Just Believe!

 Funcțiile Interactiunii: 1. de construire a sensului (sensul se constru. în comun; sensul prezentat unui sg. individ nu e de ajuns; e nevoie de competență interacțională; presup. pr. de ajustare permanentă, de adaptare la cel din fața noastră. subiectivitate → intersubiectivitate Are numeroase strategii; individul tb. să aibă competențe de relaționare, de inițiere a cunoștințelor. 2. de construire a relației sociale (rel. soc. se realiz. în și prin I.) Individul ocupă un anumit loc, o poz., îl convoacă pe celălalt de a se localiza într-un loc complementar. Contextul este imp. în stabilirea rel.; un elem. al situației de C. se poate modifica în permanență și creează altul; schimbul e port. între 2. În o dispută indivizii sunt în poz. complementare (unul pe o poz. înaltă, și celălalt joasă) [„și atunci au trecut eu la felul și au aruncat”] 3. de constr. a imaginii identitare (“Migrația în imag. individului se constr. doar și în rap. cu ceilalți”; are loc un pr. de socializare a indi...

Am constatat că, pe măsură ce trece timpul, devin din ce în ce mai selectivă , nu mai pot accepta în jurul meu profitorii, disimulanţii, bârfitorii şi, mai ales, oamenii care vorbesc mult, fără să transmită nimic. Nu-i mai accept pe cei care îşi aduc aminte de mine doar atunci când au nevoie de ceva, pe cei care una-mi spun şi alta fac, pe cei care răspândesc zvonuri, conştienţi fiind că provoacă încurcături sau suferinţă. În schimb, îmi plac din ce în ce mai mult oamenii lângă care sufletul meu se simte în siguranţă, oamenii care nu fac risipă de cuvinte. Îmi place să stau lângă oamenii care tac. Îmi place să le respect tăcerea, solitudinea. Unii mă privesc pentru o clipă, îmi zâmbesc discret, iar apoi îşi continuă firul gândurilor, alţii ascund drame în spatele acestor tăceri, camuflează mii de lacrimi. Poate că sunt tăceri prin care oamenii respectivi încearcă să tragă cortina peste spectacolul trist al vieții lor. Ce drept am eu să pătrund în sanctuarul intim...

1) Prima lectie importanta pe care o ai de invatat intr-o relatie de cuplu este independenta. Daca esti dependent de partener, ajungi sa fii ca o povara care atarna pe umerii sai si ajunge sa isi doreasca sa te dea jos. Pe primul nivel de dezvoltare personala este capacitatea noastra de a ne descurca, de a avea grija de noi singuri, de a supravietui in mijlocul lumii. Cautam o persoana cu care sa formam un cuplu in functie de ce lectii nu le-am invatat inca si speram ca cealalta persoana sa aiba invatate acele lectii pe care noua ne lipsesc.  Imi amintesc asta de la scoala cand la lucrarea de control ma asezam in banca cu cineva care invatase exact alte subiecte decat am invatat eu, tocmai ca sa putem sa ne ajutam unul pe altul.  Dar din punct de vedere al evolutiei, asta inseamna sa trisezi, nu sa evoluezi.   2) A doua lectie pe care incercam sa o trisam in relatia de cuplu este acceptarea.   Cautam un partener care sa ne accepte asa cum suntem. D...

Când vine momentul în care dorinţa de schimbare ne loveşte subit, simţim că putem muta şi munţii din loc şi suntem entuziasmaţi la ideea că, în sfârşit, suntem suficient de motivaţi încât să avem tăria de a transforma viaţa. Problema este că această dorinţă de schimbare chiar dacă este curajoasă, este formulată mult prea vag pentru a avea şanse reale să fie pusă în aplicare. Vreau să mă schimb este fraza pe care o auzim cel mai des, dar când vine vorba să intrăm în detalii şi să enunţăm exact ceea ce am dori să devenim, nu reuşim să punem degetul pe rană. În schimb, ne limităm la formule generale: îmi doresc să fiu sănătos, fericit, mai suplu, mai competent, mai apreciat de şef sau de anturaj etc. Cum putem să ne formulăm în termeni mai exacţi dorinţele pentru a le pune mai uşor în practi...

Atunci cand viata noastra se deruleaza conform planului bine stabilit de catre noi, ne este usor sa zambim si sa imbratisam acele aspecte care ne compun zilele, saptamanile si anii. Atunci traim un “Da” continuu pentru ca stim ca este ceea ce ne dorim si ne sprijinim linistea pe o oarecare certitudine, chiar daca aceasta este, de obicei, iluzorie , noi vrem si tinem neaparat sa credem in ea, pentru ca ne aduce siguranta, securitate, echilibru. Dar de cate ori sau cat de dese sunt cazurile in care viata chiar merge conform unui plan bine pus la punct? In complexitatea acestei lumi, neprevazutul pandeste intotdeauna dupa colt si ameninta tot timpul aceasta siguranta fabricata de catre minte. In acele clipe ne dam seama ca echilibrul construit undeva inafara noastra, care se sprijina pe aspectele manifeste ale vietii de zi cu zi, aspecte care tin de mediul exterior, defapt nu exista, pentru ca sunt prea multe elemente ale cotidianului asupra carora chiar nu avem control....