Alegerile noastre

 

Fiecare dintre noi alege drumul pe care paseste in viata.

Unora le plac cararile inguste si drepte in timp ce altii zabovesc in fata rascrucilor. De asemenea, unii isi aleg camarazi in tot acest drum in timp ce altii sunt insotiti doar de propriul cantec.

Analizand atat drumul meu, cat si drumul celor din jurul meu, am observat ca noua, oamenilor nu ne plac scurtarurile. Cu totii stim ca incercarea de a ajunge din punctul A in punctul B cunoaste o serie de alternative.

Am fost si sunt in continuare una dintre acele persoane care desi stie exact care sunt visurile care ar trebui bifate pentru a simti fericirea, continua sa ramana intr-o alta situatie mai putin favorabila. De parca aceasta asteptare ar “imbuna” fericirea sa ne cuprinda mai intens in bratele sale…Stiti ce vreau sa spun, nu?
Cu totii actionam astfel in diferite aspecte ale vietii noastre.

Chiar daca ne dorim un partener afectuos si deschis, ramanem in continuare intr-o relatie rece, cu speranta ca urmatoarea se va apropia de idealul nostru. Desi ne-am conturat mai clar locul de munca in care ne-am dori sa ne investim energia, ne agatam de un serviciu care ne oboseste si care ne indeparteaza de dorintele noastre. Desi constientizam ca o anumita relatie nu este deloc productiva, ne sprijinim pe umerii acesteia avand speranta ca va interveni o schimbare.

Daca in timp ce strabatem drumul cu care ne-am obsinuit atat de tare ar aparea “o pasare salvatoare” care ne-ar spune ca ne-ar purta pe aripile sale pana la destinatia dorita, cred ca multi dintre noi nu am accepta asta.

Chiar daca drumul cel mai lung este plin de poveri si peripetii, probabil ca exista ceva care il determina sa fie mai savuros. Sau poate ca aceasta este capcana pe care ne-o intindem singuri si in care cadem in mod constant.

Exista o parte din noi insine care simte cu ardoare sa stie ca ea a facut pasul urmator, ca ea a atins o anumita culme, ca ea a incercat ceva ce altii nu au reusit.

Unii ar oferi denumirea de “ego” acestei bucati din noi insine. Aceasta parte din noi este atat de infometata si neobosita incat in momentul in care a bifat un scop, isi propune imediat altul. Poate ca ego – ul este elementul care ne determina sa alegem drumul cel mai lung…

Totusi, daca privim dincolo de acest concept spiritual, ma intreb in continuare:
De ce nu ne plac scurtaturile? De ce credem ca in momentul in care ne vom opri, nu va exista o cale de intoarcere sau o cale de iesire dintr-o situatie nefavorabila?

Poate ca urmand drumul cel mai lung nu facem altceva decat sa indepartam incetul cu incetul toate posibilitatile care ne-ar putea arata scurtaturile . Sau poate ca acest drum este presarat cu atatea indicatoare incat vom simti ca este usor de strabatut. Sau poate ca ne este pur si simplu drag sa-l strabatem. Inca nu am gasit un raspuns…

Cu toate acestea, consider ca exista un element care ar putea scurta considerabil chiar si cel mai incurcat drum si anume: momentul potrivit. Insa, din pacate, acesta poate fi prins in plasa timpului pentru ca in secunda urmatoare sa dispara…precum convingerea ca am prins un fluture care se transforma in iluzie o data ce-l privim cum zboara liber spre cer…