. Esti tot tu acolo, simte cum tu te accepti si te iubesti neconditionat, simte ca esti prietenul tau cel mai bun.
 
Pe nivelul urmator o sa te simti ca iti pierzi increderea in tine si ca nimeni nu te priveste ca pe un om important, valoros, ca esti un nimeni, fara nici un rost in lume. Daca simti asta, deja stii cum se simte cand esti valoros, cand esti important. Iti doresti sa simti ca ai incredere in tine pentru ca uneori ai avut incredere si ai vazut ce fain este cu ea. Asa ca devine obsesia ta sa ai incredere in tine, simti ca asta e toata lumea ta, ca asta e fericirea cea mai mare. Asa ca te tii cu dintii de acest nivel, iar universul zice “lasa ca ii arat eu ca nu e asa importanta nici asta” si iti trage suturi in f..d ca sa te duca mai departe.
Lectia
Acest nivel este cel al valorii personale. Increderea in sine este doar emotia care o simti cand tu consideri ca ai valoare personala. Daca tu nu dai “doi bani” pe tine, atunci nu ai incredere in tine. Universul si-a dat seama ca ai simti ce fain este sa te simti puternic, sa simti ca ai incredere in tine, asa ca acum iti arata ca poti avea increderea in tine doar cand treci de testele acestei clase, acestui nivel. Doar cand urci pe nivelul urmator. Asa ca pana acum a fost doar un “demo” in care ai vazut ce fain e sa te simti puternic. Dar lectia ta este sa nu fii doar puternic si tiranic. Cei care nu au trecut aceasta lectie, cei care se lupta sa fie pe acest nivel uneori transforma puterea in tiranie. Sunt agresivi si dominatori, se simt superiori si ii percep pe ceilalti ca fiind inferiori si slabi. Asta pentru ca le lipseste ingredientul de pe urmatorul nivel: iubirea.  Lectia ta pe acest nivel este sa refuzi puterea. Daca puterea iti place, dar nu ai trecut la nivelul iubirii, atunci puterea ta risca sa devina tiranica. Esti doar un sef care abuzeaza de puterea lui, care si-a gasit scuze pentru ca se poarta dur cu cei din jur.  Universul o sa te puna tot timpul in inferioritate fata de alti sefi peste tine, o sa te puna uneori in pozitia de a risca sa pierzi acel sentiment de putere. Asta pana activezi si nivelul urmator. Doar de pe nivelul urmator, poti avea tot ceea ce e pe nivelul anterior. Retine aceasta regula, o sa o repet de o mie de ori daca e nevoie.
 
Exercitiu
Alege un moment in care ai simtit foarte multa incredere in tine. Cauta in trecutul tau si descopera un asemenea moment de incredere, toata lumea a simtit macar o data increderea in sine. Dupa ce ai descoperit acel sentiment de incredere si putere interioara, cauta un moment in care ai simtit ca esti iubit si ca iubesti neconditionat. Poate ca ai iubit o persoana, un animal, un obiect, nu conteaza ce anume. Important e sa fie iubire si nu posesiune. Sa simti ca doar binele acelei persoane/animal/obiect conteaza pentru tine.  Apoi ia intr-o mana senzatia de incredere in tine si in cealalta senzatia de iubire si priveste-le in mintea ta. Pe masura ce le privesti in mintea ta, imagineaza-ti ca ele se contopesc pentru ca doar asa tu poti evolua. Observa cum mainile tale se apropie si cum increderea si iubirea se unesc si se transforma in ceva puternic si armonios. Apoi uneste palmele in zona pieptului si inspira in corpul si mintea si emotiile tale cele doua emotii unite.
 
 
Atentie, aceste niveluri nu sunt separate. Poti simti mai multe frici pe mai multe niveluri de dezvoltare, toate in acelasi timp. E normal asa. Asta inseamna ca oscilezi intre un nivel si altul.

vineri, 17 mai 2013

Atasamentul si fericirea




Joe Vitale, ca speaker motivational, dar si autor renumit de carti care ajuta “cautatorul” in dezvoltarea sa personala, s-a informat din multe surse, a cautat si gasit succesul avand la baza insa, o profunda cunoastere a felului in care functioneaza Universul. Si acesta poate si incearca sa dea cat mai mult fiecaruia. “Trebuie insa sa renuntati la atasament, Iar oamenii ma intreaba: “Ce inseamna asta?” Cu totii vrem sa apartinem unui loc al bucuriei, sa fim in acel “happy place”, in limba lui.

Dar care este diferenta intre a privi catre lucrurile pe care ni le-am propus cu atasament (implinirea, fericirea noastra depinde de realizarea lor), fata de detasare?


“Unda de detasare se simte in urmatoarele ganduri care ne populeaza mintea: “Oare n-ar fi mai bine sa am mai multi clienti? N-ar fi mai amuzant sa am o astfel de relatie? N-ar fi distractiv, grozav, fantastic sa am parte de casa asta, vacanta asta?” Completati singuri lista.
Totusi observati diferenta. Nu sunteti atasati de ea. Nu sunteti dependenti de ea. 


Daca simtiti ca a avea acel lucru este o chestiune de viata si de moarte, atunci sunteti dependent de el. Aceasta dependenta are o energie inconstienta care urmeaza sa respinga obiectul cautat. Trebuie sa aveti o energie voioasa.”
 
De ce o energie inconstienta respinge ceea ce ne dorim, atunci cand suntem atasati de obiecte sau de rezultatul actiunilor? Ceea ce suntem noi cu adevarat, Sinele Superior, stie ca orice lucru din aceasta lume, de orice natura, nu poate fi adevarata noastra fericire si liniste. Cand constientul nostru spune ca atunci cand ni se va implini dorinta, atunci va fi bine, vom fi fericit, ne vom simti impliniti si de succes, in tot acest timp subconstietnul nostru, Sinele Superior stie ca fericirea nu este legata de aceste realizari, odata cu implininirea acestor dorinte apare doar un temporar sentiment de satisfactie, confundat cu fericirea. Sufletul stie ca premisa este falsa, niciun lucru sau persoana din lume nu iti pot aduce fericirea, linistea, ele doar te pot ajuta ca TU INSUTI sa le gasesti…in TINE.

Ce se intampla atunci cand te atasezi de rezultatul unei actiuni, ce se intampla cand te atasezi de o persoana? Cand spui ca abia dupa ce se intampla X voi fi fericit? Nu inseamna sa nu depui tot efortul de care esti capabil sa realizezi un lucru. Spunand ca vei fi fericit conditionat de realizarea unui alt lucru, admiti ca acum esti nefericit, ca nu esti intreg, ca esti mai putin decat ai fi avand nu stiu ce succes. Asa cum ban la ban trage, asa cum o nenerocire nu vine niciodata singura, energiile de aceeasi natura se atrag. Oamenii cu energii asemanatoare se atrag. Starea ta interioara de “mai putin”, “neimplinit inca” va perpetua stari de viata asemanatoare

Abia cand reusesti sa fii una cu scopul tau, trecand peste “acum inca nu este bine, dar atunci va fi minunat”, cand esti prezent cu totul, moment de moment implicat in realizarea lui, atunci uiti ca acum e noapte, dar va fi lumina atunci cand el se realizeaza, atunci ai scapat de atasament.  

Atunci esti doar un om care se bucura de fiecare pas pe drumul ales. La realizarea planului, simti doar bucurie, nu si superioritate.
Cand ai cumparat casa mult visata, tot tu vei fi, bucuros, dar nu superior acelui TU neproprietar inca, mai linistit pentru cateva momente, dar nu mult, starea de cautare a fericirii in exterior va continua cu un alt obiectiv. Si fara suces. Iarta si iubeste si mai ales nu te intreba daca esti fericit. Fericirea nu este un scop, este o stare. Detaseaza-te doar.

Pasii spre fericire!!!

 
Acum multi ani, a trait in India un intelept care se spune ca pazea intr-un cufar incantator un mare secret care l-a facut sa fie invingator in toate aspectele vietii sale si care, pentru aceasta, se considera cel mai fericit om din lume. Multi regi invidiosi i-au oferit putere si bani si au incercat sa-l jefuiasca pentru a-i lua cuaarul, dar totul a fost in zadar. Si cu cat incercau mai mult, cu atat erau mai nefericiti, pentru ca invidia nu le dadea pace. Asa au trecut anii si inteleptul era in fiecare zi mai fericit.
Intr-o zi a venit la el un copil si i-a spus:
“Domnule, la fel ca si tine, vreau si eu sa fiu foarte fericit. De ce nu ma inveti si pe mine ce trebuie sa fac pentru a reusi?”
Inteleptul, vazand simplitatea si puritatea copilului, i-a zis:
“Pe tine te voi invata secretul pentru a fi fericit. Vino cu mine si fii foarte atent.”


In realitate sunt doua cufere in care pastrez secretul pentru a fi fericit si acestea sunt: mintea mea si inima mea si marele secret nu este altceva decat o serie de pasi pe care trebuie sa-i faci de-a lungul vietii.
 
Primul pas este sa stii ca Dumnezeu exista in toate lucrurile din viata si, pentru aceasta, trebuie sa-l iubesti si sa-i fii recunoscator pentru toate lucrurile pe care le ai si pentru toate lucrurile care ti se intampla.

Al doilea pas este sa te iubesti pe tine insuti si in fiecare zi, cand te trezesti si inainte sa adormi, trebuie sa spui: „Sunt important, am valoare, sunt in stare, sunt inteligent, sunt iubitor, astept mult de la mine, nu exista obstacol pe care sa nu-l pot invinge.”
Acest pas se cheama autostima ridicata.


Al treilea pas este sa pui in practica tot ceea ce spui ca esti si, daca tu gandesti ca esti inteligent, actioneaza inteligent; daca tu gandesti ca esti in stare, fa ceea ce iti propui; daca tu gandesti ca esti iubitor, exprima-ti iubirea; daca gandesti ca nu exista obstacol pe care sa nu-l poti invinge, atunci propune-ti scopuri in viata si lupta pentru ele pana cand le vei obtine.
Acest pas se cheama motivare.



Al patrulea pas este sa nu invidiezi pe nimeni pentru ceea ce are sau pentru ceea ce este; ei vor obtine partea lor, tu o vei dobandi pe a ta.

Al cincilea pas este sa nu pastrezi in inima ta ranchiuna impotriva nimanui; acest sentiment nu te va lasa sa fii fericit; trebuie sa-l lasi pe Dumnezeu sa faca dreptate si tu… iarta si uita!
Stiu ca e greu, dar nu imposibil.


Al saselea pas este sa nu iei lucrurile care nu-ti apartin, aminteste-ti ca, potrivit legilor nescrise ale naturii, maine vei pierde ceva de mai mare valoare.

Al saptelea pas este ca nu trebuie sa faci pe nimeni sa sufere; toate fiintele pamantului au dreptul sa fie respectate si iubite.

Si ultimul pas
: trezeste-te intotdeauna cu un suras pe buze si observa imprejurul tau, cautand sa descoperi in fiecare lucru partea lui buna si frumoasa; ajuta-i pe cei care au nevoie, fara sa te gandesti ca nu vei primi nimic in schimb; cand privesti pe cineva, descopera-i calitatile sale.


joi, 16 mai 2013

Nivelul fiintei umane







 
Cine suntem? De unde venim? Încotro ne îndreptăm? Pentru ce trăim? De ce trăim?... 

În mod incontestabil, bietul "Animal Intelectual" în mod greşit numit om, nu numai că nu ştie, ci pe deasupra nici măcar nu ştie că nu ştie... 

Cea mai rea dintre toate este situaţia atât de dificilă şi atât de ciudată în care ne aflăm, ignorăm secretul tuturor tragediilor noastre şi cu toate acestea suntem convinşi de faptul că ştim totul... 

Duceţi un "Mamifer Raţional", o persoană din cele care în viaţă îşi închipuie că sunt influente, în mijlocul deşertului Sahara, lăsaţi-o acolo, departe de orice oază, şi observaţi dintr-o aeronavă tot ce se întâmplă...
Faptele vor vorbi de la sine; "Umanoidul Intelectual", cu toate că îşi închipuie că este puternic şi se crede un om şi jumătate, în fond, se dovedeşte înspăimântător de slab... 

"Animalul Raţional" este prost sută la sută; gândeşte despre el însuşi cele mai bune lucruri; crede că se poate dezvolta minunat prin intermediul Grădiniţei, Manualelor de Bune Maniere, al Şcolilor Primare, al Liceelor, al Bacalaureatului, al Universităţii, al bunul prestigiu al lui tăticu', etc., etc., etc.
Din nenorocire, în spatele atâtor studii şi bune-cuviinţe, titluri şi bani, ştiind bine că orice durere de stomac ne întristează şi că, în fond, continuăm să fim nefericiţi şi mizerabili... 

Ajunge să citim Istoria Universală pentru a şti că suntem aceiaşi barbari din străvechime, şi că, în loc să devenim mai buni, am devenit mai răi... 

Războaie
Acest secol XX, cu toată spectaculozitatea sa, războaie, prostituţie, sodomie mondială, degenerare sexuală, droguri, alcool, cruzime exorbitantă, perversitate extremă, monstruozitate, etc.,etc.,etc. este oglinda în care trebuie să ne privim; nu există deci un motiv temeinic pentru a ne făli că am ajuns la o etapă superioară de dezvoltare... 

A gândi că timpul înseamnă progres este absurd, din păcate "ignoranţii cultivaţi" continuă îmbuteliaţi în "Dogma Evoluţiei"... 

În toate paginile sumbre ale "Negrei Istorii", găsim întotdeauna aceleaşi îngrozitoare cruzimi, ambiţii, războaie, etc... 

Totuşi, contemporanii noştri "Super-Civilizaţi" încă sunt convinşi de faptul că războiul este ceva secundar, un accident trecător ce nu are nimic de-a face cu atât de mult trâmbiţata lor "Civilizaţie modernă"

Bineînţeles, ceea ce contează este modul de a fi al fiecărei persoane; unii subiecţi vor fi beţivi, alţii abstinenţi, aceia cinstiţi şi ăştialalţi neruşinaţi; în viaţă există de toate...
Masa este suma indivizilor; ceea ce este individul, este şi masa, este şi Guvernul, etc... 

Masa este deci, extensia individului; nu este posibilă transformarea maselor, a popoarelor, dacă individul, dacă fiecare persoană, nu se transformă... 

Nimeni nu poate nega că există diferite niveluri sociale; există oameni de Biserică şi de bordel; oameni de comerţ şi oameni de la ţară etc... 

Nivelul Fiinţei - Diagrama
Tot aşa există diferite Niveluri ale Fiinţei. Ceea ce suntem în interior, splendizi sau meschini, generoşi sau zgârciţi, violenţi sau liniştiţi, caşti sau desfrânaţi, atrage diferitele circumstanţe ale vieţii... 

Un desfrânat va atrage întotdeauna scene, drame şi chiar tragedii de lascivitate în care se va vedea implicat...
Un beţiv va trage beţivii şi se va afla mereu prin baruri şi cârciumi, acest lucru este evident... 

Ce va atrage cămătarul, egoistul? Câte probleme, închisori, nenorociri?
Totuşi lumea plină de durere, obosită de a mai suferi, vrea să se schimbe, să întoarcă pagina istoriei sale... 

Bieţii oameni! Vor să se schimbe şi nu ştiu cum; nu cunosc procedeul; se găsesc într-o situaţie fără ieşire... 

Ceea ce li s-a întâmplat ieri, li se întâmplă azi şi li se va întâmpla mâine; repetă mereu aceleaşi greşeli şi nu învaţă lecţiile vieţii nici cu lovituri de tun.
Toate lucrurile se repetă în propria lor viaţă; spun aceleaşi lucruri, faca aceleaşi lucruri, se plâng, de aceleaşi lucruri...

Această repetiţie plictisitoare de drame, comedii şi tragedii, va continua atâta timp cât cărăm în interiorul nostru elementele nedorite ale Mâniei, Lăcomiei, Desfrâului, Invidiei, Orgoliului, Lenei, Gurmandismului, etc.,etc... 

Care este nivelul nostru moral?, sau mai bine am spune: care este “Nivelul nostru al Fiinţei”?
 
Atâta timp cât “Nivelul Fiinţei” nu se schimbă radical, repetarea tuturor mizeriilor, scenelor, nenorocirilor şi necazurilor noastre va continua...
Toate lucrurile, toate circumstanţele care se petrec în exteriorul nostru, pe scena acestei lumi, sunt exclusiv reflectarea a ceea ce purtăm la nivel interior.
Pe bună dreptate putem afirma solemn că “exteriorul este reflectarea interiorului"

Când cineva se schimbă şa nivel interior şi acea schimbare este radicală, exteriorul, circumstanţele, viaţa, se schimbă deopotrivă. 

"Paraşutişti" - Persoane marginale
Am observat în aceste timpuri, (anul 1974), un grup de persoane care au invadat un teren străin. Aici în Mexic astfel de persoane primesc curiosul calificativ de "PARAŞUTIŞTI". 

Sunt vecini ai cartierului rural CHURUBUSCO, se află foarte aproape de casa mea, motiv pentru care i-am putut studia îndeaproape... 

A fi săraci niciodată nu poate fi un delict, însă ceea ce este grav nu constă în aceasta, ci în “Nivelul lor al Fiinţei”... 

Zilnic, se bat între ei, se îmbată, se insultă reciproc, se transformă în asasini ai propriilor lor tovarăşi de nenorocire, trăiesc desigur în colibe infecte, în care, în locul iubirii domneşte ura... 

De multe ori m-am gândit că dacă oricare subiect dintre aceia, ar elimina din interiorul său ura, mânia, desfrâul, beţia, bârfa, cruzimea, egoismul, calomnia, invidia, amorul propriu, orgoliul, etc.,etc.,etc., ar plăcea altor persoane, s-ar asocia prin simplă Lege a Afinităţilor Psihologice cu oameni mai rafinaţi, mai spirituali; acele noi relaţii ar fi definitive pentru o schimbare economică şi socială...
Acesta ar fi sistemul care i-ar permite acelui subiect, să abandoneze "cocina", "cloaca mizerabilă"...
Aşadar, dacă într-adevăr vrem o schimbare radicală, ceea ce trebuie să înţelegem mai întâi este că fiecare dintre noi (fie că este alb sau negru, galben sau arămiu, ignorant sau erudit), se află la un anumit “Nivel al Fiinţei”.
Care este "Nivelul nostru al Fiinţei"? Voi aţi reflectat vreodată asupra acestui lucru? Nu ar fi posibil să trecem la alt nivel dacă ignorăm starea în care ne găsim. 

 Scris de Samael Aun Weor   

Postmodernismul si acceptiunile sale


Post-umanism: omul nu este măsura tuturor lucrurilor; omul nu este nici centrul, nici scopul, nici vîrful universului. Umanitatea nu este decît un moment al Vieţii, ea nu este decît o ustensilă în mîinile Marelui Arhitect pentru a construi, cu El, lumea care vine, pentru a purta Viaţa, pentru a zămisli Spiritul. Pe şantierul catedralei gotice, nu lucrătorul este cel care contează, ci edificiul sacru. Masonul tăietor în piatră nu este decît un mijloc, nu un scop. De altfel, el nu semnează operele sale; anonimatul este regula…şi ea trebuie să rămînă şi în lojile noastre. Ego-ul uman nu are nici un loc. Omul nu capătă valoare, semnificaţe şi justificare decît prin ceea ce face, şi nu prin ceea ce este.

Post-raţionalism: raţionalitatea are limitele sale. Esenţialul nu este accesibil prin nici un raţionament. Trebuie să învăţăm să depăşim – fără a o nega – raţiunea raţionantă. Noi ştim să raţionăm; trebuie de urgenţă să învăţăm să rezonăm, să intrăm în rezonanţă cu realul cu ajutorul intuiţiei, anagogiei, simbolului, ritualisticii.

Post-revoluţionarism: singurul Mesia de aşteptat va veni din interiorul fiecăruia dintre noi. Nu este, nu va fi niciodată vorba de un Mesia exterior: nici Ştiinţă, nici Stat, nimic. Salvarea se construieşte din interior. Fericirea de asemenea. Singura revoluţie de făcut este din interior: a depăşi ego-ul şi fantasmele sale, şi a se pune în serviciul Vieţii şi al Spiritului.