Teoria interacționistă

Interacț. → sociologie; pornește de la concepția că realit. din jur nu ne aparțin în totalitate, că individul este într-o împărtășire. În viața socială comportamentul este afectat de prezența celorlalți. Celălalt / ceilalți reprez. auditoriu a cărui simplă prezență ne modifică comportam. (fizic, lingv.). Împreună cu ceilalți construim realitatea cotidiană. Interacț. devine o activt., o act. reciprocă bazată pe un pr. de poziționare. Ac. poziționare în rol de loc/interloc. implică activit. verbale/comportamentale. Poz. = modalitate de lexicalizare, interpretare și eval. a celuilalt; ⇒ adaptarea unor strategii la nivel local și global.

O abordare nouă are la bază o infl. reciprocă.

Actul interacțiunii = față a situației, nu R pură.

I – presup. un teren comun în interacț., față-în-față/conversație telefonică (mediată de telefon); teren comun de cunoștințe (“background knowledge”)

* dorința de a împărtăși inform. celuilalt

* prezența unui echilibru în relaț. anumitor necesități individuale și ale celuilalt (așteptări cu care fiecare individ intră în interacț.)

* orice I are la bază un principiu.

- H. P. Grice → principiul cooperării

  * participanții la o I au un scop imediat pe care caută să-l atingă iar contribuțiile fiecărui participant trebuie să fie adecvate și să depindă unele de altele.

  * între participanți e un acord exprimat explicit/implicit pt. continuarea și opt. I.

  * reciprocitatea este un concept de bază a teoriei I.

  * dezvoltăm sinel

  * orice dezvoltare are reciprocitate

  * reciproc. de perspectivă = ne punem în locul celuilalt

  * de imagine

* orice I se realizează pe baza presupunerilor pe care fiecare individ le face asupra realit., scopului și celuilalt.

I poate fi:

* I exclusiv gestuală (a da/primi fără cuvinte)

* I mixtă (gestuală și verbală)

* I exclusiv verbală (Pierre Bange – Analiza conversațională)

  (psihologia vorbirii?)

Criterii pt. tipologia de I:

a) simetrie / complementaritate (viziune Șc. Palo Alto)

Tipul de I în care partenerii adoptă un comport. în oglindă, asemănător bazat pe minimaliz. distanțelor dintre ei. E împins foarte la maxim când partenerii se comportă la fel → mimetism comportamental.

Partenerii sunt pe poz. complementare în caz de neg. și tind spre maximaliz. între cei 2.

Conversație familială, între prieteni, între colegi → ar putea fi C. simetrică.

Consultații, anchete, interviu → I. complementară.

b) cooperare / competiție

Conversație bazată pe cooperare.

Dezbatere, dispută este I bazată pe competiție.

c) natura finalităților

Conversație ca și o I fără finalitate (phatic). Scopul pt. conversație este de a întreține rel. dintre noi sau integrare în grup.

d) formal / informal

Conversație → informală

Convers. în cadrul instituționalizat → formal.

criterii:

* nr. de participanți

* natura cadrului interactiv

* regulile de circulație a cuvintelor (păstrarea rândului la cuvânt)

* maniera de încheiere / inițiere a I.

* semnalele de ascultare