SARMISEGETUZA SI SECRETELE EI
In 1993, Romania demara o ampla campanie de punere in valoare a cetatilor dacice de la Gradistea. Un studiu multidisciplinar efectuat la fata locului a pus in evidenta faptul ca sub ceea ce este acum decopertat exista un urias ansamblu arhitectonic, un ansamblu militaro – civil compact, cu mai multe nuclee, intins pe o suprafata de peste 200 de kilometri patrati.
Acest oras ingropat este predacic si e foarte bogat in aur.
Specialistii romani au intocmit niste planuri de detaliu cu siturile
subterane nedecopertate, pe care le-au strans intr-un dosar trimis
Ministerului Culturii si Cultelor. O copie a planurilor a ajuns insa si
la cautatorii clandestini de comori, care au relatii puternice in zona
clasei politice.
Hotii stiu acum cu exactitate unde sa caute.
In mod ciudat, posibilitatea ca vestigiile din Muntii Orastiei sa fie scoase de pe lista UNESCO, merge mana in mana cu deja celebrul scandal al bratarilor dacice.
Dupa cum se stie, ele au fost gasite in siturile de la Gradistea de
catre hotii de comori si scoase apoi clandestin din Romania. Au ajuns in
Statele Unite, unde un colectionar american de buna credinta a anuntat
oficialitatile ca aceste artefacte se comercializeaza pe piata neagra.
Ulterior statul roman a recuperat o parte din ele si a demarat o
ancheta. In mod uluitor, numele unor politicieni de calibru, precum Adrian Nastase si Dan Iosif au fost asociate cu disparitia bratarilor.
Cei doi au fost banuiti ca ar fi intermediat traficarea in tara a doua
tezaure sustrase din situl arheologic Sarmizegetusa Regia,
respectiv 15 bratari dacice de aur.
Conform unor informatii neoficiale, subsolul din zona Gradistei a fost sondat din satelit de catre rusi pe la inceputul anilor ‘90. Rusii vorbeau despre situri antice, dar si preistorice necunoscute inca in zona Gradistei. Coroborand aceste date cu informatiile unor scriitori antici, care spuneau ca dacii au taiat si au zidit muntii, Guvernul Romaniei a cerut aflarea adevarului. Astfel, intre anii 1993 si 1999, in perimetrul fortificatiilor dacice de la Gradistea s-au desfasurat cercetari pe mai multe discipline, pentru realizarea unui studiu de ansamblu privind zona arheologica. Cercetarile au fost demarate de Ministerul Lucrarilor Publice, Ministerul Culturii si Ministerul Cercetarii.
Ele aveau drept scop delimitarea fizica a complexului de fortificatii
prin alte metode decat sapaturile arheologice, si chiar elaborarea unei
strategii de punere in valoare a constructiilor preistorice de la
Gradistea.
Abia in urma acestui studiu, care sa detalieze ce si unde trebuie sapat,
urma sa aiba loc decopertarea, restaurarea, conservarea siturilor si
transformarea zonei intr-o rezervatie arheologica nationala, punct
turistic de importanta deosebita, cu protectie armata din partea
jandarmeriei, care urma sa opreasca ofensiva jefuitorilor de comori. Rezultatele, care nu au fost date oficial publicitatii, sunt uluitoare.
Fortificatiile nu reprezinta doar cetati disparate asezate pe culmile
muntilor, ci un ansamblu compact, o asezare militaro-civila montana, cu
mai multe nuclee, intinsa pe o suprafata de 200 de kilometri patrati. Majoritatea vestigiilor sunt inca acoperite de pamant.
Din comisia formata au facut parte specialisti pentru detectarea straturilor de profunzime prin magnetometrie, specialisti in probleme hidrotehnice, arheologi, ingineri constructori, arhitecti si specialisti in geodezie. Ceea ce spuneau anticii s-a confirmat.
Fortificatiile sunt deosebit de complexe si sunt suprapuse, in multe
locuri, pe asezari mai vechi. Pentru a avea o imagine a modului in care
s-a lucrat, dam exemplul grupului format dintr-un geodez si un
specialist in magnetometrie. Geodezul, regretatul general de divizie Vasile Dragomir, cauta zonele de relief care pareau transformate pentru utilitati militare. Al doilea instala magnetometrele si trasa profilul subsolului in zona indicata.
Magnetometrul este un aparat care poate radiografia si pune in
evidenta elementele din subsol, la adancimea dorita de operator. In
acest caz sondajul a mers pana la o adancime de opt metri. Asa au fost
descoperite constructiile scufundate in pamant, dar si incintele
subterane care i-au uluit pe cercetatori. Conform datelor din studiu,
mega-asezarea regilor daci este situata pe masivul Sureanu, munte care coboara catre est, nord si vest in Podisul Transilvaniei, intre raurile Sebes si Strei.
„La inceput ne-am intrebat cum a fost posibil ca timp de cinci ani dacii
sa poata tine piept asaltului unei armate uriase, bine inzestrate, cum
era cea a romanilor. Mai ales ca era condusa de unul dintre cei mai buni
strategi pe care i-a avut Roma vreodata. Raspunsul l-am gasit la fata
locului: folosirea eficienta a terenului printr-un complex militaro-civil.
Dacii au construit, in primul rand, la poalele muntelui, in nord si
vest, un zid de aparare foarte lung, deoarece sistemul era cel mai
vulnerabil in acea directie. Ceva in genul zidului lui Hadrian din
Scotia, lung de 170 de km. In interior, fiecare inaltime a fost
terasata de jos in sus. Fiecare terasa, cu latimi diferite, era aparata
de ziduri. Pe culmi au fost construite una sau mai multe cetati fortificate,
de diferite dimensiuni. S-a mers pana acolo incat fiecare cvartal al
unei aglomeratii urbane mai mari era la randul lui aparat de un zid
propriu. In studiu, eu numesc «modul» fiecare aglomerare urbana. Modulul
poate fi inteles si ca un cartier mai mare, intins pe cateva hectare,
al imensei fortificatii. In acest fel, un modul era aparat de mai multe ziduri dispuse concentric. Distantele de la o aglomerare urbana la alta sunt mici, in general de cateva zeci de metri. Distantele cele mai mari de la un nucleu fortificat la altul nu depasesc patru kilometri. Fiecare aglomerare are locuintele si sanctuarele
ei, asa cum apar si la Sarmisegetuza Regia, cea cunoscuta pana acum.
Intre aceste nuclee exista insa numeroase terase amenajate cu urme de
locuire stravechi, mai vechi decat perioada dacica clasica. De asemenea,
asezari civile se gasesc peste tot pe vaile apelor dintre munti.
Totul pe o suprafata de aproximativ 200 de kilometri patrati. Intreaga
zona este acoperita de un paienjenis de drumuri antice construite foarte
interesant. Intr-o zi am stat mai bine de o jumatate de ora in ploaie
pe un asemenea drum sa vad ce se intampla. Apa curgea la dreapta si la
stanga, dar nu si pe drum, atat de bine este facut sistemul de drenaj de
sub ele. Singura bresa a sistemului de fortificatii a fost neglijarea laturii sud-estice,
considerandu-se ca panta abrupta a muntelui e un obstacol natural
suficient. Aceasta neglijenta a fost fatala dacilor. Imparatul Traian a
urcat cu trupele chiar pe acolo si a atacat apoi fortificatiile de sus
in jos“,
ne-a spus regretatul general de armata Vasile Dragomir.
Un oras predacic subteran. Cea mai importanta descoperire din Muntii Orastiei o reprezinta incintele subterane. In zona numita Vartoape, pe o suprafata de aproximativ patru kilometri patrati exista 75 de gropi conice, de diferite dimensiuni, unele cu diametre de pana la 70 de metri.
Aparatele au detectat foarte multe incinte paralelipipedice care
comunica intre ele precum camerele unei locuinte. Este vorba de incinte naturale modificate de mana omului. Multe dintre ele comunica cu platoul de deasupra prin drumuri antice. De la aceste incinte pleaca mai multe tuneluri catre muntii din apropiere,
unele partial prabusite. Unul merge chiar catre sanctuarele din
Sarmisegetuza Regia, unde, de asemenea, au fost detectate cateva incinte
subterane. In urma masuratorilor a rezultat ca in zona Vartoape si in
imediata apropiere se afla vestigiile cele mai impresionante ale
complexului, inclusiv sanctuare, constructii cu o vechime mult mai mare deca cele de la Sarmisegetuza.
Conform studiului itocmit, acest oras subteran si constructiile de la
suprafata, mult mai numeroase decat cele de la Sarmisegetuza Regia, au
constituit centrul fortificatiilor, cu alte cuvinte centrul
mega-orasului regilor daci, sau al cui va fi fost mai inainte. Arheologii din zona au fost, si sunt, mai putin entuziasti in legatura cu aceasta descoperire si mai retinuti in declaratii.
„Pe Culmea Vartoapelor se afla o intinsa asezare dacica, iar culmea, stancoasa, calcaroasa, e impanzita de mici grote care uneori iau aspectul unor pesteri.
Pe micile platouri de la gura catorva au fost descoperite fragmente
ceramice dacice“, sustine arheologul Ioan Glodariu, muzeograf la muzeul
din Deva. Acesta considera ca terasele si cetatile erau dens populate pe
vremea dacilor. Mai mult, fiecare terasa locuita era aprovizionata cu
apa, atat locuintele, cat ai atelierele de fierarie, prin conducte care
captau izvoare de la distante apreciabile. Foarte interesant este faptul
ca aceste conducte de apa subterane aveau, din loc in loc, chiar
decantoare.
Hartile oficiale au ajuns la hotii de comori
Dosarul cu planurile siturilor antice nedecopertate, gasite de echipa speciala de cercetatori, a fost multiplicat in patru exemplare, care au fost trimise la MLPAT, Institutul Pro Domus, Ministerul Culturii si UNESCO. Alexandru Mironov a inclus cetatile pe listele UNESCO. Urma sa se initieze o ampla campanie de sapaturi arheologice si sa se realizeze un centru turistic exceptional. Programul a fost insa stopat, iar copii ale dosarului cu hartile siturilor au ajuns la hotii de comori.
Astfel reusesc acesti hoti sa mearga la punct ochit, punct lovit, pe un
teritoriu atat de mare. Singurul impediment in calea acestora este acum
UNESCO, care e cu ochii pe siturile de la Gradistea. De aceea se tot
lanseaza ideea, de origine romaneasca, cum ca cetatile vor fi radiate
din patrimoniul mondial.
„Nu se scoate nici un obiect UNESCO de pe liste. Asta e o prostie. Sigur cineva incearca sa vanda si Sarmisegetuza. Asta e singura explicatie“,
este de parere Alexandru Mironov. Ramane insa o intrebare extrem de importanta: cine le-a dat hotilor planurile secrete ale complexului si, implicit, planurile comorilor de la Sarmisegetuza?
Din analiza ulterioara a datelor a rezultat ca cea mai mare parte a
acestei asezari, uriasa pentru antichitate, a fost construita inainte de
perioada dacica. Mai mult, comorile cautate acum de hoti au fost
ingropate inainte de perioada clasica a civilizatiei dacice. Lucru
deductibil prin logica comuna: daca romanii cuceritori au strans tot
aurul gasit la fata locului, de ce se mai gasesc comori de ordinul
zecilor de kilograme in aceasta zona?
Sursa:
marea enciclopedie a geto dacilor GOANA DUPA AURUL SARMISEGETUSEI.COMORILE DACICE SUNT FURATE CU HARTILE STATULUI ROMAN
Celebrul post britanic de televiziune a folosit sateliţii şi o tehnologie numită LIDAR cu care a scanat împrejurimile incintei sacre din capitala dacică. Aşa a descoperit o echipă de la BBC în Sarmizegetusa Regia urme ale construcţilor romane. Rezultatele sunt spectaculoase, spun cei de la BBC, dar preferă deocamdată să păstreze secretul asupra descoperirii lor. Arheologii români vor primi o copie a hărţii obţinute astfel doar după difuzarea documentarului, la sfârşitul verii.
Filmările pentru coproducţia BBC – Discovery Channel s-au derulat şi la Sarmizegetusa Regia, după ce indicii interesante, ce rămân deocamdată secrete, le-au fost oferite producătorilor de o scanare din satelit.
BBC lucrează de anul trecut la acest proiect despre Imperiul Roman şi despre cum tehnologia prin satelit îi ajută pe arheologi să descopere noi situri arheologice
romane. Filmările la documentar au început în martie şi, de cinci
săptămâni, echipa BBC s-a plimbat de-a lungul fostului imperiu şi a
filmat în Italia, Tunisia, Iordania, iar, la final, a poposit în Munţii Orăştiei, la Sarmizegetusa Regia, fosta capitală a dacilor, cucerită de romani în urma a două războaie grele:
“BBC e aici pentru că lucrăm la un documentar despre Imperiul Roman şi despre cum tehnologia prin satelit ne ajută să descoperim noi situri arheologice în tot imperiul. În România, şi în special, în această parte a României, există o moştenire culturală foarte bogată şi suntem foarte interesaţi să descoperim urmele romane”,
spune Louise Bray, producătorul documentarului. Coproducţia BBC-Discovery va avea 90 de minute şi este dedicată special Imperiului Roman,
o temă foarte bine primită de telespectatorii posturilor. Proiectul a
demarat în septembrie 2011, dar filmările efective au început de-abia în
luna martie. Munca de teren se finalizează odată cu cadrele filmate
sus, în Munţii Orăştiei, iar partea interesantă apare în documentele la
care deocamdată are acces doar “staff-ul” documentarului. De altfel,
membrii echipei au fost îndeajuns de secretoşi pe toată durata vizitei
lor şi au preferat să oprească filmările de îndată de ziariştii români
au ajuns în zonă.
Contractul de confidenţialitate încheiat cu autorităţile şi arheologii români
i-a împiedicat şi pe aceştia să dea prea multe date despre materialul
BBC, dar entuziasmul specialiştilor care au fost alături de echipa de
filmare e relevant:
“Sigur că acest documentar e foarte important pentru arheologi, pentru că această colaborare cu BBC-ul nu înseamnă doar o colaborare cu o televiziune superprofesionistă, care dă informaţie curată, care promovează în felul acesta situl, dar ne oferă şansa să avem şi rezultatele investigaţiilor făcute cu noua tehnică LIDAR privind situl de la Sarmizegetusa. Şi, din punct de vedere ştiinţific, asta va fi un pas mare înainte”,
a declarat profesorul universitar Gelu Florea, coordonatorul şantierului arheologic de la Sarmizegetusa Regia.
Cu laserul prin istorie
Producătoarea documentarului, Louise Bray, este arheolog
şi pasionată de istoria veche. Pe teren, la cetăţile dacice, a
însoţit-o chiar şeful de şantier de pe sit, profesorul universitar dr. Gelu Florea, cea mai autorizată sursă în ceea ce priveşte Sarmizegetusa Regia. Toţi românii trebuie să aştepte însă difuzarea coproducţiei pentru detalii.
Cert este că ziariştii britanici au folosit sateliţii postului pentru a
“scana” teritoriul fostului imperiu în căutarea de situri care nu şi-au
spus încă ultimul cuvânt. “Ceva” a atras atenţia lor către Sarmizegetusa Regia şi nu către ruinele romane de la Ulpia Traiana.
Louise Bray, producătoarea documentarului, observă că bogăţia Munţilor
Orăştiei nu se rezumă la comorile arheologice, ci cuprinde atât natura,
cât şi oamenii.
Louise Bray a decis să includă situl din Munţii Orăştiei în proiectul ei şi, pentru a obţine detalii interesante asupra a ceea ce pământul ascunde în zonă, a închiriat un avion pe care s-a montat echipamentul LIDAR – Light Detection and Ranging.
“BBC foloseşte acum un tip de tehnologie numită LIDAR, în care postul a
investit sume importante, şi aceasta ne-a descoperit o nouă imagine, o
imagine foarte largă a pădurii care înconjoară acest sit. Este o
descoperire foarte interesantă, parte din ea se cunoştea dinainte, este
vorba despre o structură romană de apărare, credem noi, dar nu suntem siguri 100%.
Descoperirea este foarte importantă pentru că este pentru prima dată când această structură poate fi observată integral, deci putem vedea marele plan al cetăţii pentru prima dată”.
Este tot ce a dezvăluit producătoarea britanică despre descoperirea din
sol apărută după ce tehnologia LIDAR a “bombardat” solul sitului cu
impulsuri luminoase, oferind o imagine clară a ceea ce ascunde natura.
Dacă echipa BBC a “decupat” din harta obţinută din satelit doar o
structură romană, arheologii români cred că tehnologia LIDAR le va aduce
detalii si despre ruinele dacice: “Imediat după difuzarea filmului, din
august încolo, vom primi aceste hârtii. Aşteptăm să vedem imaginile şi
sunt convins că această nouă tehnică pune în evidenţă tot felul de
structuri care altminteri din fotografie aeriană nu se văd. Trebuie să
vă imaginaţi tot acest deal fără vegetaţie, văzut de la înălţime, ceea
ce din punctul nostru de vedere spune foarte mult, mult mai mult decât
ce se vede cu ochiul liber, de la nivelul solului”, crede profesorul
Gelu Florea. Doar din toamnă vom şti, după ce arheologii români vor
viziona imaginile, dacă descoperirea BBC schimbă teoriile în ceea ce
priveşte istoria capitalei dacice.
Promovare pentru patrimoniu
Louise Bray a ajuns în luna februarie pentru prima dată în România, în “recunoaştere”:
“Era zăpadă multă şi atunci nu am reuşit să văd mare lucru, dar acum sunt entuziasmată de ceea ce este aici. Această parte a României este frumoasă, ne bucurăm de clipele trăite, oamenii sunt superbi, arheologii sunt minunaţi, timpul – uitaţi este o zi însorită perfectă, deci trăim un timp minunat şi suntem mulţumiţi că am venit. Avem şi noi în UK o mulţime de monumente, dar aici totul este inedit, situl şi natura. Noi nu mai avem nici lupi, nici urşi şi nici suprafeţe atât de mari de asemenea pădure”,
spune producătoarea a cărei echipă a fost mereu însoţită în teren de un vânător cu puşca în spate.
“Echipa de cercetare a vrut să includă Sarmizegetusa Regia în film şi nu ne pare deloc rău. Am început să citim despre sit şi apoi am luat legătura cu domnul Gelu Florea. Pentru acest program am filmat în alte trei ţări: Imperiul Roman se întindea mai demult pe o suprafaţă unde acum sunt 16, chiar mai multe ţări. Noi am ales doar patru ţări dintre acestea unde să ne filmăm documentarul, am filmat în Tunisia, în Africa de Nord, am filmat în Iordania şi, de asemenea, în Italia. România este a patra ţară unde filmăm”.
Pe directorul Parcului Natural Grădiştea Muncelului – Cioclovina (PNG),
Lucian Stratulat, adresa BBC l-a surprins: nici că se putea promovare
mai bună atât pentru monument, cât şi pentru întreaga zonă protejată:
“Când am văzut prima dată adresa de la BBC prin care ne cereau acceptul
să filmeze în cetăţi am rămas plăcuţi impresionaţi, pentru că nu ne-am
aşteptat ca parcul să fie promovat în acest fel, şi prin folosirea unei
tehnologii de vârf. Bineînţeles că ne-am dat acceptul imediat, chiar am
promis echipei de filmare că îi vom sprijini cu tot ce se poate. Acest
documentar înseamnă foarte mult nu dar pentru cetăţile dacice, dar şi
pentru Parcul Natural Grădiştea Muncelului – Cioclovina. Vă daţi seama
că prin realizarea acestui documentar se realizează o conexiune între
biodiversitate, tradiţie şi istorie. Zona este încărcată de istorie, iar
promovarea cetăţilor implică promovarea parcului natural a cărui
valoare este de necontestat.
Arheologii români au spus demult că doar 3 la sută din vestigiile vechii capitale a Daciei au fost până acum scoase la lumină, restul rămânând ascunse sub pământ.
Tehnologia specială folosită poate oferi şi specialiştilor parcului date
despre biodiversitatea din zonă”; în timp ce preşedintele Consiliului
Ştiinţific al PNG, cercetătorul Radu Stelian, care a discutat minute
bune cu englezii despre minunăţiile naturale din zonă, crede:
“Pe lângă siturile arheologice, până şi natura de aici, care e magnifică, are şi ea valenţe de patrimoniu UNESCO. Europa descoperă că românii au şi ei ceva interesant, că România are o cultură şi o civilizaţie veche”.
Vestea că o televiune precum BBC filmează în cetate, a
făcut turul sitului. Toţi turiştii au tras de departe cu ochiul la
echipa care se plimba şi filma la pas în pădurea din jurul incintei
sacre şi toţi au sperat că documentarul va îmbunătăţi imaginea României
în lume.
Audienţă de milioane
Documentarul va fi difuzat în luna august de BBC, apoi în septembrie de Discovery SUA, aşa că zeci de milioane de oameni vor afla informaţii şi vor vedea imagini din fosta capitală a Daciei, Sarmizegetusa Regia:
“Noi avem o audienţă estimată de 30, până la 40 de milioane de oameni în întreaga lume: în UK, America, Europa, Asia şi Australia, practic peste tot în lume, deci e o ocazie minunată de a arăta lumii ce parte minunată a României este aceasta şi să le dea de înţeles cât de importantă era această lume în vremea romanilor”,
crede Louise Bray. O lume despre care ştiu puţine până şi turiştii români
– în lipsa unei finanţări continue şi suficiente, la care se adaugă
condiţii de lucru primitive, arheologii au făcut puţine descoperiri, dar
şi datele publicate nu are cine să le expună turiştilor interesaţi în
lipsa unui ghidaj de specialitate în cetăţile dacice.
Câţi dintre români ştiu de exemplu că:
“Situl de la Sarmizegetusa este foarte mare: ultima ridicare topografică pe care am terminat-o toamna trecută, cu ajutorul profesorului Rus de la Facultatea de Geografie din Cluj, ne arată un sit care are şase kilometri lungime pe ax, peste 250 de terase antropogene, amenajate în antichitate, se întinde pe aproape 400 de hectare de teren plan, deci vă daţi seama că e mult şi de-abia acum avem o dimensiune reală a tot ce s-a întâmplat aici în antichitate”,
spune universitarul clujan, care aşteaptă cele 10 milioane de lei
alocate deocamdată pe hârtie de fostul Executiv: “Sumele alocate de
Bucureşti ne ajută foarte mult, este vorba de acel program multianual
anunţat de Ministerul Culturii şi care sperăm să-l putem pune în
aplicare din această vară cel târziu, pentru patru ani şi, dacă toate
lucrurile merg bine, vom lucra şi la Sarmizegetusa, dar şi în alte
centre dacice din zonă”.
Lipsei de informaţie i se adaugă şi infrastructura deficitară,
pentru că drumurile numai trasee turistice nu par. Louise Bray a
caracterizat accesul către Sarmizegetusa Regia ca fiind “bumpy”:
“Drumul către sit este plin de hârtoape şi este un pic peste mâna turiştilor să vină aici. Au nevoie de o maşină 4×4, dar este un sit atât de frumos încât cu certitudine aş face efortul să vin aici, dacă aş fi un turist care ar vizita România şi în mod special aceasta parte a ţării. Este un sit minunat, iar drumul n-ar trebui să-i impiedice pe oameni să vină”.
Englezii chiar glumesc – cu siguranţă, pe vremea romanilor, drumurile erau mai bune.
Tehnologia LIDAR
Light Detection and Ranging (LIDAR) este o tehnică activă de teledetecţie cu ajutorul căreia se pot obţine date de o acurateţe ridicată despre topografia terenului, vegetaţie ori diverse structuri şi construcţii. Potrivit specialiştilor, această tehnologie foloseşte trei sisteme de bază – scanarea laser care măsoară distanţele cu precizie, plus sistemul de poziţionare global (GPS) şi Inertial Measurement Unit (IMU) pentru înregistrarea orientării. Tehnologia presupune folosirea de calculatoare cu capacitate ridicată de stocare şi calcul. Cu ajutorul scanării laser,
sunt înregistrate diferenţele de timp dintre impulsurile laser trimise
din avionul ce efectuează zborul şi cele reflectate de suprafaţa
topografică. Un receptor GPS montat pe avionul care transportă tehnologia înregistrează poziţia continuă a acestuia.
În teren, este amplasată o staţie GPS pentru a corecta diferenţele, iar traiectoria de zbor să fie înregistrată extrem de precis. Sistemul IMU
măsoară continuu înălţimea şi acceleraţia avionului. Datele despre
topografia terenului cu sistemul LIDAR se obţin prin recepţionarea
impulsurilor laser într-un anumit interval de lungime de undă, cunoscut
ca “banda infraroşu apropiat”.
Avantajul tehnologiei LIDAR apare datorită fasciculului laser care penetrează vegetaţia indiferent cât este de densă.
Aceeaşi tehnologie a fost folosită de arheologii care au descoperit
oraşul maiaş Caracol – în acest caz, oamenii de ştiinţă au apelat la
LIDAR, adică au folosit semnale laser care au penetrat jungla şi au reflectat dinspre pământ o imagine 3D a sitului Caracol, unul dintre cele mai mari oraşe din istoria maiaşă.
Au fost îndeajuns 10 ore de măsurători cu ajutorul laserului, făcute în
patru zile, pentru ca tehnologia să pună la dispoziţia arheologilor o
hartă mult mai detaliată decât ce obţinuseră specialiştii după un sfert
de secol de cercetări la sol. Folosită în arheologie, tehnologia LIDAR
arată exact mărimea sitului, limitele lui şi construcţiile în terase.
BBC şi Discovery scanează Sarmizegetusa ascunsă
By Laura Oană – 3 May, 2012
Ministrul Culturii, Mircea Diaconu, a atras atenţia, vineri seara, 25 mai, într-o conferinţă de presă, la Alba Iulia, că dacă nu se acţionează cu maximă urgenţă,
cetăţile dacice riscă să fie scoase de pe lista UNESCO.
"Riscul este foarte mare, dacă vin şi văd că nu am făcut nimic", a
declarat ministrul Culturii, care a vizitat în cursul zilei de vineri
Sarmizegetusa Regia, despre care a spus că este "ştampila, sigiliul naţiunii noastre".
"Chestiunea e gravă", a afirmat Diaconu, care a adăugat
că "arborii de acolo par mai importanţi decât vestigiile". "E de
neînţeles lucrul acesta", a adăugat demnitarul.
"Cetăţile dacice sunt protejate UNESCO. Ce facem noi cu
asta? Nimic. Şi dacă cumva vine un control UNESCO? Pierdem statutul.
Deci, dacă nu facem ceva cu urgenţă maximă, pierdem statutul de protecţie UNESCO pentru cetăţile dacice", a punctat oficialul.
Diaconu criticat ''suprapunerea'' de orgolii personale, nesfârşite,
între specialişti, administratori. ''Eterna problemă a României. Al cui e
locul, obiectul, cine e şeful, cine comandă aici. Unii zic că sunt ei,
alţii că-s ei'', a mai spus Diaconu, care a adăugat că trebuie
''sparte'' orgoliile.
Ministrul a afirmat că vrea să-i pună la aceeaşi masă pe cei din
administraţia publică locală, de la Consiliul Judeţean Hunedoara, pe
specialişti şi Ministerul Culturii, până va fi găsită o
soluţie."Lucrurile mi se par extrem de simple şi de rezolvat imediat.
Adică, să înceapă să lucreze toţi, fiecare pe meseria lui", a spus
acesta. "Fiecare să facă ceva şi de maximă urgenţă", a adăugat Diaconu,
care a apreciat că "e absolut dureros ce se întâmplă acolo". Ministrul a
mai spus că va organiza peste două săptămâni şi jumătate o conferinţă
de presă la Sarmizegetusa Regia.
Oficialul a precizat că sunt fonduri, fiindcă investiţiile sunt absolut
minime. "Investiţiile nu sunt mari, problema e a noastră - de
organizare, de coordonare", a spus acesta.
"Noi, ca stat, nu am făcut nimic, avându-le deja înscrise în UNESCO.
(...). Riscul este foarte mare dacă vin şi văd că nu am făcut nimic.
(...). Problema se pune exact aşa şi cu Brâncuşi. Ziceau să aducem
osemintele lui Brâncuşi acasă. Am zis întâi să-l merităm pe Brâncuşi.
Câtă vreme neglijăm total tot ce înseamnă ce a mai rămas de la Brâncuşi,
cele două bârne sub care s-a născut. Şi alea sunt cumpărate de cineva.
(...). Câtă vreme noi nu facem aici cultul Brâncuşi, noi nu-l merităm pe
Brâncuşi. Întâi să-l merităm şi după aceea promit, mă zbat, mă duc, mă
lupt, orice e legal de făcut ca să vină Brâncuşi acasă", a declarat
Mircea Diaconu.
Comentarii