Just Believe!

  De ce a fi singur nu înseamnă abandon, ci o cale superioară de evoluție Într-o societate hiperconectată, în care valoarea unui om este adesea măsurată prin dinamismul vieții sale sociale și viteza cu care trece de la o relație la alta, alegerea de a fi singur este frecvent privită cu suspiciune. Pentru mulți, un om singur este automat un om abandonat, respins sau nefericit . Aceasta este însă o iluzie de suprafață. A fi singur nu înseamnă izolare sterilă și nici o pedeapsă a destinului. Pentru unii oameni, solitudinea nu este un gol ce trebuie umplut în grabă, ci un sanctuar de reîncărcare, un laborator de dezvoltare personală și singurul spațiu în care se pot rupe lanțurile invizibile ale traumelor transgeneraționale. Solitudinea ca sursă de energie: Cum se încarcă unii oameni în tăcere Pentru o categorie distinctă de oameni, prezența constantă a celorlalți nu este o resursă, ci un consumator masiv de energie. În mijlocul mulțimilor sau în relații superficiale, sistemul lor nerv...