Abordarea dramaturgică: Erving Goffman



G. preia ideile lui interacționiste (conceptul de sine este preluat), examinează viața socială în contextul vieții de zi cu zi.


G. își bazează concepția pe ideea că viața cotidiană este asemenea unui spectacol de teatru.


Importantă este maniera lui de a-și baza viziunea pe acest cadru de teatru.


**INDIVID = ACTOR** interpretând un rol, este și **REGIZOR** al acestui rol; este actor și personaj preocupat de nevoia individului însuși, este preocupat de generarea unor impresii despre ce prezintă; impresie pe care o relevă prin expresivitatea actoricească specifică. SINELE ca actor se prezintă într-o situație dată prin persoanele care interrelaționează cu ceilalți. Rolul este jucat mai mult sau mai puțin conștient, iar individul se străduiește să se conformeze rolului său.


Ac. interpretare = **PERFORMANCE** (atribut individual definit în viața cotidiană). Rolul se joacă în fața unui **PUBLIC, AUDIENȚĂ**; individul vrea să fie luat în serios.


Individul își prezintă **FAȚA SA**, imaginea sa (acel set de imagini pozitive pe care individul le are despre el însuși și pe care caută să le impună celorlalți; imagine supusă unor atacuri din jur; Goffman spune că oricând putem pierde această FAȚĂ).


Dorința individului de a-și menține fața – **FACE-WANT**.


Pt. a o individualiza și proteja, individul recurge la diverse strategii denumite **FACE-WORK** (figurații).


Individul interpretează pe **SCENA VIEȚII** care își poate schimba decorul devenind mai intim, restrâns, spațiul ideal de spațiu delimitat de granițe în care se mișcă ACTORUL.


Individul poartă o mască, anumită pe care o dă jos când este în **BACKSTAGE** („în spatele scenei”).


G. fol. **FRONT** = aspectul din jocul actorului care funcționează de regulă într-un mod general și fix, cu scopul de a defini situația în ochii auditoriului; un echipament expresiv standardizat al actorului.


* **MANNER** = modalitate de acțiune a individului, arată în ce fel de statut este.

* **APPEARANCE** = înfățișarea; acei stimuli care în vb. de statutul social al celui care interpretează.

Îi este cea care asigură cooperarea între ACTORII de pe SCENĂ.


Cooperare în cadrul ritualurilor interacționale (practici care se repetă). Ritualul subliniază apropierea între actori cu minim de risc în fața acestora.


De aici G. vorbește de **RITUALURI CONVERSAȚIONALE**:

* de acces (saluturi, început de rit)

* de confirmare (vizita, mulțumirile, felicitările)

* de reparare (scuza, diminuarea efectelor produse de un comportament)

* de evitare (politici de a face ceva rău, dar să „salveze fața”)


Practici sociale care furnizează celuilalt un anumit statut care sunt fundate pe principiul acomodării/ajustării comportamentelor și exprimă eforturile individului de a controla și dirija impresiile celorlalți.


**PROPS** = recuzită, ce ne ajută pe noi în punerea în scenă a vieții noastre cotidiene, de îndeplinire a ritualului.


**SUBIECT:** Discutați un ritual (Goffman) (nuntă, etc)


Conferință științifică; profesor; **TEMĂ DE CERCETARE** (7 pag.) română de bază pt. lucr. de dizertație.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Nodul Nord si Lilith

The Bolivian Salt Hotel

SARMISEGETUZA SI SECRETELE EI