Eu si el
Apartamentul nostru devenise, fără să fi semnat vreodată un protocol oficial, sediul central al departamentului de „Diplomație, Negocieri și Redactat Mesaje Delicate”. Iar Radu era Președintele Executiv. Stăteam tolănită confortabil pe canapea, înfășurată într-un capot din mătase roz-pudră, cu o cană de ceai aromat între palme și ochelarii de citit proptiți ștrengărește pe vârfu-nasului. Din difuzoare curgea un jazz suav, iar eu mă bucuram de fiecare secundă din noul meu rol: cel de doamnă protejată, elegantă și absolut lipsită de stresul de a mai formula răspunsuri passive-aggressive în viața asta. — Radu, dragule? am tors eu ușor, privind spre biroul unde el își bea cafeaua, arătând ca un strateg militar gata de luptă. — Spune, prințesă. Ce s-a mai întâmplat? a întrebat el, rotindu-se pe scaun cu un aer grav, de parcă urma să rezolve o criză internațională. — Mi-a scris din nou doamna Rodica de la asociația de proprietari. Zice că ghiveciul meu cu mușcate de pe balcon „obstrucț...