Cina cea de Taina - ultima masa a lui Iisus alaturi de apostoli

 Cina cea de Taină a fost ultima masă pe care Iisus a împărțit-o cu cei doisprezece apostoli în seara de Joi Mare. Deși nu există certitudini privind meniul exact, obiceiurile alimentare ale evreilor din acea perioadă oferă indicii despre alimentele consumate. Printre acestea se numără pâinea, legumele precum lintea, ceapa și andivele, fructele precum smochinele și strugurii, uleiul de măsline, peștele de apă dulce, mierea și vinul.

Conform unui studiu recent despre alimentația în Iudeea de acum 2000 de ani, la Cina cea de Taină s-ar fi servit o tocană cu fasole, miel, măsline, ierburi aromate, un sos pe bază de pește, pâine nedospită, curmale și vin. Această cercetare, citată de Discovery.com, a fost realizată de doi arheologi italieni și s-a bazat pe texte biblice, scrieri vechi evreiești și romane, precum și pe dovezi arheologice.

Evangheliile consemnează un moment semnificativ din timpul cinei: „Pe când mâncau ei, Isus a luat o pâine și, după ce a binecuvântat, a frânt-o și a dat-o ucenicilor, zicând: «Luați, mâncați; acesta este trupul Meu». Apoi a luat un pahar și, după ce a mulțumit lui Dumnezeu, li l-a dat, zicând: «Beți toți din el, căci acesta este sângele Meu»”.

Spre deosebire de imaginea popularizată de operele de artă, participanții la Cina cea de Taină nu stăteau pe scaune la o masă dreptunghiulară, ci, conform obiceiurilor romane, se așezau pe perne direct pe podea.

Biblia nu oferă detalii amănunțite despre preparatele servite, însă Generoso Urciuoli, arheolog specializat în istoria creștinismului timpuriu, subliniază că Iisus și discipolii săi respectau regulile alimentare stabilite de Tora. Împreună cu Marta Berogno, arheolog și egiptolog din Torino, Urciuoli a analizat acest subiect în cartea „Gerusalemme: l'Ultima Cena” („Ierusalim: Cina cea de Taină”).

O concluzie importantă a studiului este că celebra pictură a lui Leonardo da Vinci nu reflectă fidel realitatea istorică a cinei. „Lucrarea lui Da Vinci respectă anumite convenții artistice și simbolice, dar nu poate fi considerată o reprezentare exactă a momentului istoric”, explică Urciuoli. Pentru o reconstrucție mai apropiată de adevăr, cercetătorii au studiat picturi paleocreștine din catacombe datând din secolul al III-lea, alături de alte surse istorice.

În acea vreme, mesele erau de dimensiuni reduse, iar mâncarea era servită în vase de teracotă sau piatră. Reguli stricte de etichetă determinau ordinea așezării la masă, cei mai importanți invitați aflându-se de-a dreapta și de-a stânga gazdei.

Evangheliile menționează doar pâinea și vinul, considerate alimente cu semnificație simbolică profundă. Prezența vinului sugerează că această cină a fost una festivă, legată de sărbătoarea Paștelui evreiesc, care comemorează eliberarea israeliților din robia egipteană. Un pasaj din Evanghelia după Marcu confirmă că Cina cea de Taină a avut loc în timpul sărbătorii azimelor, când se consuma pâine nedospită.

Pe lângă pâine și vin, cercetătorii presupun că la masă au fost servite și alte preparate specifice bucătăriei iudaice, cum ar fi o tocană tradițională numită „cholent” – un amestec de carne de miel, cartofi, fasole și orz, gătit la foc mic. De asemenea, se consumau măsline, ierburi amare precum isopul sau fisticul, dar și haroset – o pastă dulce făcută din fructe și nuci.

Această reconstrucție istorică diferă semnificativ de reprezentările tradiționale ale Cinei celei de Taină, oferind o perspectivă mai realistă asupra obiceiurilor culinare ale vremii.