Just Believe!

tu-mi esti cel mai drag din lume m-ai crescut si mi-ai dat nume tata, te iubesc nespus pentru toate cele bune care mi le-ai spus ai tai ochi imi spun anume: ca tu vii din alta lume dintr-o lume-ndepartata de la dumnezeul tata. te-a trimis din cerul sfant sa fii inger pe pamant, lumii tu sa daruiesti tainele cele ceresti. cand mi-e sufletu-ntristat tu m-alinti neincetat. ma alinti si-mi dai povata sa nu fac ce-i rau in viata ti-as da Luna de mi-o ceri dar nu pot ca e pe cer ti-as da Soarele dar frige de el nu ma pot atinge. n-am cuvinte sa-ti vorbesc sa-ti spun ce mult te iubesc. stii si tu ca nu te mint eu iti spun acum ce simt!

frumoasa printesa, cu par castaniu, pictezi iar natura in bej, ruginiu pe dealuri in urma pasilor tai lasat-ai sa creasca frumosi brebenei. aleasa mireasma, tulasi pe pamant, cand fructele coapte se leagana-n vant frumoasa craiasa, de unde tu ai atata dulceata naturii sa dai? tu vii ani de-a randul si iarasi tu pleci, pe care meleaguri acum poposesti? adoarme padurea-n al tau leagan de cant, si-i lasi amintire o bruma de-argint. Tuca Teodora, Adjud

"Mama"... e primul meu cuvant e sfant ca o icoana, e unic pe pamant, e un izvor de viata, pe-ntregul univers e dulce alinare atunci cand il rostesc. e - o raza de lumina, ce-ntuneric vine calauzindu-mi pasii spre tot ce-i sfant si bine, e vantul ce adie in miezul lui cuptor e apa rece vara, bauta din ulcior. mama, cu drag ma legana, din gura, dulce cantec de leagan imi canta. cu dragoste-i de mama m-a-nconjurat mereu, mi-a spus ce-i rau, ce-i bine, sa cred in Dumnezeu. Acum, ca-i ziua mamei, nu stiu ce sa-i ofer: o stea, ori un luceafar sau luna de pe cer, nu!... ii trimit o raza, a soarelui ceresc un  "La multi ani" mamico, si-un sincer: TE IUBESC. Tuca Teodora Madalina, clasa a VII-a A, Scoala Nr 4, Adjud

in noaptea sfanta ninge ca-n povesti, si fulgii mari de nea usor se joace pe-aripi de vant, si cat in jur privesti pamantul e-mbracat in haina alba. stelute ard pe cer si stralucesc in noaptea asta sfanta tot mai tare colinda-n cer si pe pamant vestesc, este Craciun, e mare sarbatoare. din frageda Fecioara, asemeni unui crin, se naste azi Speranta si Iubirea, in pestera saraca, in leaganul cu fan, Maria-ncet ingana pe fiul sau, Mesia. pe ulite se-aud colindatorii in noaptea rece, plina de mister, merg sa ureze, pan se lasa zorii nepasatori de viscol sau de ger. Tuca Teodora Madalina, clasa a VII-a A, Scoala Nr.4, Adjud

afara bate vantul, frunzele soptesc, florile si ele susotesc in linistea padurii, doarme un bursuc. nimeni nu-l trezeste, doar un cuc. al sau cantec, e-ntrerupt de-un pitigoi, care mandru, hoinareste, prin trifoi. chiar pe langa pitigoi, trece-un urs sculat de noi. este tare suparat, ca de-abia s-a innoptat, acum tre sa o tulim, ca nu vrem sa o patim. Diaconu Irina, clasa  VIII-a, Scoala Maresal Al. Averescu, Adjud

e primavara, soarele surade! prin pomii albi si ninsi de-atatea flori o pasare micuta se arata! e alba, parca facuta din nori! si canta, canta ne-ncertat rasuna tot in adieri usoare iar glasul ei duios ne-a alintat dupa iarna cea ne-nduratoare. Un ghiocel ingandurat asculta "este un tril atat de minunat"! parca venit s dintr-o orchestra sfanta de ingeri albi cu ochii de smarald. Sandu Victor Rares, clasa a VIII-a, Adjud

tupa, tupa prin padure, dupa fragi si dupa mure, umbla ursul imbufnat, pe arici s-a suparat. ce si cum s-a intamplat va voi spune imediat. dimineata, prin razor, strecurandu-se usor, auzi un cheunat din tufisu-alaturat. "au si au, piciorul meu" ariciul plangea mereu, "piciorusul mi-am ranit, din tufis cand am sarit." "oare cum sa te ajut? oare ce e de facut? rau te doare, puisor? poate stiu vreun lecusor." "pune mana ca sa vezi piciorul sa-l pansezi." cand ursul s-a aplecat sa vada ce s-a-ntamplat, Ariciul iar s-a foit si indata a infipt in ursul cel prea milos un ac mare ... dureros. Anghene Madalina, clasa a VIII-a, Adjud

Mandra luna se inalta printre conuri verzi de brazi. Razele ei reci si albastrii lumineaza turnurile lunguiete ale Putnei. Patrund cu sfiala printre ferestrele inguste mangaind cu tandrete o piatra funerara. E sfantul lacas unde-si odihneste ostenitele-i oase Stefan cel Mare si Sfant. Razele lunii scalda auriu maretul mormant iar la tainicul ceremonialparticipa cu piosenie sfintii, credinciosi eroului care-i tin de urat. Toti l-au cunoscutpe "Soarele Moldovei" si i-au calauzit pasii cat a vietuit pe pamant. Stefan nu e singur. Stau de straja stancile neclintite, izvorul cristalin si florile ce i-au colorat potecile. E inconjurat de milioane de inimi de romani care-i viziteaza ctitoriile presarate pe meleagurile moldove si carora li se inchina. Dormi linistit, Doamne. Ramanem treji sa-ti pazim cu sfintenie granitile iar pruncii nostri se vor numi si de acum inainte: Stefan si Mircea, Mihai sau Ion, caci in pieptul lor bat inimi viteze de romani. Dasaga Madalina, clasa a VII

astazi au venit toti copii de la scoala iar pomisorii au inflorit.. E primavara! iar astazi dimineata de dupa muntele-amortit parca tras de ata Soarele a rasarit! Marcuta Daniel, clasa aV-a, Adjudu Vechi, 19.04.2004

In parul ei de aur sclipesc raze argintate. Mana ei e alba ca narcisa si harnica ca albina. Privirea ii este dulce si plina de mangaieri. Ma oglindesc adesea in ochii ei adanci si frumosi in care se citesc mandria si sfiala. Glasul ei cald si mangaietor imi alina suferintele. Simt si acum pe obraji caldura mainilor ei. Ma scal;d in oceanul de bucurie ce-i inunda sufletul la fiecare zambet al meu si ma usuc la focul inimii ce-i bantuie fiinta. Nu gasesc pe pamant o masura potrivita cu care sa-i torn iubirea mea in cupa sufletului ei. Multumesc, mama! Te iubesc!

buciumul suna prelung peste dealuri vestind moldovenii, Stefan nu mai este! se zbat de durere apele prin maluri, Renume si fapte trecand in poveste. cicoarea albastra cu lacrimi de roua isi spala durerea pe-obraz de petale. zefirul isi poarta tristetea cand ploua si-ti toarna in suflet amar de migdale. Chiar soarele mare sta-n loc si e trist si scalde pamantul cu raze tacand ce mare durere ca eu nu mai exist! e trista natura mai mult ca oricand. doar luna rasare la fel de frumoasa, priveste duios si calm pe pamant strecoara speranta in fiece casa caci Stefan nu moare in suflet nicicand!... Carausu Alexandra, clasa a VIII-a, Adjudu Vechi

ca o ploaie albastruie se revarsa floricele si se stie foarte bine ca-s de dorul mamei mele. nu voi sunteti vinovati ca noi suntem suparati dorul iarasi s-a aprins si eu iar, eu iar am plans. si-am sa plang, sa plang, sa plang, ca mi-e atata dor de ea viata mea e un cosmar pana vine mama mea. Lupu Teodora, clasa a V-a, Adjudu Vechi

Din'altul cer priveste la cei de pe pamant, la sfinti tu povesteste de neamul tau cel bland si spune, Sfinte Doamne , c-alaturea ti-am fost din primaveri in toamne si c-am murit c-un rost. ca sa pazim ogorul ce domnul nu l-a dat ne-am infratit cu codrul si viata n-a contat. in dangatul de clopot la slujba de vecernie, mi-e sufletul un clocot de tainica smerenie. sa nu ne uite Domnul, de rele ne fereasca si cum rodeste pomul si tara sa-nfloreasca. iar de credinta sfanta, noi nu ne lepadam caci maica noastra blanda ne-nvata sa luptam. Secara Elena Alina, clasa aVIII-a, Adjudu-vechi

TOTUL INCEPE PRIMAVARA, DAR SE SFARSESTE IARNA. CE CICLU AL VIETII INTERESANT...

Oamenii au nevoie sa isi arate recunostinta fata de o munca bine facuta. Pentru aceste nevoi exista florile, felicitarile si martisoarele. Sunt parinti care nu pot concepe sa nu trimita o floare doamnei invatatoare sau profesoarei, prin intermediul careia sa-i multumeasca. Sunt parinti care ar dori sa cumpere o masina, o bijuterie pentru a-si justifica lipsa lor, pentru a-si cumpara linistea si multumirea sufleteasca, pentru a se simti valorizati si importanti. Daruirea cadourilor in scoala romaneasca este o practica anormala si nu ar trebui incurajata. Aceste practici ar trebui sa inceteze. Cateodata chiar noi, dascalii incurajam practica. Este jenant sa primesti cadouri costisitoare este o rusine sa ramai pasiv. Competentele si profesionalismul unui cadru didactic nu pot depinde de un stimulent financiar.