Just Believe!

  Trăim într-o lume agitată, în care mintea este mereu ocupată cu „ce urmează” sau „ce a fost”. Rareori suntem cu adevărat prezenți. Conceptul de plutire în oceanul vieții vorbește tocmai despre această capacitate de a coborî din zgomotul mental la un nivel mai profund al ființei – acolo unde există claritate, echilibru și sens. Dr Thaddeus Kostrubala descrie mintea ca având mai multe „straturi”: de la nivelul conștient, rațional, până la subconștientul personal și chiar la subconștientul colectiv – acel „ocean” în care se află experiențe, emoții și tipare vechi de mii sau milioane de ani. Prin practici precum plutirea, alergarea conștientă, meditația sau samadhi, avem acces la aceste straturi mai adânci. Ce înseamnă, concret, să „plutești”? Plutirea nu este doar o stare fizică, ci una mentală și emoțională. Este momentul în care renunți la controlul rigid al ego-ului și la nevoia de a forța lucrurile. Mintea se relaxează, iar tu intri într-o stare de unitate: corpul, emoțiile și...

  Neville Goddard and the Mental Diet:  If we had to choose one concept from Neville Goddard that has a direct, daily impact on a healthy life—without complicated metaphysics—it would be the mental diet . It doesn’t sound spectacular. It doesn’t promise overnight miracles. But it is probably one of the most practical things he ever said. Neville put it simply: It is not enough to imagine what you want at night if you spend the entire day thinking the opposite. In other words, it’s not just about what you visualize for ten minutes before sleep. It’s about what you allow to run in the background of your mind all day long . That is the mental diet. Just as you pay attention to what you eat to stay physically healthy, you pay attention to what you think to stay emotionally healthy—and, surprisingly, even physically healthier. Because your mind does not really distinguish between “I just thought about it” and “this is my reality.” If all day long your thoughts sound like t...

  1. Tata slab - Fiica ranita 2. Mama dominanta - Baiat care se teme sa decida singur 3. Mama rece - Fiu care toata viata se indoieste de sine 4. Tata puternic - Fiica increzatoare 5. Tata absent - Copii care cauta iubirea in fiecare colt 6. Mama blanda - Fiu care isi simte puterea 7. Parinti iubitori - Copii cu limite sanatoare

  In a colorful little town, at the edge of a forest that smelled of resin and rain, there lived a girl named Mara. Mara was the kind of child who got excited about small things. She would stop to admire the shadows of trees on the pavement, talk to the cats sitting on fences, and invent stories about every lit window she saw in the evening. But Mara had a problem. Every time she wanted something, she would say to herself, “It probably won’t work out.” And somehow, it really didn’t. One afternoon, Mara walked into the workshop of Mr. Ilie, an old sculptor who carved wood so beautifully it looked as if he were bringing living animals out of dry logs. Mara was always fascinated whenever she passed by. “I wish I could learn to sculpt too,” she said one day, “but it’s probably too hard for me.” Mr. Ilie raised his eyebrows and smiled. “How do you know?” “Because difficult things never work out for me,” Mara said confidently. The old man put down his chisel. “Mara, you have a v...

  Într-un orășel mic, ascuns între dealuri rotunde, trăia o fetiță pe nume Mara . Mara nu era nici cea mai zgomotoasă, nici cea mai curajoasă din clasă. De fapt, avea un obicei ciudat: înainte să facă orice, își spunea în gând ce credea că o să se întâmple. Și, de cele mai multe ori, exact asta se întâmpla. Dacă își spunea: „O să fie greu azi”, ziua devenea grea. Dacă își spunea: „Sigur greșesc”, mâna îi tremura și greșea. Mara credea că e doar ghinion. Până într-o zi. Într-o după-amiază, pe când se întorcea de la școală, a descoperit în parc o bibliotecă veche, mică, aproape invizibilă, ca o căsuță pentru păsări. Pe ușă scria simplu: „Biblioteca Presupunerilor” . Curioasă, Mara a deschis ușa și a găsit un domn bătrân cu ochi blânzi, care citea o carte fără titlu. „Aici păstrăm povești care încă nu s-au întâmplat”, i-a spus el zâmbind. „Dar se vor întâmpla, dacă sunt citite cum trebuie.” Bătrânul i-a întins o carte goală. „Aceasta este pentru tine.” Mara a clipit confuză. „Dar...

Ai observat vreodată cum unele lucruri par să se confirme exact așa cum te-ai așteptat? Te gândești că cineva va întârzia și chiar întârzie. Îți spui că nu ești plăcută într-un context nou și, brusc, oamenii devin reci. Iar apoi concluzia vine natural: „Am avut dreptate.” Neville Goddard ar spune că nu ai avut dreptate. Ai avut putere. Aici intră în scenă ceea ce el a numit Legea Asumției. În cartea sa „The Power of Awareness”, Neville formulează o idee care pare prea simplă ca să fie luată în serios: „Assume the feeling of the wish fulfilled.” Cu alte cuvinte, asumă că ceea ce îți dorești este deja real, iar lumea din jur începe să se reorganizeze în jurul acestei stări interioare. Nu este vorba despre a atrage, a cere universului sau a vibra pe o frecvență anume. Pentru Neville, realitatea exterioară este oglinda fidelă a stării tale interioare asumate. Nu creezi prin dorință, ci prin ceea ce accepți ca fiind deja adevărat despre tine și despre viața ta. Majoritatea oamenilor tr...

 Te-ai întrebat vreodată ce „învață” copiii din SpongeBob? Dincolo de culori și umor, acest desen este construit pe o metaforă psihologică puternică: cele 7 păcate capitale, ca tipare umane. Fiecare personaj este o oglindă a unei părți din nu bune sau rele, ci neconştientizate, noi. SpongeBob - Naivitatea / Lăcomia emoţională Nu lắcomia materială, ci nevoia excesivă de validare, muncă și aprobare. Copilul-adult care spune mereu „da", chiar cu prețul epuizării. Patrick - Lenea Nu lipsa inteligenței, ci evitarea responsabilității și a reflecției. Tiparul „nu vreau să gândesc, vreau să fie simplu". Squidward - Invidia Frustrarea celui care se simte nevăzut și neapreciat. Compararea constantă cu ceilalți și disprețul ca mecanism de apărare. Mr. Krabs - Lăcomia Frica profundă de lipsă. Valoarea de sine legată de bani, control și acumulare. Plankton - Invidia + Dorința de putere Nevoia obsesivă de a dovedi că „sunt suficient". Rivalitatea ca substitut pentru stimă de sine. San...

  Dacă ar fi să aleg un singur concept de la Neville Goddard care are impact direct asupra unei vieți sănătoase, zilnic, fără metafizică complicată, acela ar fi dieta mentală . Nu sună spectaculos. Nu promite miracole peste noapte. Dar este, probabil, unul dintre cele mai practice lucruri pe care le-a spus. Neville spunea așa: Nu este suficient să îți imaginezi ce îți dorești seara, dacă toată ziua îți lași mintea să repete contrariul. Cu alte cuvinte, nu contează doar ce vizualizezi 10 minute înainte de somn. Contează ce lași să ruleze în fundal toată ziua . Asta este dieta mentală. Așa cum ai grijă ce mănânci ca să fii sănătos fizic, ai grijă ce gândești ca să fii sănătos emoțional și, surprinzător, chiar fizic. Pentru că mintea ta nu face diferența între „doar m-am gândit” și „asta e realitatea mea”. Dacă toată ziua rulează gânduri de tipul: „Oamenii sunt dificili” „Nu sunt suficient de bun” „Viața e grea” „Sigur o să iasă prost” pentru subconștient, acestea nu sun...

One rainy afternoon, Liam and Aria met in a busy city. The sky was grey, and rain tapped on the streets. People ran with umbrellas, but Liam was smiling. “I love rainy days!” Liam said. Aria smiled softly. She liked quiet moments. Liam was fast and full of ideas. “Let’s explore!” he said. Aria liked to watch and think. “Let’s be careful,” she answered. They walked through the city together. They saw bright lights, small shops, and big buildings. Liam ran ahead, excited. Aria followed, looking around. Suddenly, Liam stopped. “Oh no! I am lost,” he said. Aria looked at the map. “Don’t worry. I can help,” she said. They worked together. Liam asked people for help. Aria listened and chose the right street. Soon, they found the way home. Liam laughed. “Thank you for helping me think,” he said. Aria smiled. “Thank you for helping me be brave,” she said. The rain stopped. A rainbow filled the sky. They learned something special that day: When friends work together,...

Elara first met Simster and Desins on a night when the air itself seemed undecided. The wind shifted directions without reason, the moon flickered behind clouds that moved too fast, and the candles on her windowsill burned with blue-edged flames. Elara knew better than to ignore signs like these. She had learned, long ago, that the world whispered before it spoke aloud. She stepped outside, barefoot on cold stone. That was when the wind spoke. “Still curious, little star-walker?” said a voice like laughter caught inside a storm. From the shadows emerged Simster , his form half-smoke, half-light, eyes glowing with playful danger. Beside him appeared Desins , quieter, darker, shaped like a silhouette carved from night itself. His presence bent the silence rather than breaking it. “You called without knowing you called,” Desins said calmly. “I didn’t summon anyone,” Elara replied, though her voice did not tremble. “But I’m not surprised you came.” Simster grinned. “Humans alway...

Block C was like any other apartment building in the city—grey, noisy, always under repair but never fixed. People hurried through their days: jobs they hated, bills they feared, arguments with partners, children they didn’t know how to raise but tried anyway. Among them lived Mara , a quiet woman who worked evenings at a small grocery store. Nobody really noticed her. She didn’t gossip on the stairs, didn’t compare salaries, didn’t complain loudly about husbands or in-laws. She simply lived. But strange things happened around her. It started with the elevator. One night, coming home late, she stepped into the old metal cabin. The lights flickered—normal. The humming was odd but acceptable. Then the elevator stopped between floors, and she heard it: A whisper. “Not you. The others.” Mara froze. “What?” The whisper grew, layered with something ancient. “Those who sleep through their own lives. Those who fear mystery more than truth.” Mara pressed the emergency button. Nothing...

The fog rolled over the abandoned harbor like a living thing, swallowing streetlamps, swallowing silence. Few people ever walked there after midnight—except for Elara . Something had been calling to her for weeks, a whisper threading through dreams, a pulse beneath reality. That night, she stepped onto the cracked wooden pier, lantern in hand. A cold voice drifted from behind her. “You heard it too.” Elara didn’t turn. “Simster… I knew it was you.” The djinn materialized from the mist, his form stretched thin like smoke trying to remember it once had bones. “The Echo Gate stirs again.” A second presence rippled the air. Desins appeared beside her, his golden aura dimmer than usual, as if the fog were feeding on its light. “Something is crossing,” he said softly. “Something that should not.” Elara tightened her grip on the lantern. “Why call me? What can I do?” Simster tilted his head, listening to a whisper only he could hear. “Because the world beyond carries your name t...

  Poate era într-o călătorie, la un festival plin de culori sau lucrând împreună la un proiect creativ. Când s-au privit pentru prima dată, au simțit amândoi o bucurie caldă, ca atunci când întâlnești pe cineva care îți devine repede prieten. Arion era curajos și plin de energie, mereu gata de aventură. Elara era calmă și atentă, bună la a asculta și la a înțelege. Deși erau diferiți, au descoperit că tocmai aceste diferențe îi ajutau să învețe unul de la celălalt. La început, nu totul a fost ușor. Uneori aveau păreri diferite sau nu se înțelegeau din prima. Alteori, tăceau și se gândeau cum să rezolve lucrurile mai bine. Dar de fiecare dată, au ales să vorbească sincer, să fie răbdători și să se asculte cu inima deschisă. Cu timpul, Arion a învățat să fie mai blând și mai atent, iar Elara a prins mai mult curaj și încredere în sine. Împreună, au creat o prietenie frumoasă, bazată pe respect, sprijin și bucuria de a petrece timp împreună. Zilele lor erau pline de râsete, desco...

Prologue – The Whispered Thread The world had a way of weaving invisible threads between souls. Arion, from a land of ancient forests and shadowed hills, moved with deliberate purpose, carrying secrets he could not yet name. Elara, from a bustling coastal city where waves whispered stories of the old world, held in her eyes a curiosity that pulled the unseen toward her. Neither knew the other existed—yet their lives were destined to collide. In the hidden spaces between cities and forests, fate prepared the stage for their meeting, where mystery would mingle with love, and every choice would ripple through their intertwined destinies. Chapter 1 – A Library in the Alley Arion’s fingers traced the spines of old, dust-laden books. Each title promised forgotten knowledge, each page a puzzle. Elara’s laughter rang behind him. “You read too seriously,” she said, leaning against a tall shelf. “Are these books friends or prisons?” “Depends on what you want them to be,” Arion replied, e...

Eyrelle s-a născut într-un loc unde noaptea părea să respire. Aerul mirosea a ploaie veche, a pământ ud și a secrete nerostite. De mică, vedea lucruri pe care ceilalți nu le observau — umbre care se mișcau în spatele cuvintelor, freamătul ascuns în gesturile oamenilor, intențiile care nu ajungeau niciodată la suprafață. Oamenii o priveau cu teamă, ca și cum ar fi știut ceva ce nu ar fi trebuit să știe. Iar ea... a învățat devreme că e mai sigur să tacă. Se retrăgea în camerele întunecoase ale minții ei, unde gândurile nu o puteau trăda. Învățase să citească fețele, să asculte respirațiile, să simtă vinovăția în aer. Uneori, îi părea că sufletul lumii e un animal speriat care se ascunde sub pielea oamenilor. Dar cu anii, tăcerea ei a început să doară. Într-o seară, privind propria reflexie într-un pahar cu apă, Eyrelle a văzut cum chipul ei se destramă și în locul lui apare altul — acela al unei femei mai vechi, cu ochi arzători și un zâmbet care cunoștea prea bine puterea. Femeia ...

The small coffee shop on Strada Liniștii had become the place where everyone from cartierul vechi venea să se laude. Nu era nimic special la el — mese zgâriate, lumini prea galbene, miros de croissante reîncălzite — dar oamenilor le plăcea să se adune acolo. Poate pentru că toți voiau să fie ascultați, deși niciunul nu prea avea ceva de spus. În fiecare dimineață, Radu , Mirela și Cosmin se întâlneau la aceeași masă de lângă radiator. Radu vorbea mereu primul. “Eu o să îmi schimb jobul curând,” spunea în fiecare luni. “O să intru în IT, fac un curs și gata, se câștigă super.” Doar că trecuseră doi ani și tot la depozit lucra. Mirela , cu buzele ei perfect conturate, ridica mereu sprânceana. “Eu am alt plan. O să mă apuc de vlog. Am idei multe, lumea abia așteaptă oameni ca mine. Originali.” Dar nu postase niciun video până atunci, pentru că “nu era lumina bună” sau “telefonul nu filma ca lumea.” Cosmin , cel mai tăcut, asculta și sorbea încet din cafea. Toți credeau despre...

Have you ever looked at a photo of yourself and thought, “Is that really how I look?” You’re not alone. Many people feel they look better in the mirror than in pictures. The good news? There are real reasons for this — and most of them have nothing to do with how attractive you actually are. 1. The Mirror Shows a Flipped Version of You When you look in the mirror, you see a reversed image of your face. This is the version you’re used to seeing every day. Photos, however, show how others see you — not flipped. Even small differences can feel strange to your brain, making your face look “wrong” or less attractive, even though nothing is actually wrong. 2. Cameras Distort Reality Cameras don’t see the world like human eyes do. Phone cameras, especially wide-angle lenses, can: Make your nose look bigger Change face proportions Stretch features near the edges Your mirror reflection is much closer to real life than most photos. 3. Lighting Matters More Than You Think I...