Un porumbel ... o lectie
Aveam să o în văţ într-o dimineaţă în timp ce mergeam la cursuri. Mă trezisem târziu, deci eram grăbita, la semafor era roşu, mă întrebam dacă voi reuşi să îmi cumpăr bilet, era frig, şi nu vroiam să întârzii mult. La semaforul pe lângă care trec mereu când plec de acasă, se adună tot timpul porumbei. Nu este un loc liniştit, dar este o covrigărie pe colţ. Am trecut de multe ori pe acolo. În acea dimineaţă, am văzut un porumbel chinuindu-se să ciugulească dintr-un covrig. Nu reuşea! Dar chiar şi aşa, la prima vedere, am fost invidios pe el că îşi lua micul dejun, iar eu nu reuşisem! Dintr-un magazin a ieşit un domn, a luat covrigul şi l-a fărâmiţat, astfel că acel porumbel şi prietenii lui care veniseră odată cu acest gest, s-au aşezat la masă! Mi-am adus aminte de o spusă de-a lui Hristos care ne trimitea să ne uităm la păsările cerului care nici nu seamănă, nici nu seceră dar sunt hrănite, iar covrigul care îţi cade din mână nu este un motiv de a înjura, ci este hrana pen...