De parcă aș fi importantă
A fost odată, într-un mic oraș așezat la poalele unor coline tăcute, o femeie pe nume Elena. La cei treizeci și opt de ani ai săi, Elena pășea prin lume ca o umbră . .. Privirea ei căuta mereu pământul, umerii îi erau ușor aduși în față, iar vocea abia dacă depășea intensitatea unei șoapte. Dacă cineva ar fi întrebat-o cine este, Elena nu ar fi știut ce să răspundă. În copilărie, părinții ei, oameni aspri și măcinați de propriile neîmpliniri, o priviseră mereu ca pe o povară . . Atitudinea lor rece, lipsită de orice formă de apreciere, îi modelase o convingere profundă și timpurie: aceea că ea nu valorează nimic, că este invizibilă și că prezența ei pe pământ nu contează. . Elena crescuse crezând că decizia de a se prețui este un lux destinat altora . .. Din acest motiv, viața ei devenise un lung șir de compromisuri și pericole pe care nu știa cum să le evite . . Acceptase să lucreze pe un salariu mizer, făcând eforturi uriașe pentru oameni care nu o respectau, și t...