Back to the top

Back to Top

joi, 25 septembrie 2014

Dragostea de natura

Ce este dragostea de natură ? Nu ştim prea clar. Natura tace. Inimile noastre bat. Inimile noastre bat pentru ea.
Natura ne oferă resurse, dar mai presus de ele ne oferă bucurie celor care o iubim. Bucuria vine din dragostea noastră pentru ea. Un peisaj minunat, o mare la răsărit, o floare în grădină, fiecare ne vorbeşte, ne spune ceva inexprimabil în cuvinte.
Zilele trecută a fost ora Pământului şi mulţi oameni au stins luminile în semn de respect pentru natură. Am fost printre aceşti oameni şi am văzut bucuria lor, grija lor. Acolo era chiar vorba de dragoste, Acolo era şi multă bucurie.
Bucuria este una singură, formele ei numai sunt mai multe. Trebuie să fie o legătură între dragostea de natură şi dragostea de oameni. Care să fie oare această legătură ?
Să privim puţin la oamenii îndrăgostiţi.  Dragostea fiecăruia nu ingradeste libertatea celuilalt, se bucură si de apropiere si de distanță, are încredere desăvârșita, încurajează fapta bună si iartă greșeala, îmbrățișează fără să tulbure, iar dacă asta nu se poate atunci se abtine.
Dragostea umple de recunoștință si are aripi de bucurie, tace mult si vorbeste doar cât e nevoie, unul zâmbește in gând si celălalt zâmbește la fel fără să stie unul de altul altfel decât prin dragoste.
În amândoi se revarsă acelasi har în acelaşi timp şi devin una. Dragostea dintre oameni pereche este prin harul lui Dumnezeu, rânduită să fie.
La ora Pământului îndrăgostiţii de natură i-au scris acesteia o scrisoare :
Draga mea Natură,
[…] Mi-am construit viaţa în jurul tău şi nici măcar o clipă nu am stat să mă gândesc dacă ţie îţi este bine. Când tu m-ai hrănit, eu am înfulecat. Când tu mi-ai potolit setea, eu te-am secat. Tu mi-ai oferit libertatea, iar eu te-am îngrădit. Pentru asta, îmi pare rău. [...]
Mi-a plăcut să cred că sunt conectat la totul în jurul meu, fără să îmi dau seama că am ratat cea mai importantă conexiune: cu tine. [...]
Vreau să cunosc mai multe despre tine, vreau să petrecem mai mult timp împreună, vreau să ne bucurăm unul de celălalt cât mai mult. […] Vreau să fim conectaţi.”
Omul”
Un îndrăgostit de Dumnezeu i-a scris şi el o scrisoare, pe care o citim uneori şi noi nevrednicii:
„Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru,
Nu am inimă plină de durere ca să Te caut. Nu am pocăința, nici umilința care întorc pe fii la moște­nirea lor. Nu am lacrimi mângâie­toa­re, Stăpâne. [...]
Te-am părăsit, Doam­ne; să nu mă părăsești. Am ieșit de la Tine; ieși în căutarea mea. [...] S-a răcit ini­ma mea de atâtea ispite și nu poate să se înfier­bânte cu lacrimile dra­gostei celei pentru Tine. [...]
[...] Strălucirea Ta este mângâierea și odihna celor ce s-au ostenit pentru Tine în ne­cazuri și în toate felurile de chinuri. Acestei străluciri mă învrednicește și pe mine, nevrednicul, cu harul și cu iubirea de oameni a Mân­tuitorului nos­tru Iisus Hristos, în vecii vecilor. Amin.
                                                                                                                        un om”
Iată cum seamănă în felul cum îşi aşează gândurile oamenii care iubesc.
Ce este dragostea de natură ? Începem să înţelegem. Dragostea de natură pare să fie un dar de la Dumnezeu, pe care o vreme nu ştim de unde îl avem. Când aflăm natura ne devine carte. Putem citi în ea grija Lui pentru noi şi bucuria cea mare.

Natura e bucurie, omul e bucurie, lumea e bucurie.

Niciun comentariu: