CE ASCULTI MAI DES? INIMA SAU MINTEA?

Toata aceasta ascultare a opinilor altor oameni si urmarea acestor standarde pentru ceea ce este o viata “buna”, sau o decizie “buna”, sau care este una “rea”, ne conduce direct in sinele nostru analitic (capul nostru) si exact intr-o zona de opozitie cu ceea ce simtim (inima noastra). 

 Rumegam deciziile noastre din perspectiva a ceea ce este “bine” sau ceea ce este “acceptabil” si ceea ce este “inacceptabil”, strict in baza programarii noastre mentale, care nu este altceva decat o colectie de date acumulate prin privitul la televizor, de la parinti, cultura, societate, din carti citite, prieteni sau iubiti etc…  

Problema este ca majoritatea oamenilor nici nu sunt constienti de faptul ca propriile capete sunt pline de colectia lucrurilor citite, auzite sau vazute la televizor sau a acelor lucruri spuse de prietenii lor. Ei chiar cred ca ei genereaza toate gandurile proprii, ca ele provin din capul lor sau ca ele sunt semnale intuitive din partea inimii lor.
 

Si daca a functiona din inima este modul nostru natural de a fi, iar functionarea din minte este ceva ce am invatat de-a lungul timpului, este clar ca putem spune ca dezvatarea ascultarii zgomotului mental si revenirea la starea noastra naturala de privi viata, este punctul de pornire pentru a reusi sa diferentiem capul de inima.

“Cu cat devii mai tacut, cu atat poti auzi mai multe” – Ram Dass

Uitati tot ceea ce credeti ca stiti despre modul in care ar trebui sa se desfasoare viata. Stergeti orice “ar trebui sa fac” si orice “nu ar trebui sa fac”, pe care le-ati auzit de la persoanele din viata voastra. 

 Fiecare persoana pe care o intalniti va avea o parere in legatura cu modul in care viata buna ar trebui sa se desfasoare sau care este alegerea corecta intr-o anumita situatie, insa in final, singura persoana care poate lua cu adevarat decizia esti doar tu. Desigur ca este mai usor de spus decat de facut, pentru ca toata programarea noastra este extrem de bine gravata in capetele noastre, dar, odata ce ati inceput sa va deconectati de la programrea din trecut veti descopri ca mintea voastra devine mai tacuta.

Pentru ca natura mintii este separarea, ea vrea ca eticheteze fiecare decizie ca fiind buna sau rea, dreapta sau stramba. Asta face mereu, orice s-ar intampla. Aproape toate fricile si dubiile apar in minte, si spun “aproape” pentru ca exista situatii cand apare o frica naturala instinctiva, insa aceste ocazii sunt extrem de rare. In timp ce inima STIE ce sa faca, mintea CREDE ca stie ce sa faca… si apoi nu mai este sigura, apoi este iar sigura si apoi iarasi nu mai este sigura. Se tot invarte intre “ar trebui sa” si “nu ar trebui sa”. De fiecare data cand suntem prinsi intr-un conflict interior ca acesta, putem fi siguri ca provine din minte si nu din inima.

 Inima spre deosebire de cap, opereaza prin contractii si expansiuni. Contractia are loc atunci cand propriul corp se tensioneaza, putem simti ca ramanem fara aer sau se simte o presiune in piept. 

Expansiunea ne face sa ne simtim mai usori, ca putem respira mai bine, ca si cum o mare greutate a fost luata de pe umerii nostri. Cateodata, urmandu-ne inima ne poate face si sa ne simtim putin speriati, pentru ca implica sa riscam, insa atunci cand incercam sa luam o decizie finala, putem observa ca acea ultima decizie o putem simti inabusitoare si sufocanta, limitatoare sau putem simti exaltare si nerabdare.

Este important sa putem discerne intre cele doua. Exaltarea in legatura cu viitorul este intotdeauna un semn bun a faptului ca decizia provine din inima. Daca observati ca apare multa frica in procesul luarii deciziei, detasati-va de ea. Provine aceasta frica din ceea ce gandesc oamenii despre voi? Provine ea din procesul luarii unei decizii “gresite” si a regretului ulterior? Amandoua provin din minte, sunt bazate pe programarea mentala a ceea ce viata ar trebui sa fie sau ceea ce ar trebui sa nu fie. 

In concluzie, daca ne aducem aminte de faptul ca mintea gandeste si inima simte, putem sa fim mai mult in legatura su semnalele pe care corpul nostru ni le da, in loc sa ne concentram pe frica si dubiile generate de catre mintea noastra.

 

 Fiecare persoana are acea mica voce in cap care ii spune “nu poti sa faci asta”, “nu vei reusi niciodata” sau “o sa fie prea greu sau o sa ia prea mult timp, deci de ce sa te stresezi sa incerci?”… Toate persoanele. 

Odata ce realizezi ca aceasta voce te minte, se deschide o cu totul noua perspectiva asupra posibilitatilor care exista. Cum ar fi daca ai stii ca totul este CU ADEVARAT posibil? Cum s-ar schimba viata ta? Cu cat asculti mai putin mica voce plina de frica ce trezeste dubii in tine, cu atat mai mult iti dai seama ca acest tip de ganduri nici nu mai apare.

In acest moment poti sa urmezi ceea ce vine in mod natural catre tine, poate inseamna o mutare, poate este vorba despre pictura sau poate despre scris, muzica, nici nu conteaza ce decizie iei. Pentru ca incepem sa facem lucrurile care in mod intuitiv ne aduc bucurie si entuziasm si in acest fel intri in expansiunea propriei inimi si a sinelui adevarat. Traind viata din inima ne va face sa ne simtim BINE, in asa fel incat incet, incet incepem sa ne incredem in acest sentiment subtil intuitiv in loc sa ne incredem in gandurile ce izvorasc din minte, ajungand incet dar sigur ca viata noastra sa curga printr-o serie spontana de circumstante entuziasmante, in locul unei existente rigide, controlate si bazate pe frica. 

 Atunci inima noastra devine “capul” deciziilor noastre, ceea ce ne face viata nu numai total neasteptata, dar si uimitoare.