Comunicarea
Bibliografie selectivă:
• Baylon, Ch. – *Comunicarea*, Ed. Al. I. Cuza, 2000
Mignot, X
• Cuilenburg și alții – *Știința Comunicării*, 2000
• Vasile Tran, Ion Stănciugelu – *Teoria comunicării*, SNSPA, București, 2001
• Marinescu V. – *Introducere în teoria comunicării – principii, modele, aplicații*, Ed. Tritonic, București, 2003
• Goffman, Erving – *Viața cotidiană ca spectacol*, Ed. Comunicare.ro, 2003
• Mihai Dinu – *Comunicarea*
• Lohisse – *Comunicarea...*
• McQuail, Denis – *Comunicarea*
* Sociologie: comunic. este văzută ca interrelaționare.
* Filozofie: cunoașterea celuilalt.
* Specialiștii văd informația = C = proces.
Comunic. nu ansamblu, este pe de o parte un proces, pe de altă parte interacțiune activă, fenomen dinamic și complex.
C. poate fi văzută din 3 perspective:
1. acțională
Emițătorul cod. asupra unui Receptor (E → R)
Se pune accent pe E. (abilitatea E de a transmite) → viziune simplistă.
R. nu este pasiv.
2. interacțională** (1981 C. în clasa de mijl.)
Courthart și Montgomery ei au arătat că R este și el activ. E transmite un stimul și primește un răspuns de la R.
E ⇄ R
3. tranzacțională** (anii ’80, Eduardson)
Din perspectivă lingv.; rel. de cauză și efect atât la polul emiterii cât și recepției. Nu se pune pe tranzacții ca acțiuni ce pornesc de la individ.
Schema Jakobson
E —codare→ M → R —decodare→ context / canal / cod / zgomot / feedback
E = sursă, locutor
* pol de comunic. numit locutor, interlocutor.
a)
Gerbner, Oskhion?; Catherine au îmbogățit schema.
* locutorul are nevoie de competențe:
* enciclopedice
* ideologice
* culturale
b)
* se iau în calcul determinanții psih. (cele două părți)
* sunt luate în calcul competențe și defecte și la polul opus (R)
* la polul emiterii avem competențe de ordin:
* selectiv
* evaluativ
Selector
Mesajul se bazează pe semne; competențe de selectare a semnelor, de organizare (d.p.d.v. lingv.), selectarea în funcție de context, de interlocutor, semnele în funcție de canalul care transmite, de cod (verbal/nonverbal).
Predicție
Locutorul anticipează care e reacția interlocutorului. Prevede că va acționa într-un anumit fel. Un calcul predictiv.
Evaluare
În calitate de locutor evaluezi contextul, interlocutorul, după o anumită imagine.
La polul R. – competența interpretativă se bazează pe competența receptivă (de ordin psihic).
* Constrângeri ale universului de discurs; legate de context, canal de transmitere, cod, zgomot.
Se transmite de la un pol la altul un mesaj (M); mesajul este substituit prin informație → greșit, nu pot fi identice. Prin M transmiți numai o informație.
Informația are 3 aspecte
1. **sintactic**: informația se bazează pe semne, prin intermediul lor (aranjate)
2. **semantic**: semnele transmise dau semnificație
3. **pragmatic**: produce un efect asupra celuilalt
a) Valoare informativă
Se poate stabili după reguli matematice.
Cu cât nr. de variante în care poate fi interpretat mesajul este mai mare, cu atât incertitudinea anticipării informației cuprinse în M este mai mare.
b) Valoare semantică
Un M care conține cuvinte des utilizate în limbajul cotidian are o val. semantică mai redusă decât M care este transmis prin cuvinte mai rar folosite.
c) Valoare pragmatică
O informație cu rol pragmatic sporit cu cât M exprimă o surpriză; se referă la un eveniment care are puține șanse de a se produce.
Reprezentanții Școlii Palo Alto
- P. Watzlawick
- Beavin J.
- Jackson J.
Au elaborat principiile de bază ale C.:
* orientare psihologică
* poziție comună
* studii bazate pe observ. atentă asupra comportamentului
* interdisciplinaritate; justifică un mod specific al disciplinelor behavioriste
Axiome
* Este imposibil să nu comunici.
* Orice comunică.
* Comunic. este ireversibilă.
* M se transmite pe 2 planuri:
* plan informațional (planul conținutului)
* planul relației (C. este mai importantă decât primul plan); influențează acel plan
Festinger:
* nu numai ideile influențează; și persoana este afectată prin informație.
Nu transmitem numai M, ci și metamessage (mesaj despre mesaj).
* Informația de pe planul conținutului se transmite digital, iar cea de pe planul relației analogic.
(pl. conț. → prin cuvinte; pl. rel. → zâmbet, manifestare prin diverse semne)
* C. presupune un permanent proces de ajustare, acomodare;
* negociere (a poziției ocupate în interacțiune, a statutului și rolului jucat) verbal, nonverbal;
* se negociază și relații (strict legate de statut); negocierea sensului.
(„Ai vrut să spui că...”, „Am înțeles bine că...”)
Principii, modalități în care se realizează C. din perspectiva diverselor teorii.
O știință a C. pt. că putem da o definiție, un obiect de studiu (îi atribuim legi, principii); pt. că are un conținut teoretic cu largi aplicabilități practice.
Robert Craig (prof. Univ. Colorado)
Vorbește de 7 tradiții ale Comunicarii:
1. **T. socio-psihologică**; C. este condiționată interpersonală
2. **T. retorică**; C. = proces de persuadare prin adresare publică abilă
3. **T. semiotică**; C = proces de împărtășire a sensului prin semne
4. **T. socio-culturală**; C = creată și legată a realității sociale
5. **T. critică**; C = provoacă reflecție a discursului injust
6. **T. fenomenologică**; C = experiență a sinelui și altora prin dialog
7. **T. etică**; C = interacțiunea oamenilor de caracter în mod just și folositor
influență
persuadare
împărtășire
experiență
interacțiune
sine (Eu)
alter-ego
Comentarii