Femeia Cool
Gilian Flynn, în cartea sa „Gone Girl” mărturisea că ar fi vrut să le
spună multor bărbaţi: „nu te întâlneşti cu o femeie. Ci cu o femeie care
a vizionat o grămadă de filme realizate de bărbaţi cu probleme de
socializare care cred că acest tip de femeie există şi mai mult, această
femeie i-ar putea chiar săruta”. Despre ce tip de femeie vorbeşte
autoarea?
Despre femeia cool, fireşte.
Mai precis, femeia care zâmbeşte mereu şi e bine-dispusă, căreia îi plac hamburgerii şi fotbalul şi berea la halbă, care e sexy, ascultătoare, găteşte bine şi îl lasă pe bărbat să facă tot ceea ce le trece prin cap. Ok, probabil că după ce aţi citit aceste rânduri aveţi nevoie de câteva clipe să respiraţi adânc. Şi eu am văzut roşu în faţa ochilor. Pentru că am cunoscut bărbaţi şi femei nu doar că au încredere în acest mit, dar îl şi întreţin.
Astfel că noi, muritoarele de rând, care mâncăm salate, bem limonadă cu ghimbir şi habar nu avem ce e acela un offside şi avem „pretenţia”, eu i-aş spune decenţa de a avea anumite aşteptări de la partener, suntem „uncool” şi cu siguranţă merităm să sfârşim singure şi disponibile.
Nu ştiu (şi oricât aş fi de curioasă din fire, de data aceasta chiar nici n-aş vrea să ştiu) cine a fost creatorul acestui prototip de femeie care a devenit ulterior un fel de model de urmat, dar promovarea acestuia a fost susţinută atât de domni, cât şi de doamne, cot la cot. Dar nu pot să nu mă abţin să nu întreb: de ce e tot timpul nevoie să ne proiectăm astfel jumătatea?
Făt-Frumos şi fata cool fac cu siguranţă un cuplu pe cinste, dar în desenele animate. Iar fraza care spune că „vreau să fiu liber, chiar dacă sunt în cuplu” nu o înţeleg defel. Bineînţeles că eşti liber, dar când iubeşti, nu mai poţi să faci tot felul de lucruri necugetate. Doar nu ai vrea să-i faci rău persoanei iubite. Şi atunci, de ce îţi mai doreşti tot felul de tâmpenii?
Probabil că ajungem în astfel de situaţii când ne iubim artificial şi cu prejudecăţi. De fapt, nici nu cred că se mai poate numi iubire acest sentiment. E doar un amestec de egoism şi dorinţa de a avea pe cineva alături. Pe cineva cât mai cool, bineînţeles.
Iulia Gheorghe
Despre femeia cool, fireşte.
Mai precis, femeia care zâmbeşte mereu şi e bine-dispusă, căreia îi plac hamburgerii şi fotbalul şi berea la halbă, care e sexy, ascultătoare, găteşte bine şi îl lasă pe bărbat să facă tot ceea ce le trece prin cap. Ok, probabil că după ce aţi citit aceste rânduri aveţi nevoie de câteva clipe să respiraţi adânc. Şi eu am văzut roşu în faţa ochilor. Pentru că am cunoscut bărbaţi şi femei nu doar că au încredere în acest mit, dar îl şi întreţin.
Astfel că noi, muritoarele de rând, care mâncăm salate, bem limonadă cu ghimbir şi habar nu avem ce e acela un offside şi avem „pretenţia”, eu i-aş spune decenţa de a avea anumite aşteptări de la partener, suntem „uncool” şi cu siguranţă merităm să sfârşim singure şi disponibile.
Nu ştiu (şi oricât aş fi de curioasă din fire, de data aceasta chiar nici n-aş vrea să ştiu) cine a fost creatorul acestui prototip de femeie care a devenit ulterior un fel de model de urmat, dar promovarea acestuia a fost susţinută atât de domni, cât şi de doamne, cot la cot. Dar nu pot să nu mă abţin să nu întreb: de ce e tot timpul nevoie să ne proiectăm astfel jumătatea?
Făt-Frumos şi fata cool fac cu siguranţă un cuplu pe cinste, dar în desenele animate. Iar fraza care spune că „vreau să fiu liber, chiar dacă sunt în cuplu” nu o înţeleg defel. Bineînţeles că eşti liber, dar când iubeşti, nu mai poţi să faci tot felul de lucruri necugetate. Doar nu ai vrea să-i faci rău persoanei iubite. Şi atunci, de ce îţi mai doreşti tot felul de tâmpenii?
Probabil că ajungem în astfel de situaţii când ne iubim artificial şi cu prejudecăţi. De fapt, nici nu cred că se mai poate numi iubire acest sentiment. E doar un amestec de egoism şi dorinţa de a avea pe cineva alături. Pe cineva cât mai cool, bineînţeles.
Iulia Gheorghe
Comentarii