Back to the top

Back to Top

marți, 30 septembrie 2014

Iubeste si accepta!

Fotografie: Aceasta este medicatia universala! Eu recomand tratamentul zilnic!Incarca ,umple cu iubire si armonie fiecare por din noi!Va imbratisez cu sufletul!:)Weekend relaxat!

TU CUM VEZI VIATA?


 
Per ansamblu, o ducem bine. Ne consideram a fi niste forme de viata inteligente, ba chiar iluminate. Vrem tot timpul sa ne depasim limitele si chiar sa schimbam lumea. Cu toate astea, fugim de esec si de durere ca dracu’ de tamaie. Vrem ca totul sa fie usor, rapid, si-l vrem acum.

Se spune ca “elitele”, sau mai frumos spus, persoanele care ajung performeri de top, au succes masiv deoarece sunt motivate de “a obtine”, de a stabili un nou record, de a da tot ce-i mai bun. De aici, putem trage concluzia ca e nevoie sa ne concentram pe ce vrem in loc sa ne concentram pe ce nu vrem, corect? 

Daca esti atent la stalp, o sa intri in stalp. Toti gurus de dezvoltare personala ne invata asta.
Insa cum tratezi faptul ca mai mult de 80% dintre noi suntem motivati de durere? Ce faci cand tot ce am scris mai sus suna foarte bine in teorie, insa in practica te lasa rece? Cum devine unul o forta de elita e alta poveste. Cand ajungi sa joci la un nivel superior, e normal ca nevoia ta pentru adrenalina sa-ti depaseasca nevoia de confort. Insa majoritatea nu am atins inca acel nivel. Sa recunosti asta e primul pas.


 

In realitate, durerea e catalizatorul cel mai puternic pentru majoritatea. Pierderea  unei persoane iubite, a unui membru de familie. Chiar si in filme, cele mai puternice povesti, gen Batman sau Arrow, au ca tema transformarea baiatului fragil intr-un justitiar, tocmai pentru a-si putea razbuna parintii ucisi.

Mana sus daca te-ai gandit vreodata sa-ti ingreunezi viata in mod intentionat si planificat. Nu cred ca as vedea prea multe maini ridicate; e nebunie curata, corect? Cu toate astea, in situatia in care ne aflam, poate fix de asta avem nevoie pentru a atinge succesul dorit. Permite-mi sa elaborez.



Te plangi ca esti un ghinionist. Orice ai face, ai parte doar de necazuri. Nu ai ce vrei sa ai, nu esti unde ai vrea sa fii. Adevarul e ca iti este destul de confortabil incat sa-ti convina. In realitate iti e bine, ba chiar prea bine. Pune-ti mana pe inima si jura-te ca faci tot ce-ti este in putinta pentru a iesi din prapastie. Esti in stare?

Din aceasta cauza, majoritatea dintre noi nu vom trai cu adevarat vietile pe care ni le dorim. Situatia actuala e destul de buna pentru noi. Cum ziceam incepi sa-ti tii un caiet al visurilor, iti faci un vision board, insa n-o sa se produca vreo magie daca faci asta. Rolul lor este de a te mentine focusat. Daca le umpli cu poze cu vile, iahturi si masini scumpe, sansele de a le obtine tind catre zero, deoarece nu esti motivat de bogatie extrema, de abundenta.

Daca-ti este bine, vei rezona cu obiectivele realiste, “rezonabile”, insa vei atinge un plafon. Daca te zbati, vei rezona cu “nerezonabilul” (ce fain suna asta), cu obiectivele marete si vei fi motivat la maxim pentru a le atinge. E ca si cum nu ai manca o saptamana intreaga: nu vrei doar o salata si o feliuta de paine, vrei meniul cu 3 feluri de mancare de la cel mai bun restaurant pe care pui ochii, plus o mare tarta cu fructe la desert.

In loc sa te gandesti “cum imi pot imbunatati situatia”, vino cu raspunsuri la intrebarea “cum imi pot inrautati situatia… pentru binele meu”. Transform-o intr-un efort adevarat. Vei descoperi ca e un exercitiu aproape imposibil de facut; nici nu vrei sa te duci acolo cu mintea. In momentul in care incepi sa-ti zici “n-as putea sa renunt vreodata la asta!”, ai ajuns la ce trebuie.

Care e un mod inteligent de a trata situatia? Renunta la “bucati” de confort. Ce anume iti aduce satisfactie enorma? Care e un lucru fara de care crezi ca nu poti trai? Ai noroc daca lucruri precum “taiatul accesului la internet” , "schimbarea lucrurilor prin casa" sau “punerea sub cheie a cratitelor din casa” au un adevarat impact asupra ta.


O sageata este trasa inapoi pentru a-si atinge tinta aflata la zeci de metri departare. Pustiul din Karate Kid a trebuit sa lustruiasca masini si sa vopseasca garduri inainte sa devina o forta pe terenul de lupta. La fel si tu, s-ar putea sa faci cativa pasi inapoi pentru a putea sa sari cu adevarat inainte.

ESTI PREGATIT,SUFLETE, SA MA GASESTI CU GPS-UL?


 5c78516342d6fd57b8608347279b0a38
G – Generozitate. In cupluri, cand apar problemele apare si egoismul. Dintr-o data, e mai importanta propia fericire, propiile nevoi. Ce inseamna sa incepi sa practici generozitatea? Sa te uiti cu ochii larg deschisi dincolo de ograda ta. Sa il vezi pe celalalt si sa ii oferi cu generozitate spatiu in care sa se regaseasca, in care sa se dezvolte si sa ofere atat cat poate. Generozitatea se impaca cu asteptarile. Ofera o vorba buna/ o imbratisare sau ceva ce stii ca celalalt are nevoie. Nu astepta sa primesti inapoi ceva. Vei primii mai mult decat crezi, atunci cand celalalt este pregatit sa ofere.

P – Protectie. O femeie devine irascibila cand partenerul ei renunta sa ii mai ofere sentimentul de protectie. Ambii parteneri sunt sensibili si contin o multime de trairi/emotii si ganduri. Sa protejezi partenerul nu inseamna ca la fiecare greseala sa ii sari in cap cu “ti-am zis eu ca…” Daca cauti dreptatea nu o vei gasi in relatiile de cuplu. Balanta intotdeauna inclina acolo unde este mai multa greutate si s-ar putea ca tu sa pui mai multa greutate adaugand comportamente si vorbe pline de furie. Protejeaza-te pe tine de gandurile negative, insa protejeaza-l si partener de nesiguranta si actiunile distructive. 

S – Sinceritate. O mare greseala este din dorinta de a-l proteja pe celalalt sau chiar pe tine (de un eventual conflic) sa il minti pe partener. Partenerul tau este oglinda ta, el reflecta ceea ce tu aduci in relatie. Nu e usor sa fii sincer nici macar cu tine, dar mai cu partenerul care iti e teama sa il pierzi. Insa, ma intreb, daca il minti il vei face sa ramana in relatie? Sinceritatea fata de propriile dorinte si nevoi este un stalp de baza in relatie care va poate ajuta sa va regasiti. De aici pleaca si comunicarea autentica si apoi se nasc solutii reale.

JIGNIRILE IN CUPLU


 

1. De ce apar jigniri in cuplu?
De obicei atunci cand vine vorba de jigniri trebuie sa definim  concret la ce ne referim : injuraturi, reprosuri sau pur si simplu remarci pline de rautate. O persoana care-si jigneste partenerul o poate face intr-un mod intentionat ( ca sa se faca constient ca celalalt are prea multe lucruri pe care inca nu le accepta si nu le poate integra in relatia lor, sau ca sa-l faca pe celalalt sa se simta mizerabil si lipsit de respect, asa cum probabil s-a simtit la un moment dat in relatia respectiva insa n-a putut sa verbalizeze acest sentiment). Cred ca jignirile apar atunci cand vrei cumva sa-i transmiti celuilalt ce anume te deranjeaza din comportamentul lui, cand ii vezi un anumit aspect din viata pe care nu vrea sa-l schimbe, cand ii judeci actiunile si te indoiesti ca poate actiona mai bine.


2. Ce faci cand partenerul te jigneste? Ii raspunzi cu aceeasi moneda?
In mod obisnuit, asta cred ca e prima reactie a unei persoane: sa jigneasca inapoi. Daca ne uitam mai adanc, defapt e o reactie de auto-aparare, nu-i asa? Daca cineva te provoaca la batalie, daca iti ataca intreaga personalitate si abilitati pe care le-ai construit cu greu, nu-ti ramane decat sa ridici toate armele si sa ataci cetatea celuilalt. Insa de multe ori am verificat teoria: violenta naste violenta! Atunci cand celalalt isi mascheaza violenta printr-o injurie, de cele mai multe ori aceasta violenta verbala este resimtita de 10 ori mai mult la nivel emotional. “O palma se vindeca, o vorba spusa nu!”. Atunci cand incerci sa comunici cu celalalt trebuie sa-ti alegi cat mai bine vorbele, sau din contra te poti abtine de la spune ceva ce vei regreta pe viitor.

 
3. Cat de usor este sa jignesti persoana care te iubeste cel mai mult?
In cuplu gradul de implicare creste odata cu timpul si experientele comune, atunci cand iti pasa mai mult de celalalt (inclusiv de viitorul tau in relatie cu celalalt), incepi oarecum sa devii mai critic (atat cu tine insuti cat si cu celalalt). Cand ridici stafeta , ridici si asteptarile fata de celalalt. Aici risti sa-l faci pe celalalt sa se simta manipulat, insuficient si mai ales il ajuti sa devina din ce in ce mai “handicapat” cand vine vorba de proprile alegeri la cum sa-si traiasca viata. O persoana matura, este o persoana care constientizeaza si actiunea in ceea ce priveste comunicarea sincera si deschisa cu persoana pe care o iubeste sau fata de care isi manifesta iubirea. Paradoxul este atunci cand iubesti dar in acelasi timp urasti aceasi persoana. Aici cred eu ca e vorba despre o relatie de dependenta, teama si mai ales multe proiectii ale proprilor caracteristici considerate defecte.


4. De ce oamenii care formeaza un cuplu accepta jignirile partenerului?
Faptul ca formeaza un cuplu cred eu ca nu e neaparat relevant in a accepta jignirile. Cele mai multe jigniri au fost cumva prezente in viata unei persoane inainte sa intre intr-o relatie ( adesea in familie exista un parinte care jignea si unul care primea jignirile cu mult stoicism). Atunci cand ai in familie asemenea exemplu , e foarte usor sa repeti aceleasi tipare de comportament. Se spune ca un copil isi vedea parintii cum se certau zilnic. Pana la un moment dat cand tatal lui s-a ridicat de la masa si i-a tras o palma mamei lui. Atunci s-a instalat linistea in casa. Doar lacrimile au mai fost marturiile suferintei. Insa o suferinta mai mare emotionala si sufleteasca, decat cea fizica. Copilul a uitat acest mic incident pana cand peste 20 de ani s-a trezit ca in relatia lui de fiecare data cand prietena lui il critica ca nu o apara cand ii este greu, atat de tare se enerva ca spargea cate un obiect din casa. Acest tip de agresivitate este foarte periculos fiindca poate aluneca usor spre violenta fizica si verbala repetata.

5. Jignirile in cuplu nu apar din cauza contradictiilor?
Poate unul din motivele principale este descris ca diferente de opinii. Insa atunci cand cineva are o alta parere fata de a ta, nu inseamna ca este mai prost sau ca merita sa-l subestimezi. Uneori prin simplu fapt ca poti asculta o alta parere poti invata multe lucruri sau poti sa-i dai seama ca te autolimitezi crezand ca detii adevarul absolut. Bineinteles asta nu exclude faptul ca poti alege sa nu iei o decizie bazata pe o  opinie care nu e suficient de argumentata.

5. De ce se intampla ca barbatul sau femeia intr-o relatie sa vada acelasi lucru  din unghiuri diferite?
“Cu totii suntem diferiti. Din fericire” – era un slogan al unei firme.  Cred ca e normal si benefic sa fie diferiti (atat femeia cat si barbatul). Nu pot sa-mi imaginez o lume functionala daca am fi toti niste roboti trasi la xerox. Intr-un cuplu, atunci cand partenerii sunt diferiti ( poate chiar la poli opusi, lucrurile devin din ce in ce mai greu de integrat). Incepe sa nu-ti mai pese atat de mult de prioritatile celuilalt si exista un anumit punct intr-un cuplu in care cei doi tind sa-l faca pe celalalt sa semene cu el cat mai mult, tocmai ca sa-l poata percepe ca fiind o parte dintr-un intreg.  Daca fiecare partener ar reusi sa integreze si sa accepte aceste diferente ( de perceptie pana la urma), stabilirea rolurilor functionale ar fi mult mai usoara prin negociere. Nu e nevoie sa-l jignesti pe celalalt ca sa-l rogi apoi sa faca treburi prin casa. Poti sa-i comunici intr-un moment prielnic ca numai cele mai iubitoare femei din lume pot fi mai neindemanatice ( folosind cumva si simtul umorului). Intotdeauna exista alternative, pana la urma provocarea esentiala e de a-l cunoaste pe celalalt asa cum e el, nu prin masca pe care i-o ofer atunci cand incep o relatie. Multora le e frica sa descopere aceste diferente (pana la urma atat de biologice).

6. Nu esti de parere ca contraditiile pe diferite subiecte  vor exista tot timpul intr-o relatie pentru ca deobicei cuplurile reusite se unesc ca un magnet din cauza ca partenerii privesc unele lucruri in mod opus gandirii?
Nu exista o regula generala pe care toti o respecta  cu strictete atunci cand formeaza un cuplu. E nevoie sa-ti cunosti in primul rand prioritatile, nevoile tale de baza si mai ales de ce faci ceea ce faci. Magnetul de care ai mentionat, cred ca e defapt atractia sexuala. Multe persoane nu reusesc sa faca o distinctie clara intre admiratie, atractie sexuala si iubire. Am intalnit persoane care au ales o relatie cu cineva mai mare ca si varsta dar care avea o experienta remarcabila in domeniul in care profesa. Acest joc al concurentei, acesta motivatie de a fi pe placul celuilalt a devenit un motor al relatiei. Am intalnit persoane care doar sexul conta insa niciodata nu si-au prezentat partenerul unor grupuri de socializare. Intotdeauna o sa existe o alta parere intr-o relatie, intrebarea e: esti dispus sa asculti si o alta varianta?

7. imagineaza-ti ca doi parteneri vad acelasi lucru diferit si din aceasta cauza ambii au dreptate … incep sa se contrazica unul pe celalalt cum ca el are dreptate si celalalt nu… si astfel apar jignirile…cum trebuie gestionata aceasta situatie?
Atunci cand doua persoane se cearta, deobicei una dintre ele este initiatioarea discutiei, si implicit persoana care are mai multe frustrari stranse. Desi poate fi o atitudine care invita la comunicare, este ca un joc-capcana in care celalalt doar doreste sa-si reverse frustrarile fiindca nu stie cum sa si le gestioneze. De la victima, la persecutor si apoi la salvator acest lant al expunerii de pareri diferite uzeaza cumva toleranta fiecarui partener. De aici apare si stresul. Pana la un moment dat in care se trezesc ambii parteneri ca vorbesc unii peste altii si mai ales ca utilizeaza cuvinte care sa descrie cat de urat se pot simtii ei si cum isi doresc ca celalalt sa empatizeze si sa-i asculte. Desi cred ca e dificil si in teorie e usor sa spui ca aceasta situatie trebuie gestionata cu calm si comunicare, cred ca fiecare isi are popriul raspuns care este si dispus sa-l incerce atunci cand situatia devine tensionata. Unii oameni aleg sa raspunda stresului cu mai mult sport, de aici hormonii care ajuta la relaxare. Unii aleg sa se certe pana cand lacrimile incep sa ofere asa zisul “balsam pentru suflet”. Intotdeauna va exista o descarcare de tensiune ( si jignirile sunt parte din acesta categorie).  Ce le recomand eu cuplurilor care nu si-au rezolvat anumite tensiuni ( fie ele sexuale sau emotionale), este sa isi acorde lor cateva minute si sa scrie raspunsul la cateva intrebari: “Cum as putea sa gestionez aceasta situatie fara sa-l ranesc pe partenerul meu? Ce nevoi am in acest moment si cum ma simt? Cum pot sa exprim aceste lucruri intr-un mod sincer si deschis?” Uneori prin simplu fapt ca alegi sa scri aceste lucruri, isi manifesti grija si iubirea fata de partenerul tau si inclusiv fata de propria persoana.


8.  Sa ne imaginam ca intr-o zi un cuplu are parte de jigniri foarte urate dintr-un anumit motiv . Dupa o zi cuplul si-a mai revenit dar nu poate trece peste cuvintele urate spuse cu o zi in urma.  Cum pot partenerii trece peste aceste cuvinte urate? De unde sa inceapa?
Desi a trecut o zi, mie nu mi se pare ca “si-au revenit” din moment ce nu pot trece peste cuvintele urate. Pana la urma nici nu stiu daca e necesar sa treaca peste cuvinte ( ca si cum ele nici nu au fost spune vreodata), nu cred ca e o practica sanatoasa metoda strutului. Pot incepe prin a-si exprima ceea ce au simtit cu o zi in urma si cum aceste cuvinte, dar mai ales atitudinea lor a contribuit la sporii neincrederea in relatie. Ca sa poti rezolva o problema, mai intai trebuie sa recunosti atunci cand ea a devenit o problema atat pentru tine cat si pentru celalalt. Pana la urma si iertarea are o limita, iar atunci cand doar fiindca lucrurile nu stau asa cum iti doresti, incepi sa jignesti si sa  ataci persoana si valorile ei, nu inseamna ca beneficiezi de un credit nelimitar de iertari ( doar din cauza ca celalalt ti-a declarat iubire). Ambii parteneri trebuie sa  inceapa prin a-si cere iertare ( sau mai degraba sa-si declare intentiile bune pe care le-au avut, sa-si recunoasca partile care nu le-au putut gestiona, de exemplu gelozia, si apoi sa propuna o solutie pe care sunt dispusi sa o incerce). Sa faci lucrul acesta deschis, implica o responsabilitate din partea ambilor parteneri. Degeaba unul isi cere iertare de fiecare data cand greseste, daca celalalt continua sa-l provoace prin critici si reprosuri.


9. Intr-un cuplu in care jignirile sunt la ordinea zilei, este nevoie de o pauza intre cei 2 parteneri?
De cata pauza are nevoie relatia astfel incat relatia dintre cei 2 parteneri sa nu se raceasca?

Intr-un cuplu in care jignirile sunt la ordinea zilei, inseamna ca pasiunea si dorinta, iubirea si atasamentul sunt undeva in plan indepartat, daca nu, chiar absente. Desi sunt unele persoane care cu siguranta percep o dovada de atentie si implicare chiar si acele certuri zilnice, asta nu e  o solutie pe termen lung. Daca ei continua sa se certe, asta nu inseamna ca isi cresc gradul de implicare in relatie ci pur si simplu isi cresc sansele sa iasa cat mai sifonati din acesta relatie, poate si cu increderea in sine prabusita. Uneori, daca un singur partener isi da interesul in mod real ca lucrurile sa se schimbe, la un moment dat celalalt trebuie sa constientizeze ca nu exista o rivalitate reala in cuplu si sa i se alature in acest proces de refacere si restabilire a conexiunii intre cei doi. Pauza poate fi chiar mici momente de liniste, o privire sincera si actiuni bazate pe ganduri si vorbe sincere . Atunci cand pleci intr-o relatie cu gandul ca celalalt o sa se schimbe, s-ar putea peste cateva luni ( ani ), sa descoperi ca zilnic ii ceri prin atitudine sau chiar vorbe sa faca o schimba majora. Acest lucru poate la inceput sa para ceva ca o sugestie inofensiva, pe parcurs poate deveni o jignire care nu se va uita niciodata.

10. Exista iubire adevarata si relatie de cuplu fara jigniri? Sau la un moment dat orice relatie trece prin acest proces de jignire ?
Nu ne nastem invatati, insa e de datoria noastra sa adaptam anumite moduri de comunicare in locul celor distructive asa cum sunt jignirile. In afara satisfactiei de moment ca ti-ai impus cu o oarecare agresivitate punctul de vedere (care poate fi departe de realitate uneori), ai mai multe dezavantaje daca jignesti decat daca iti adaptezi stilul de a comunica ce te nemultumeste atat la tine cat si la ceilalti sau la o anumita situatie. Cred ca exista cupluri care au invatat cum sa comunice lucrurile care sunt mai sensibile in relatia lor, cred ca oricine poate invata sa isi expuna parerea intr-un mod asertiv. Nu suntem perfecti cum nici relatia perfecta nu cred ca exista. Insa, cu siguranta, exista bunatate, respect, incredere si mai ales deschidere. Gandeste-te la 10 cuvinte cu incarcatura emotionala pozitiva. Pune-le pe un biletel si afiseaza-le prin casa. Intotdeauna e o alegere ceea ce spui. Incearca sa iesi din egoismul impulsiv. Atunci cand exista factori stresori, atunci cand o etapa a vietii incepe si alta se termina, comunicarea poate suferi si ea mici modificari. Dar, intotdeauna poti alege sa constientizezi cat de mari pot fi cicatricile unei jigniri. Se pot vindeca, insa cicatrici vor ramane. Cand partenerul are multe cicatrici produse de cealalta persoana, te intreb: cat mai este pana la despartire?

11. Care crezi ca sunt sacrificiile unei relatii de cuplu? Si cum poti trece peste aceste sacrificii fara jigniri?
Sa suporte jignirile, sa creada ca le merita si sa le transforme in propria parere despre ei insisi, pentru unele persoane asta este o practica reala si pare a fi un sacrificiu adus relatiei. Ca sa mearga bine relatia, ma schimb pentru celalalt, accept ca sunt ” prost, slab, impotent, lenes, neatent…etc.” Doar atunci cand il reduc pe celalalt la tacere, imi pot exprima dorintele si necazurile ascunse. Acest gen de comunicare opreste din evolutie ambii parteneri. Inainte sa ceri respect, trebuie sa-l oferi. Cand celalalt nu are puterea de a face o trecere la un alt nivel de evolutie, te alegi cu o leguma pe care poti incepe sa o sculptezi in fel si chip. Apoi, cand realizezi ce-ai facut incepi sa plangi ca numai este ce-a fost. Tot acest proces cu sacrificiul de a te pierde pe tine odata cu relatia. Exista sacrificii care sunt auzite si constientizate doar atunci cand apar jignirile si reprosurile. Atunci cand iti oferi tie o oportunitate de invatare, oferi si celuilalt spatiu sa se manifeste asa cum este el. Cand sadesti o samanta de bunatate, cum vor arata roadele ei?

12. Pentru a evita jignirile in cuplu partenerii trebuie sa se minta? Este importanta minciuna intr-o relatie?
Minciuna este o modalitate de a evita exprimarea sentimentelor, actiunilor si intentiilor. Atat cel care alege sa minta cat si cel mintit, pe undeva au complotat sa promoveze acest sistem. Vesnica cerere: “Spune-mi intotdeauna ce crezi, ce simti, ce vrei ….insa nu ma rani. “. Chiar daca la nivel verbal minciuna are un oarecare grad de persuasiune, limbajul nonverbal si actiunile propriu-zise nu mint, ci din contra tradeaza rani adanci sau chiar pur si simplu intentii care au legatura cu valoarea multor persoane: libertatea. Este importanta minciuna, atunci cand dincolo de ambalaj nu e nimic. Cand nu ai ce sa oferi, inventezi lucruri, pastrezi o masca si il faci si pe celalalt sa creada in ea. Cand nu poti pune in cuvinte parerea ta sincera, inventezi o scuza, o minciuna care sa-l faca pe celalalt sa se simta in siguranta, poate uneori mai protejat. In schimb, singurul care vrei sa fie protejat esti tu. Te protejezi sa infrunti dorintele tale reale, fiindca nu stii ce impact vor avea ele fata de partenerul tau. O relatie in care predomina teama, minciuna si jignirile, este o relatie sortita esecului. Rareori sunt parteneri dispusi sa invete sa-si gestioneze pe viitor relatiile intr-un mod constructiv. Atunci cand nu te accepti asa cum esti, lucrand sa-ti manifesti pasiunile si dorintele in viata ta devenind adevaratul TU, e putin probabil sa poti sa-l  accepti si sa te bucuri alaturi de celalalt intr-o calatorie numita “Relatie”.

 13. Tu ai fost vreodata jignita ? Cum ai trecut peste aceste jigniri? 
 Cred ca a fi jignit nu tine neaparat de cine esti tu ca persoana ci mai pregnant este faptul ca celalalt s-ar putea sa se elibereze de furie intr-un mod distructiv relatiei si omoara din fasa comunicarea (esentiala pentru evolutia unei relatii). Am fost jignita, insa am inteles ca ceva il nemultumea pe celalalt si ca-i provoca un mare stres aceasta batalie cu el insusi. Eu n-am fost decat o oglinda care sa-i arat cat de urati sunt monstrii pe care i-a ascuns ani de zile sub pat in intuneric. Cand reuseam sa-i arat ( fara sa fiu constienta la inceput de acest proces) cat de multe lectii mai are de invatat in ceea ce priveste rabdarea si comunicarea, alegerea cuvintelor potrivite … celalalt se enerva fiindca nu e de-ajuns doar constientizarea proceselor, e nevoie si de actiune in plus. Pentru fiecare cuvant urat primit din partea oamenilor din viata mea, a fost necesar la un moment dat sa-mi ofer eu mie inca 5 bune si pozitive ( reale). Incurajez constientizarea si mai ales libertatea si responsabilitatea proprilor alegeri. Nimeni nu te obliga sa stai cu un partener care te jigneste si sa ajungi sa jignesti si tu inapoi. Intotdeauna, dar intotdeauna exista si o alta cale (poate mai benefica pentru amandoi).

joi, 25 septembrie 2014

Scrisoare


Dragă iubitzel,
Te iubesc atât de mult încât valul iubirii mă poartă mereu către tine iar atunci când îți simt parfumul, starea aceea de euforie îmi inundă toate simțurile și mintea-mi zboară undeva unde nimeni nu ar putea-o găsi. Te iubesc cu mintea, cu inima, cu sufletul.
Aș putea să stau cu tine zile întregi făra să mă satur, să te privesc ore in continu fără a mă plictisi, să te sărut fără ca buzele mele să obosească, să te iubesc și să te am lângă mine pentru todeauna. Ador să mă ții în brațe, noaptea până târziu. Ador privirea ta copilăroasă.
Te-aș putea iubi la nesfârșit, știind ca sentimentul este reciproc și că noi, două suflete, de mult pustii am putea trăii fericiți fără griji, fără certuri,fără ca lumea să ne strice fericirea.Te-aș vrea lângă mine mereu.
Știi ce e ciudat ? Că în ciuda faptului ca ne certăm zilnic, ne jignim, ne facem rau reciproc, nu putem trăi unul fără altul. Ne iubim. Chiar dacă în unele momente nu ne arătăm sentimentele, suntem orgolioși, geloși, răi, indiferenți, ... noi ... chiar ne iubim.
Îți multumesc pentru nenumaratele dăți în care mi-ai fost alaturi și mi-ai demonstrat ca ceea ce este între noi, este ceva real. Îți mulțumesc că mi-ai arătat cine îmi este prieten și cine nu. Îți mulțumesc că m-ai schimbat si maturizat, că mă accepți așa copilă cum sunt, că-mi suporți toate toanele, geloziile, supărările,crizele. Îți mulțumesc ca mă iubești și ai grijă de mine, știu, sunt încă mică și uneori nu știu ce e bine pentru mine, dar pentru asta te am pe tine. Îți mulțumesc că m-ai iertat când am greșit și că m-ai înțeles când a fost cazul. Îți multumesc din tot sufletul ca ești lângă mine, iți mulțumesc pentru tot.

luni, 22 septembrie 2014

DACA....



Când nu-ţi pierzi capul dacă toţi din jur
Şi l-au pierdut pe-al lor şi te-nvinovăţesc,
De ai încredere în tine când ceilalţi se-ndoiesc
Dar iei în seamă şi necredinţa lor în tine,
De poţi s-aştepţi fără să oboseşti
Sau, dacă eşti minţit, nu minţi
Sau, detestat fiind, nu te laşi pradă urii,
Şi nici s-arăţi prea bine, să pari prea înţelept,

De poţi visa – făr’ a te închina la vise,
De poţi să cugeţi – nu doar ca să te-afli-n treabă,
De vei primi triumful şi dezastrul
Ca pe doi fraţi amăgitori,
De poţi s-asculţi cum adevărurile tale
Vor fi răstălmăcite de cei răuvoitori
Sau dacă vei vedea cum ce-ai avut se sfarmă
Şi cu smerenie vei reclădi-napoi,

De poţi să-ţi strângi averea-ntr-o grămadă
Şi să o joci pe-un ban zvârlit spre cer,
Să pierzi şi să o iei de la-nceput
Fără să pomeneşti vreodată ce-ai avut,
De-ţi poţi sili şi sufletul şi trupul
Să te ajute când tocmai te-au trădat,
Dacă rezişti când nu mai vezi nimic în tine
Decât voinţa să le spună: Hai!,

Cu oamenii de rând de-ţi vei păstra virtutea,
Cu regii de vei bea şi nu te vei mândri,
Când nimeni tu te va putea răni,
Nici buni prieteni, nici străini,
Dacă vei şti să ţii la toţi
Dar nu la unii mai presus,
Dacă ai folosit cu vrednicie
Fiece clipă ce-a apus,
Atunci Pământul, cu tot ce are-n el, va fi al tău;
Mai mult decât atât, vei fi un Om, dragul meu!

In ziua in care m-am iubit cu adevarat


În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înţeles că în toate împrejurările, mă aflam la locul potrivit, în momentul potrivit.
Şi atunci, am putut să mă liniştesc.
Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte … Stimă de sine.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am realizat că neliniştea şi suferinţa mea emoţională, nu erau nimic altceva decât semnalul că merg împotriva convingerilor mele.
Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte … Autenticitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să doresc o viaţă diferită şi am început să înţeleg că tot ceea ce mi se întâmplă, contribuie la dezvoltarea mea personală.
Astăzi, ştiu că aceasta se numeste … Maturitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să realizez că este o greşeală să forţez o situaţie sau o persoană, cu singurul scop de a obţine ceea ce doresc, ştiind foarte bine că nici acea persoană, nici eu însumi nu suntem pregătiţi şi că nu este momentul …
Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte … Respect.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să mă eliberez de tot ceea ce nu era benefic … Persoane, situaţii, tot ceea ce îmi consumă energia. La început, raţiunea mea numea asta egoism.
Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte … Iubire de sine.
 
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să-mi mai fie teamă de timpul liber şi am renunţat să mai fac planuri mari, am abandonat Mega-proiectele de viitor. Astăzi fac ceea ce este corect, ceea ce îmi place, când îmi place şi în ritmul meu.
Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte … Simplitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să mai caut să am întotdeauna dreptate şi mi-am dat seama de cât de multe ori m-am înşelat.
Astăzi, am descoperit … Modestia.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să retrăiesc trecutul şi să mă preocup de viitor. Astăzi, trăiesc prezentul, acolo unde se petrece întreaga viaţă. Astăzi trăiesc clipa fiecărei zile.
Şi aceasta se numeste … Plenitudine.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înteles că raţiunea mă poate înşela şi dezamăgi. Dar dacă o pun în slujba inimii mele, ea devine un aliat foarte preţios.
şi toate acestea înseamnă … Să ştii să trăieşti cu adevărat.

miercuri, 17 septembrie 2014

Iubirea de sine si iubirea fata de ceilalti

 

Cum echilibram iubirea de sine si iubirea fata de ceilalti? Cum stim cat sa dam de la noi, pentru ca celuilalt sa-i fie bine?
Echilibrul apare atunci cand in primul rand nevoile noastre absolute ne sunt indeplinite: somnul, alimentatia, relaxarea. Atunci cand ne sacrificam pentru ceilalti vor aparea dezechilibre care ne strica ritmul vietii, tocmai pentru a ne aminti ca si persoana noastra este de mare importanta. In primul rand se incepe cu sine, cu auto-ajutorul, si apoi se continua cu restul, la fel ca in avion cand “in teorie” ne punem masca noua si apoi celorlalti. Cred ca in situatii de criza, psihicul uman lucreaza in asa fel incat incepe prin a-si salva viata, apoi continua cu restul. Dar in viata de zi cu zi, am fost invatati sa ne implicam prea mult in ajutorarea celorlalti, cu riscul propriului echilibru. 

Si cred ca aici consta tot secretul: ajutam doar atunci cand putem, cand acest ajutor nu ne strica echilibrul emotional sau material, altfel nu vom putea sa ne mai ajutam nici pe noi, nici pe ceilalti. Un ajutor dat din obligatie, mila sau de “ochii lumii” nu ajuta pe nimeni de fapt, in schimb un ajutor dat din inima, cu toata disponibilitatea, va ajunge acolo unde trebuie, va avea rezultatele dorite.
Mai exista un aspect, incercand sa rezolvam problemele altora e ca si cum le-am baga intr-un rucsacel si le-am cara cu sine peste tot. Unii numesc acest lucru karma, am luat asupra noastra din greutatile altcuiva, un bagaj care nu ne apartinea.

 
Asa ca inainte sa-ti asumi responsabilitati gandeste-te bine, si raspunde la urmatoarele intrebari:

  • -Sunt dispus 100% sa ajut? (Am timpul, resursele, disponibilitatea?)
  • -E posibil ca omul pe care vreau sa-l ajut sa fi ajuns in aceasta situatie din actiunile intreprinse?
  • -Iar actiunea pe care omul respectiv insusi ar face-o l-ar ajuta, poate, mai mult in dezvoltarea proprie?
  • -Cat de mult ma incarc emotional prin ajutorul dat? Merita?
  • -Cum stau cu iubirea de sine?
Adesea, cand oamenii se confrunta cu probleme, acest fapt este cauzat de atitudinea emotionala pe care o au. Poate o lipsa de recunostinta, o furie mai veche care ii impiedica sa vada constient viata, cu toate posibilitatile si solutiile.

  • -Ce invata omul respectiv din aceasta poveste?
  • -Ce invat eu?
  • -Cum ne dezvoltam amandoi?
Inainte sa ne sacrificam, este util sa raspundem la aceste intrebari. E posibil, daca tu ca om esti evoluat spiritual sa fii inzestrat cu o iubire neconditionata fara margini, si atunci toate actiunile pe care le faci din aceasta vibratie sa ajute persoanele ce au nevoie de ajutor. Dar, daca atunci cand ajuti, pe undeva esti suparat pe persoana respectiva ca nu vede iesirile, si nu se ajuta singura, s-ar putea ca acest ajutor sa nu fie ajutor.
Alta poveste este atunci cand inveti pe cineva sa se ajute singur, cand ii arati o cale, si o indrumi din experienta ta.
Acela este un ajutor foarte benefic, cu efecte indelungate.

Pentru a nu avea indoieli iata cum se manifesta iubirea cea benefica, sa o numim iubire neconditionata, energia de unde se intampla toate miracolele. Iata ce spune Lise Bourbeau:
“Iubirea neconditionata, adevarata, poate fi exprimata intr-un mod general, pentru toate formele de iubire. Fie ca e vorba despre iubirea de sine, iubirea paternala, maternala, fraternala, intima sau amicala, iubirea neconditionata se exprima in acelasi mod. Exista mai multe moduri de a recunoaste aceasta iubire.


Iubirea de sine
-Sa-mi acord dreptul de a fi ceea ce sunt, in fiecare moment, chiar daca nu sunt ceea ce vreau sa fiu (de exemplu: sa fiu nerabdator, mincinos etc.)
-Sa-mi accept diferentele fata de ceilalti, fara nici o judecata.
-Sa fiu in stare sa imi fac pe plac, chiar daca cred ca nu merit sa acest lucru.
-Sa-mi acord dreptul de a fi uman (ex. Sa am temeri, slabiciuni, limite.)
-Sa imi reamintesc ca tot ceea ce traim este o experienta, nu o eroare, lucru care evita judecata.
-Sa imi las inima sa hotarasca in loc sa tin cont de notiunea de bine si de rau, sugerata de ceilalti.
-Sa invat din fiecare experienta, in loc sa ma condamn.
-Sa imi ascult nevoia, chiar daca ceilalti ma sfatuiesc sa fac altfel.
-Sa imi fie bine, chiar daca nu raspund propriilor mele asteptari sau daca nu imi tin promisiunea fata de mine sau fata de ceilalti.
-Sa observ ceea ce se intampla, chiar daca exista o mica voce interioara, care nu este de acord.
-Sa imi reamintesc ca nimeni nu se poate ocupa de fericirea mea, ca eu sunt singura persoana responsabila pentru ceea ce mi se intampla.

Iubirea fata de ceilalti
-Sa le acord dreptul sa fie ceea ce sunt, in fiecare moment, mai ales atunci cand nu sunt asa cum as vrea eu sa fie (ex. celalalt e lenes sau negativist).
-sa accept diferenta celorlalti fara sa ii judec
-Sa dau sfaturi celorlalti fara sa astept nimic in schimb
-Sa le acord dreptul de a fi umani (de ex sa aiba frici, slabiciuni, limite)
-Sa le permit sa decida singuri, mai ales atunci cand cred ca este vorba despre o decizie inacceptabila.
-Sa imi reamintesc ca fiecare persoana are nevoie sa traiasca experiente diferite, in functie de propriul sau plan de viata.
-Sa ii las sa-si traiasca experientele si sa-si asume consecintele.
-Sa formulez cereri fara asteptari (de ex. Sa stiu ca sunt iubit, chiar daca celalalt spune nu).
-Sa tin cont de faptul ca o asteptare este legitima doar atunci cand este o intelegere clara intre doua persoane.
-Sa ii observ pe ceilalti, mai degraba decat sa ii judec sau sa ii critic.
-Sa tin minte ca nu pot face pe altcineva fericit: acesta este singurul responsabil de fericirea lui.

 
Este interesant faptul ca multe persoane cred ca definitia pe care am dat-o iubirii adevarate este de fapt definitia egoismului. Sunt convinsi ca a te gandi la tine inainte de a te gandi la ceilalti inseamna EGOISM. Daca si voi credeti la fel, as vrea sa precizez faptul ca a fi egoist inseamna a vrea ca celalalt sa se ocupe de nevoile noastre, inainte de nevoile lui, sa iei ceva asupra ta, in detrimentul celuilalt, sa crezi ca ceilalti sunt responsabili de propria ta fericire, este deci exact contrariul iubirii adevarate.

Fiecare are dreptul de a face mai multe cereri si de a avea asteptari, dar asta nu inseamna ca celalalt este obligat sa spuna da. Cand am inteles ca nu suntem obligati sa indeplinim cererile si asteptarile celorlalti, acceptam mai usor cand ceilalti ne spun nu. In plus, daca acceptam faptul ca nu am venit pe aceasta lume pentru a raspunde asteptarilor celorlalti, acest lucru ne ajuta sa ne ocupam de propriile noastre nevoi.

Aceasta este IUBIREA DE SINE. Daca, pentru a raspunde asteptarilor noastre, avem nevoie de altcineva, trebuie sa stim ca celalalt nu este nevoit sa ne raspunda. Noi suntem cei care trebuie sa gasim un mijloc de a ne implini nevoile.
-Sa le acord dreptul sa fie ceea ce sunt, in fiecare moment, mai ales atunci cand nu sunt asa cum as vrea eu sa fie (ex. celalalt e lenes sau negativist).
-Sa accept diferenta celorlalti tara sa ii judec.
-Sa dau sfaturi celorlalti fara sa astept nimic in schimb.
-Sa le acord dreptul de a fi umani (de ex. sa aiba frici, slabiciuni, limite)”

 
Daca reusim sa punem in aplicare aceste concepte despre iubirea de sine vs iubirea pentru ceilalti, putem spune ca am parcurs o mare cale spre increderea in sine, si am adus un mare echilibru in relatiile cu toata lumea. Oamenii simt atunci cand noi ne iubim pe sine, si nu suntem capabili sa facem lucruri, sacrificii, doar pentru apreciere sau laude. Cand lucrurile sunt facute din inima, ceilalti simt, chiar si atunci cand tot ce putem oferi un refuz sincer. Daruim tot ce putem darui, iar atunci cand nu putem, ne acceptam pentru asta.
Si nu, nu se cheama egoism, se cheama iubire de sine.

 Cat mai multa iubire de sine va doresc tuturor!

luni, 1 septembrie 2014

Ce sa faci?!? Prea multa analiza strica!



Sa ne iubim si sa avem incredere in Sinele nostru Divin!

Cu drag,

Constientizeaza IUBIREA!

 

 

Fiinte de lumina va cerem sa continunati  sa iertati, sa iubiti, sa actionati din inima, sa fiti constienti de ceea ce ganditi, caci ceea ce faceti acel lucru il atrageti. Mereu ati fost indrumati sa renuntati la invidie, dispret, ura caci sunt pe vibratii dense. Atunci cand sunteti pe vibratia iubirii totul in jurul vostru este iubire. 

Iubirea este vindecatoare, iar conflictele si probleme nu pot dura la infinit, caci imediat apar idei, solutii, raspunsuri, fiind inlocuite cu iubire infinita. Cand va iertati sau va cereti iertare, simtiti in voi o stare eliberatoare, o pace sufleteasca care va pune in miscare, iar aceea energie joasa dispare,  energia binefacatoare luand amploare. In jurul vostru intradevar sunt constiinte diferite si fiecare actioneaza in felul lui, dar ceea ce puteti sa faceti cand cineva incearca sa va scoata de pe calea iubirii, este sa aveti respect, compasiune, empatie, onestitate, amabiltate, sinceritate, fiind un exemplu pentru ceilalti. 

 Trebuie sa intelegeti ca mass-media mereu a incercat sa va dea exemple negative ca sa nu mai aveti incredere in nimeni, sa va faca sa fiti stana de piatra, sa nu actionati, sa renuntati, sa nu iubiti. Voi fiinte de lumina fiti un exemplu clar pentru toti, nu fiti pasivi, este nevoie de exemplul vostru, caci prin iubirea voastra oricine vrea se poate schimba. 

Aratati-le ca se poate si altfel,nu le raspundeti cu aceiasi moneda,daruiti-le iubire neconditionata infinita, nu-i obligati sa se schimbe, puteti sa le dati sfaturi, sa ii sprijiniti,dar sa nu ii fortati sa se schimbe pentru ca asa vreti, fiindca le incalcati liberul arbitru.  In fiecare clipa oricine poate alege sa fie ceea ce este cu adevarat iubire infinita. Schimbarile intotdeauna incep la nivel invidual apoi colectiv. 

Transformarea vine din interior la suprafata. Asadar faceti totul in si cu iubire, eforturile voastre nu sunt in zadar, iubirea este raspunsul la tot, este formidabila. Atunci cand ganditi si actionati din inima totul devine fluent, informatiile de care aveti  nevoie vin pe orice carare.

 Iubirea este o mana cereasca, care adusa la nivel invidual in interior apoi daruita in exterior,poate metamorfoza nivelul de constiinta invidual si colectiv. Iubirea va aduce echilibru, reusita, puteti sa va conectati cu Sinele Superior, sa cereti sprijin Ingerilor si celor din taramurile spirituale, ajutandu-va sa evoluati, sprijind-o pe Mama Pamant  sa se ridice cat mai repede, la momentul oportun, in noua dimensiune, unde iubirea este manifestata pe toate modurile posibile, contribuind  fiecare in iubire in unitate, modeland-o, cristalizand-o.  

Sunt schimbari la tot pasul, daca sunteti atenti vedeti, deschideti-va inimile, si primiti energiile iubirii. Inca o data va cerem noi cei din taramurile superioare sa continunati totul in iubire, caci roadele muncii voastre in unitate dau roade, fiindca ceea ce semananti aceea culegeti.

 Fiti intelepti si aduceti in viata voastra iubirea!