Just Believe!

Mere, pere si gutui, Sunt foarte amarui Ele sunt bune si coapte Cum stim noi ca ajung toate. O surpriza in deriva In panerul de pe prispa, Galbioare, rosioare Toate sunt surprinzatoare. Hai, copii, veniti cu mine! In livada-i foarte bine FRuctele ne-asteapta toate Sa mancam pe saturate. Mere, pere, nuci si prune, Si gutui sunt tare bune Iar de mergeti sus in vie, Aici e alta bogatie. Strufgurii s-au strans gramada Iar ciorchinii stau sa cada Hai, pe ganduri nu mai stati! Compusa de: Samoila Gabriel, Taras Alexandra, Groza Andrei Clubul de literatura, 2011, Adjud Prof indrum: Mihaela B

https://youtu.be/9thgV68S6t4

https://youtu.be/DNfhZ-yyB1k

  Despre puterea creatoare a Cuvântului ne vorbește și cartea sfântă, însă, ca orice putere ce încape pe mâna omului, aici, pe pământ, primește botezul dualității: aceeași forță care poate crea… poate și distruge. Efectul dăunător îl constatăm astăzi pe pielea noastră, îndeosebi în cadrul relațiilor semnificative, în situații de genul „ Ce spun eu și ce auzi tu? “ – lungi schimburi de replici necoplanare, încheiate prin epuizare și abandon și cu nostalgia după vremurile în care comunicarea se făcea prin bătutul în tobe și semnale cu fum. Și nu mă refer la situația în care i-ai spus să cumpere mere roșii și a cumpărat din cele verzi. Exceptând cazurile în care se poate persista în greșeală preț de câteva tone, în principiu acesta e genul de neînțelegere pentru care nu e nevoie de ore de terapie de cuplu ca să se aprindă lumina simultan în ambele personaje. O simplă ceartă rezolvă problema, chiar dacă asta înseamnă că data viitoare va cumpăra și mere roșii și mere verzi… pentru siguranță

https://youtu.be/VsxJxQiMsEQ

https://youtu.be/xdr4NPQTe98