Copiii inteligenti si sfaturi pentru parintii lor
Daca ar veni zana cea buna si te-ar intreba ce fel de copil ti-ai
dori, nu-i asa ca te-ar pune intr-o mare dificultate in cazul in care ar
limita posibilitatea optiunilor? Daca ar trebui sa alegi intre “frumos”
si “sanatos” sau intre “cu succes” si “destept”, ce ai raspunde?
Din fericire, atunci cand este vorba despre copii, nu suntem pusi sa facem aceste alegeri. Ei ne vin livrati cu tot ceea ce vor reprezenta calitatile si defectele lor, la pachet, de la mama-natura. Un soi de loterie, la care multe dintre bilete sunt mai degraba castigatoare.
Ce ne facem insa cand la aceasta loterie pe lozul cel mare scrie cu litere de-o schioapa “copil destept”? Cand ne trezim cu o gagalice care la doi ani jumatate poate deja sa buchiseasca, care pe la patru – cinci ani ne corecteaza cand vorbim cu greseli gramaticale si care ajunge in clasa intai sa vina plictisita de la scoala si sa-ti explice pe un ton doct ca toata ziua s-au discutat numai banalitati si lucruri pe care le-a “fumat” de mult.
Intr-adevar, un copil inteligent (exceptional, supra-dotat, genial sau cum ai mai vrea sa-i zici) poate sa fie in aceeasi masura o alinare, dar si o povara pentru familie.
Curiozitatea unor asemenea copii este insatiabila de multe ori, presiunea lui “a sti” este atat de mare, incat adultii cad secerati de epuizare in jurul lor, iar educatorii, invatatorii sau profesorii sunt pusi la o grea incercare. Exista parinti pe care acest lucru ii sperie. Exista parinti care nu stiu cum sa faca fata foarte bine unei asemenea potriviri, carora mai-mai ca le vine sa spuna ca ar fi preferat si ei un copil normal, ca toti ceilalti.
Pentru ca, de multe ori, excesele (chiar de inteligenta) sunt greu de digerat. Mai ales pentru ca stim cu toti ca inteligenta in sine nu este cheia fericirii in viata, mai ales pentru ca stim exemple de genii nefericite – din filme si carti pare ca majoritatea geniilor au fost nefericite, dar aici poate sa fie si o exagerare a epocii.
Un copil inteligent necesita un efort suplimentar din partea familiei.
Nu este foarte greu sa punem diagnosticul de “destept” – ajunge sa-l urmarim in comparatie cu alti copii, si performantele vor fi rapid evidente. Uneori chiar nu avem nevoie de un psiholog sa ne ajute, poate doar sa confirme si sa valideze observatiile noastre. Ceea ce e mai greu de realizat este sa reusim sa-l ajutam pe copil sa invete sa foloseasca aceasta inteligenta. Iar aici intervine arta de a fi parinte.
Indemanarea este un semn al inteligentei emotionale
Felicitari! Esti fericitul posesor al unui copil inteligent. Supra-dotat. Genial. Cu siguranta, insa, nimeni nu ti-a dat prospectul de la o asemenea jucarie.
Afla deci ca micul Einstein nu este numai o masinarie de recitat Luceafarul in fata musafirilor sau principalul protagonist al unei editii ad-hoc a emisiunii “Copiii spun lucruri trasnite.
Daca usurinta lui de a-si folosi mintea este evidenta pentru toata lumea (nu numai pentru tine si pentru bunici!), atunci poti tine seama de cateva sfaturi utile din urmatoarea lista:
Inteligenta se cultiva – faptul ca baietelul sau fetita ta este haruit la capitolul inteligenta este o buna premisa pentru viitor, dar nu reprezinta solutia la toate problemele. Un copil inteligent nu ajunge automat la varsta adulta un milionar sau un profesor universitar.
Pas cu pas, este bine sa-i dai posibilitatea acestei inteligente sa se ascuta. Exista jucarii educative sau, printre altele, posibilitatea de a-i propune activitati stimulative mental (de exemplu, sahul).
Nu incuraja monomania – cand spun monomanie, ma refer la canalizarea aproape exclusiva a inteligentei (bune sau exceptionale) pe un singur fagas. Sunt copii inteligenti despre care foarte rapid se spune ca sunt “buni” la cifre sau la romana, iar acest “bun” la ceva ii sorteste inca de la inceput sa se ocupe exclusiv de domeniul respectiv. In teorie, putem sa profitam de o buna inteligenta pentru a deschide noi si noi orizonturi.
Este bine ca un copil exceptional, cu inclinatii spre stiinta si discipline reale, sa fie incurajat sa aiba cel putin si o activitate creativa (de exemplu, pictura sau muzica), chiar daca nu va excela in acest domeniu niciodata. Sau, cine stie?
Desi multi pot crede ca fratii seamana din punct de vedere intelectual, nici zestrea lor genetica si nici nivelul de dezvoltare emotionala nu garanteaza ca inteligenta se distribuie asemanator in familie.
Sportul intareste mintea – este deja un loc comun de a vorbi de copii supra-dotati in termeni de “soareci de biblioteca”. Ori nimeni nu-si imagineaza un soarece de biblioteca altundeva decat in biblioteca, singurul efort pe care il depune fiind canalizat pe rosul unor cotoare de carti. Daca sesizezi o aplecare crescuta spre cultivarea mintii in cazul copilului tau, nu ezita sa te ocupai si de corpul lui.
Propune-i activitati sportive, inscrie-l la vreun club de atletism, inot sau orice altceva care ar putea sa asigure ca, la un moment dat, la varsta adulta, corpul nu se va supara pe minte, lasand-o balta intr-un moment cheie si facandu-i cadou un infarct sau un accident vascular cerebral.
Inteligenta emotionala conteaza – in mod obisnuit, suntem foarte sensibili la performantele intelectuale ale copiilor nostri. La felul in care ei fac asociatii, retin poezii sau cantecele, recunosc litere sau utilizeaza limbajul. Mult mai putin par sa conteze (pentru ca asa am fost educati) abilitati care apartin sferei inteligentei emotionale.
Recunoasterea emotiilor, empatia, abilitatile de interactiune sociala pot sa constituie subiect de lauda atunci cand sunt performate de copii, dar nu sunt niciodata in prim-plan – mai ales daca este sa le punem in balanta cu performantele mai “academice” de tip memorie buna sau gandire flexibila. Cu toate acestea, un adevarat genial (chiar daca nu va lua premiul Nobel pentru cine stie ce descoperire), este acela care are o inteligenta dezvoltata plenar.
Nu orice context e optim pentru stimularea gandirii
Faptul ca optezi pentru o formula educativa precoce (de exemplu, gradinita) sau ca vrei sau esti nevoit sa-l lasi pe copil in grija bunicilor nu aduce cu sine, in mod neaparat, beneficii in ceea ce priveste stimularea mintii.
Bunicii, de multe ori, pot sa fie foarte permisivi sau ingaduitori, iar nu toate gradintele au o oferta educativa variata. Degeaba materialul e bun, pentru ca, dupa cum bine stii, dintr-un cupon de matase fina poti la un moment dat sa incropesti o oribila camasa pe care nimeni, nici la un bal mascat de mana doua, nu-si va dori sa o poarte.
Pentru dezvoltarea intelectuala a copilului conteaza si grupul in care invata si isi face prieteni. De multe ori, acestia il pot trage in jos.
Ce urmarim cand mergem la psiholog?
Daca il banuiesti pe copilul tau de o inteligenta peste medie, poti sa iti confirmi aceasta suspiciune apeland la serviciile unui psiholog.
Acesta iti va putea da o serie de informatii si sfaturi care pot sa fie utile in felul in care iti vei educa odorul. Ca pentru orice serviciu, trebuie sa fii informati asupra lucrurilor pe care le veti solicita si pe care le vei obtine. Mai jos sunt cateva informatii utile de acest gen:
Majoritatea testelor de inteligenta reflecta nivelul inteligentei academice – pentru testarea micutilor, inca de la varste foarte timpurii, oamenii de stiinta s-au zbatut ca sa puna la punct o serie de probe care sa identifice in mod acurat coeficientul de inteligenta (IQ, de la englezul intelligence coeficient).
Evident, cu cat IQ este mai mare, cu atat aveti un copil mai inteligent. Poti sa te mandresti atunci cand el depaseste cu bine suta, iar de la 130 -140 vorbim deja de candidati la genialitate. Exista insa un dar… IQ-ul nu vorbeste, de cele mai multe ori, decat de capacitatile academice generale.
Cu cat este mai mare, cu atat este mai posibil ca rezultatele scolare sa fie mai bune la materii precum matematica si fizica, dar un IQ ridicat nu este garantul unei reusite in viata sau in familie.
Pentru copii, diferenta intre varsta mentala si cea cronologica poate sa dea masura desteptaciunii – majoritatea probelor de inteligenta aplicate la copii vorbesc despre asa-numita varsta mentala.
Astfel, un copil poate sa aiba varsta cronologica de 4 ani, dar varsta lui mentala (adica caracteristicile gandirii, rationamentelor sau abilitatilor) sa fie la nivelul unui copil de 6 ani (aceasta reprezentand varsta mentala).
Cu cat diferenta este mai mare intre varsta cronologica si cea mentala – in favoarea varstei mentale – cu atat vorbim de un copil mai inteligent.
Daca psihologul nu se face foarte clar inteles, atunci cand testeaza nivelul de inteligenta al copilului, poti sa-i pui intrebari suplimentare pentru a afla la ce nivel este situat copilul din punct de vedere al varstei mentale.
Un copil talentat la o materie are toate sansele sa demonstreze abilitati deosebite si in alte domenii.
Ce urmarim cand mergem la psiholog?
Putini psihologi urmaresc (sau stiu sa urmareasca) elemente legate de inteligenta emotionala si cea sociala – cu siguranta faptul ca mergi sa iti evaluezi copilul poate sa aiba o serie de avantaje.
Daca reusesti sa gasesti un psiholog care sa fie capabil sa testeze si elemente de inteligenta emotionala (care, de obicei, se fac pe baza unor probe mai putin structurate ca in cazul inteligentei academice), ai sansa sa iti faci o privire de ansamblu mai buna cu privire la capacitatile, abilitatile si punctele slabe ale copilului tau.
De obicei, pentru a reusi sa apreciem aspecte ale inteligentei emotionale este nevoie de o urmarire a copilului in cadrul sau natural de viata (printre copii de varsta lui, in interactiune cu adultii sau in alte situatii relevante de viata).
Nu-i cere unui psiholog imposibilul – testarea inteligentei nu aduce cu sine si solutii pentru a rezolva problemele. Se admite ca faimosul coeficient de inteligenta (IQ-ul) nu poate sa fie modificat intr-un mod consistent.
Nu exista inca o “pompa” cu care sa-l putem umfla, astfel incat peste noapte sa ne trezim ca ne-am transformat progenitura cu rezultate mai degraba slabe sau mediocre intr-un Nicolae Iorga (pentru a cita o personalitate care cu siguranta a avut o minte “cat casa”).
Psihologul care iti spune ceva despre inteligenta copilului este foarte posibil sa nu aiba o solutie instant pe care sa ti-o puna la dispozitie pentru a si rezolva aceasta ecuatie. Se admite ca nu putem sa modificam un IQ cu mai mult de 10 unitati, oricati meditatori, profesori sau stimulare am aduce suplimentar pentru copiii nostri.
Pe de alta parte, cu siguranta exista posibilitatea de a creste competentele si abilitatile sociale, cresterea inteligentei emotionale a individului fiind mult mai posibila.
Un scor mare la un test de inteligenta nu garanteaza un succes neconditionat in viata – nu te culca pe lauri daca psihologul ti-a spus ca inteligenta copilului tau este una mult peste medie.
Poate nu ar fi rau sa faci un plan de bataie, impreuna cu psihologul, despre felul in care ai putea sa folosesti cum trebuie aceasta informatie. Stii, la fel de bine ca si mine, ca exista oameni destepti care nu au reusit in viata.
Cunoastem cu totii oameni carora inteligenta le-a fost cel mai mare dusman si care ei insisi s-au plans ca le-ar fi fost mult mai bine daca erau nitel mai… prostovani. Dar, dat fiind ceea ce spuneam mai devreme despre inteligenta emotionala, iata de ce conteaza sa faci alegerile potrivite in viata.
Totusi, testele mai pot sa si greseasca
Faptul ca un psiholog ti-a spus un lucru despre copilul tau (fie o veste pozitiva, cum ca il ai in familie pe Einstein in devenire, fie una negativa, cum ca pentru mintea copilului tau multe lucruri sunt mai greu de perceput) aceasta nu constituie un capat de tara.
Psihologii sunt si ei oameni, iar testele, chiar si cele elaborate cu cea mai mare grija, nu spun chiar totul despre o persoana. Daca nu tii seama de aceasta informatie, s-ar putea sa ai o serie de necazuri crezand orbeste in verdictul unui specialist. Cel mai bine, lasa timpul sa decida adevarul sau falsitatea unei sentinte.
Si, daca nu esti convins(a) – sau daca esti prea convins(a) – solicita si o a doua opinie, fara sa uiti insa un adevar mai important decat orice: testele complexe ale vietii sunt cel mai greu de trecut, asa ca studiaza reactiile copilului tau si in fata evenimentelor mai surprinzatoare pentru el, care iti vor arata mai multe despre ce vrei sa afli.
Din fericire, atunci cand este vorba despre copii, nu suntem pusi sa facem aceste alegeri. Ei ne vin livrati cu tot ceea ce vor reprezenta calitatile si defectele lor, la pachet, de la mama-natura. Un soi de loterie, la care multe dintre bilete sunt mai degraba castigatoare.
Ce ne facem insa cand la aceasta loterie pe lozul cel mare scrie cu litere de-o schioapa “copil destept”? Cand ne trezim cu o gagalice care la doi ani jumatate poate deja sa buchiseasca, care pe la patru – cinci ani ne corecteaza cand vorbim cu greseli gramaticale si care ajunge in clasa intai sa vina plictisita de la scoala si sa-ti explice pe un ton doct ca toata ziua s-au discutat numai banalitati si lucruri pe care le-a “fumat” de mult.
Intr-adevar, un copil inteligent (exceptional, supra-dotat, genial sau cum ai mai vrea sa-i zici) poate sa fie in aceeasi masura o alinare, dar si o povara pentru familie.
Curiozitatea unor asemenea copii este insatiabila de multe ori, presiunea lui “a sti” este atat de mare, incat adultii cad secerati de epuizare in jurul lor, iar educatorii, invatatorii sau profesorii sunt pusi la o grea incercare. Exista parinti pe care acest lucru ii sperie. Exista parinti care nu stiu cum sa faca fata foarte bine unei asemenea potriviri, carora mai-mai ca le vine sa spuna ca ar fi preferat si ei un copil normal, ca toti ceilalti.
Pentru ca, de multe ori, excesele (chiar de inteligenta) sunt greu de digerat. Mai ales pentru ca stim cu toti ca inteligenta in sine nu este cheia fericirii in viata, mai ales pentru ca stim exemple de genii nefericite – din filme si carti pare ca majoritatea geniilor au fost nefericite, dar aici poate sa fie si o exagerare a epocii.
Un copil inteligent necesita un efort suplimentar din partea familiei.
Nu este foarte greu sa punem diagnosticul de “destept” – ajunge sa-l urmarim in comparatie cu alti copii, si performantele vor fi rapid evidente. Uneori chiar nu avem nevoie de un psiholog sa ne ajute, poate doar sa confirme si sa valideze observatiile noastre. Ceea ce e mai greu de realizat este sa reusim sa-l ajutam pe copil sa invete sa foloseasca aceasta inteligenta. Iar aici intervine arta de a fi parinte.
Indemanarea este un semn al inteligentei emotionale
Felicitari! Esti fericitul posesor al unui copil inteligent. Supra-dotat. Genial. Cu siguranta, insa, nimeni nu ti-a dat prospectul de la o asemenea jucarie.
Afla deci ca micul Einstein nu este numai o masinarie de recitat Luceafarul in fata musafirilor sau principalul protagonist al unei editii ad-hoc a emisiunii “Copiii spun lucruri trasnite.
Daca usurinta lui de a-si folosi mintea este evidenta pentru toata lumea (nu numai pentru tine si pentru bunici!), atunci poti tine seama de cateva sfaturi utile din urmatoarea lista:
Inteligenta se cultiva – faptul ca baietelul sau fetita ta este haruit la capitolul inteligenta este o buna premisa pentru viitor, dar nu reprezinta solutia la toate problemele. Un copil inteligent nu ajunge automat la varsta adulta un milionar sau un profesor universitar.
Pas cu pas, este bine sa-i dai posibilitatea acestei inteligente sa se ascuta. Exista jucarii educative sau, printre altele, posibilitatea de a-i propune activitati stimulative mental (de exemplu, sahul).
Nu incuraja monomania – cand spun monomanie, ma refer la canalizarea aproape exclusiva a inteligentei (bune sau exceptionale) pe un singur fagas. Sunt copii inteligenti despre care foarte rapid se spune ca sunt “buni” la cifre sau la romana, iar acest “bun” la ceva ii sorteste inca de la inceput sa se ocupe exclusiv de domeniul respectiv. In teorie, putem sa profitam de o buna inteligenta pentru a deschide noi si noi orizonturi.
Este bine ca un copil exceptional, cu inclinatii spre stiinta si discipline reale, sa fie incurajat sa aiba cel putin si o activitate creativa (de exemplu, pictura sau muzica), chiar daca nu va excela in acest domeniu niciodata. Sau, cine stie?
Desi multi pot crede ca fratii seamana din punct de vedere intelectual, nici zestrea lor genetica si nici nivelul de dezvoltare emotionala nu garanteaza ca inteligenta se distribuie asemanator in familie.
Sportul intareste mintea – este deja un loc comun de a vorbi de copii supra-dotati in termeni de “soareci de biblioteca”. Ori nimeni nu-si imagineaza un soarece de biblioteca altundeva decat in biblioteca, singurul efort pe care il depune fiind canalizat pe rosul unor cotoare de carti. Daca sesizezi o aplecare crescuta spre cultivarea mintii in cazul copilului tau, nu ezita sa te ocupai si de corpul lui.
Propune-i activitati sportive, inscrie-l la vreun club de atletism, inot sau orice altceva care ar putea sa asigure ca, la un moment dat, la varsta adulta, corpul nu se va supara pe minte, lasand-o balta intr-un moment cheie si facandu-i cadou un infarct sau un accident vascular cerebral.
Inteligenta emotionala conteaza – in mod obisnuit, suntem foarte sensibili la performantele intelectuale ale copiilor nostri. La felul in care ei fac asociatii, retin poezii sau cantecele, recunosc litere sau utilizeaza limbajul. Mult mai putin par sa conteze (pentru ca asa am fost educati) abilitati care apartin sferei inteligentei emotionale.
Recunoasterea emotiilor, empatia, abilitatile de interactiune sociala pot sa constituie subiect de lauda atunci cand sunt performate de copii, dar nu sunt niciodata in prim-plan – mai ales daca este sa le punem in balanta cu performantele mai “academice” de tip memorie buna sau gandire flexibila. Cu toate acestea, un adevarat genial (chiar daca nu va lua premiul Nobel pentru cine stie ce descoperire), este acela care are o inteligenta dezvoltata plenar.
Nu orice context e optim pentru stimularea gandirii
Faptul ca optezi pentru o formula educativa precoce (de exemplu, gradinita) sau ca vrei sau esti nevoit sa-l lasi pe copil in grija bunicilor nu aduce cu sine, in mod neaparat, beneficii in ceea ce priveste stimularea mintii.
Bunicii, de multe ori, pot sa fie foarte permisivi sau ingaduitori, iar nu toate gradintele au o oferta educativa variata. Degeaba materialul e bun, pentru ca, dupa cum bine stii, dintr-un cupon de matase fina poti la un moment dat sa incropesti o oribila camasa pe care nimeni, nici la un bal mascat de mana doua, nu-si va dori sa o poarte.
Pentru dezvoltarea intelectuala a copilului conteaza si grupul in care invata si isi face prieteni. De multe ori, acestia il pot trage in jos.
Ce urmarim cand mergem la psiholog?
Daca il banuiesti pe copilul tau de o inteligenta peste medie, poti sa iti confirmi aceasta suspiciune apeland la serviciile unui psiholog.
Acesta iti va putea da o serie de informatii si sfaturi care pot sa fie utile in felul in care iti vei educa odorul. Ca pentru orice serviciu, trebuie sa fii informati asupra lucrurilor pe care le veti solicita si pe care le vei obtine. Mai jos sunt cateva informatii utile de acest gen:
Majoritatea testelor de inteligenta reflecta nivelul inteligentei academice – pentru testarea micutilor, inca de la varste foarte timpurii, oamenii de stiinta s-au zbatut ca sa puna la punct o serie de probe care sa identifice in mod acurat coeficientul de inteligenta (IQ, de la englezul intelligence coeficient).
Evident, cu cat IQ este mai mare, cu atat aveti un copil mai inteligent. Poti sa te mandresti atunci cand el depaseste cu bine suta, iar de la 130 -140 vorbim deja de candidati la genialitate. Exista insa un dar… IQ-ul nu vorbeste, de cele mai multe ori, decat de capacitatile academice generale.
Cu cat este mai mare, cu atat este mai posibil ca rezultatele scolare sa fie mai bune la materii precum matematica si fizica, dar un IQ ridicat nu este garantul unei reusite in viata sau in familie.
Pentru copii, diferenta intre varsta mentala si cea cronologica poate sa dea masura desteptaciunii – majoritatea probelor de inteligenta aplicate la copii vorbesc despre asa-numita varsta mentala.
Astfel, un copil poate sa aiba varsta cronologica de 4 ani, dar varsta lui mentala (adica caracteristicile gandirii, rationamentelor sau abilitatilor) sa fie la nivelul unui copil de 6 ani (aceasta reprezentand varsta mentala).
Cu cat diferenta este mai mare intre varsta cronologica si cea mentala – in favoarea varstei mentale – cu atat vorbim de un copil mai inteligent.
Daca psihologul nu se face foarte clar inteles, atunci cand testeaza nivelul de inteligenta al copilului, poti sa-i pui intrebari suplimentare pentru a afla la ce nivel este situat copilul din punct de vedere al varstei mentale.
Un copil talentat la o materie are toate sansele sa demonstreze abilitati deosebite si in alte domenii.
Ce urmarim cand mergem la psiholog?
Putini psihologi urmaresc (sau stiu sa urmareasca) elemente legate de inteligenta emotionala si cea sociala – cu siguranta faptul ca mergi sa iti evaluezi copilul poate sa aiba o serie de avantaje.
Daca reusesti sa gasesti un psiholog care sa fie capabil sa testeze si elemente de inteligenta emotionala (care, de obicei, se fac pe baza unor probe mai putin structurate ca in cazul inteligentei academice), ai sansa sa iti faci o privire de ansamblu mai buna cu privire la capacitatile, abilitatile si punctele slabe ale copilului tau.
De obicei, pentru a reusi sa apreciem aspecte ale inteligentei emotionale este nevoie de o urmarire a copilului in cadrul sau natural de viata (printre copii de varsta lui, in interactiune cu adultii sau in alte situatii relevante de viata).
Nu-i cere unui psiholog imposibilul – testarea inteligentei nu aduce cu sine si solutii pentru a rezolva problemele. Se admite ca faimosul coeficient de inteligenta (IQ-ul) nu poate sa fie modificat intr-un mod consistent.
Nu exista inca o “pompa” cu care sa-l putem umfla, astfel incat peste noapte sa ne trezim ca ne-am transformat progenitura cu rezultate mai degraba slabe sau mediocre intr-un Nicolae Iorga (pentru a cita o personalitate care cu siguranta a avut o minte “cat casa”).
Psihologul care iti spune ceva despre inteligenta copilului este foarte posibil sa nu aiba o solutie instant pe care sa ti-o puna la dispozitie pentru a si rezolva aceasta ecuatie. Se admite ca nu putem sa modificam un IQ cu mai mult de 10 unitati, oricati meditatori, profesori sau stimulare am aduce suplimentar pentru copiii nostri.
Pe de alta parte, cu siguranta exista posibilitatea de a creste competentele si abilitatile sociale, cresterea inteligentei emotionale a individului fiind mult mai posibila.
Un scor mare la un test de inteligenta nu garanteaza un succes neconditionat in viata – nu te culca pe lauri daca psihologul ti-a spus ca inteligenta copilului tau este una mult peste medie.
Poate nu ar fi rau sa faci un plan de bataie, impreuna cu psihologul, despre felul in care ai putea sa folosesti cum trebuie aceasta informatie. Stii, la fel de bine ca si mine, ca exista oameni destepti care nu au reusit in viata.
Cunoastem cu totii oameni carora inteligenta le-a fost cel mai mare dusman si care ei insisi s-au plans ca le-ar fi fost mult mai bine daca erau nitel mai… prostovani. Dar, dat fiind ceea ce spuneam mai devreme despre inteligenta emotionala, iata de ce conteaza sa faci alegerile potrivite in viata.
Asadar,
nu uita, daca faci parte dintre parintii “alesi”: o familie unde exista
unul sau mai multi copii supra-dotati are o responsabilitate superioara
– aceea de a canaliza inteligenta spre ceva constructiv si benefic
pentru cei din jur. Lucru care nu este intotdeauna facil si la indemana
Calculatorul, in pofida multor pareri “contra” lui, ajuta copiii sa-si dezvolte de timpuriu numeroase abilitati.
Faptul ca un psiholog ti-a spus un lucru despre copilul tau (fie o veste pozitiva, cum ca il ai in familie pe Einstein in devenire, fie una negativa, cum ca pentru mintea copilului tau multe lucruri sunt mai greu de perceput) aceasta nu constituie un capat de tara.
Psihologii sunt si ei oameni, iar testele, chiar si cele elaborate cu cea mai mare grija, nu spun chiar totul despre o persoana. Daca nu tii seama de aceasta informatie, s-ar putea sa ai o serie de necazuri crezand orbeste in verdictul unui specialist. Cel mai bine, lasa timpul sa decida adevarul sau falsitatea unei sentinte.
Si, daca nu esti convins(a) – sau daca esti prea convins(a) – solicita si o a doua opinie, fara sa uiti insa un adevar mai important decat orice: testele complexe ale vietii sunt cel mai greu de trecut, asa ca studiaza reactiile copilului tau si in fata evenimentelor mai surprinzatoare pentru el, care iti vor arata mai multe despre ce vrei sa afli.
Comentarii