Just Believe!

tupa, tupa prin padure, dupa fragi si dupa mure, umbla ursul imbufnat, pe arici s-a suparat. ce si cum s-a intamplat va voi spune imediat. dimineata, prin razor, strecurandu-se usor, auzi un cheunat din tufisu-alaturat. "au si au, piciorul meu" ariciul plangea mereu, "piciorusul mi-am ranit, din tufis cand am sarit." "oare cum sa te ajut? oare ce e de facut? rau te doare, puisor? poate stiu vreun lecusor." "pune mana ca sa vezi piciorul sa-l pansezi." cand ursul s-a aplecat sa vada ce s-a-ntamplat, Ariciul iar s-a foit si indata a infipt in ursul cel prea milos un ac mare ... dureros. Anghene Madalina, clasa a VIII-a, Adjud

buciumul suna prelung peste dealuri vestind moldovenii, Stefan nu mai este! se zbat de durere apele prin maluri, Renume si fapte trecand in poveste. cicoarea albastra cu lacrimi de roua isi spala durerea pe-obraz de petale. zefirul isi poarta tristetea cand ploua si-ti toarna in suflet amar de migdale. Chiar soarele mare sta-n loc si e trist si scalde pamantul cu raze tacand ce mare durere ca eu nu mai exist! e trista natura mai mult ca oricand. doar luna rasare la fel de frumoasa, priveste duios si calm pe pamant strecoara speranta in fiece casa caci Stefan nu moare in suflet nicicand!... Carausu Alexandra, clasa a VIII-a, Adjudu Vechi