Omagiu
buciumul suna prelung peste dealuri vestind moldovenii, Stefan nu mai este! se zbat de durere apele prin maluri, Renume si fapte trecand in poveste. cicoarea albastra cu lacrimi de roua isi spala durerea pe-obraz de petale. zefirul isi poarta tristetea cand ploua si-ti toarna in suflet amar de migdale. Chiar soarele mare sta-n loc si e trist si scalde pamantul cu raze tacand ce mare durere ca eu nu mai exist! e trista natura mai mult ca oricand. doar luna rasare la fel de frumoasa, priveste duios si calm pe pamant strecoara speranta in fiece casa caci Stefan nu moare in suflet nicicand!... Carausu Alexandra, clasa a VIII-a, Adjudu Vechi