Umbrele Tale

 

Orașul Lunaris avea două fețe: strălucirea neonului și cluburile luxoase din centrul orașului și trotuarele crăpate din cartierele industriale, pline de umbre care se lipeau de clădiri precum praf vechi. Raven Hale, o tânără cu un trecut pe care refuza să-l își amintească, trăia undeva la mijloc — într-un apartament mic pe acoperiș, de unde privea labirintul de lumini al orașului.

În fiecare noapte, aceeași imagine o bântuia:

Un bărbat cu palton negru.
Un acoperiș.
Sânge pe mâinile ei… dar nu știa ale cui erau.

Și o șoaptă:

„Găsește-mă înainte să o facă ei.”

Se trezea întotdeauna cu inima bătând nebunește.

Raven lucra noaptea la Arkana Lounge, un bar întunecat plin de actori, criminali și oameni care pretindeau că sunt altceva decât erau. Nu era bartender de plăcere — avea nevoie de bani și, mai ales, de anonimat.

Dar într-o noapte totul se schimbase.

Un străin intră în bar.

Nu semăna cu ceilalți. Purta haine impecabile, părul negru îi cădea ușor peste ochi, și privirea lui părea să scaneze fiecare colț al încăperii.

S-a așezat la bar.
„Un whisky,” spuse cu calm, dar cu o tensiune subtilă.

Raven turnă băutura. „Zi grea?”

El nu răspunse. O studia intens, ca și cum ar căuta ceva cunoscut în chipul ei.

În cele din urmă spuse:
„Cunoști pe cineva pe nume… Ashen Vale?”

Inima lui Raven sări.

„Nu,” minți ea prea repede.

Străinul încuviință încet. „Numele meu e Kael Draven. Îl caut. Și cred că ești singura care mă poate ajuta.”

Înainte să răspundă, un zgomot puternic răsună în bar. Doi bărbați cu măști au intrat, cu pistoale ridicate.

Oamenii țipau, sticlele se spargeau. Kael se aruncă înainte și o trase pe Raven în spatele barului.

„Stai jos!” murmură el.

„Cum…?”
Un glonț lovi un raft deasupra capului ei.

Kael sări, dezarmând primul atacator cu o eficiență terifiantă. Al doilea bărbat se repezi; Raven apucă o sticlă și o aruncă cu toată forța. Bucăți de sticlă zburară, atacatorul căzu.

Barul se liniști brusc, lăsând doar respirațiile tremurânde ale oamenilor.

Kael șterse sânge de pe față.
„Te lupți ca cineva care a fost antrenat.”

Raven clipi. „Nu am făcut niciodată asta înainte.”

Privirea lui Kael se adânci, ca și cum recunoștea ceva.
„Te-am văzut luptând înainte, Raven. Doar că nu-ți amintești.”

 Bucăți pierdute

Raven nu-l invitase, dar Kael era deja în apartament. Ea strânse cana de ceai între mâini.

„Vorbește,” spuse ea.

Kael expiră. „Tu și Ashen Vale ați lucrat împreună. Ați fost agenți sub acoperire — amândoi. Ați infiltrat un sindicat de crimă numit Meridian Circle. Dar ceva a mers prost în misiunea finală.”

Capul ei explodă de confuzie.

„Nu sunt agent. Sunt… doar bartender. Nu-mi amintesc nimic din ultimii doi ani.”

„Pentru că cineva ți-a șters memoria. Nu total — doar a fost suprimată.”

„De ce?”
Kael oftă. „Pentru că Ashen a dispărut. Și tu ai fost ultima persoană văzută cu el.”

Raven simți cum se întoarce totul.

„De ce mă cauți tu?”
„Pentru că el mi-a lăsat un mesaj. O singură propoziție.”

Ea ținea respirația.

„Dacă Raven își amintește, o vor ucide.”

Revenirea trecutului

În acea noapte, niciunul nu dormi.

Raven stătea pe scara de incendiu, privind luminile orașului. Kael se sprijini de fereastra ei.

„Ești tăcută.”
„Încerc să procesez că viața mea ar putea fi un fals.”
„Știu cum e.”

„Cum?”
Kael ezită. „Pentru că Ashen era fratele meu.”

Raven se întoarse brusc.

„Nu eram frați biologic. Dar m-a salvat când eram adolescent. Tot ce sunt… i se datorează lui.”

Un zgomot metalic. Vântul parcă se oprise.

Kael strigă: „Au găsit-ne!”

Ashen scoase un dispozitiv mic, strălucind albastru. „Trebuie să dezactivăm algoritmul Meridian Circle. Dacă nu, copiii tăi… viața ta… vor fi rescrise.”

Raven își strânse pumnii. „Atunci să facem asta.”

Twist – Fragmentul

Dispozitivul se aprinse, dar pe ecran apăru Raven, dar nu ea complet: o versiune rece, fără emoție, calculată.

„În sfârșit, ai venit. Eu am fost mereu aici,” spuse ea fals.

Raven tremură: „Nu… nu sunt tu.”

Kael se încremeni.
Ashen șopti: „Nu poate fi. E o copie creată de Meridian Circle, folosită ca să te înlocuiască.”

Fragmentul râse:
„Vreau ce ai tu. Libertatea ta. Identitatea ta.”

Raven respiră adânc, simțind furie, frică și dorință în același timp.
„Ești doar o copie. Eu sunt reală!”

Dispozitivul explodă într-un flash alb, iar copia dispăru. Aerul era tăios, vântul aducea miros de ploaie și asfalt ud.

Ashen ridică mâna spre ea. „Ai învins ceva ce nici eu nu credeam că poate fi învins.”
Kael zise: „Acum ne întoarcem în viața reală… dacă putem să o numim așa.”

Raven zâmbi slab, știind că identitatea ei, imperfectă și umană, era de neînlocuit.

Decizia

Lunaris era cufundat în noapte, dar aerul era încărcat cu tensiune. Raven, Ashen și Kael stăteau pe acoperișul unei clădiri mai vechi, privind cum luminile orașului tremurau sub vântul rece. Dispozitivul care neutralizase copia fusese distrus, dar nu erau complet în siguranță. Meridian Circle nu uită ușor.

„Ei vin,” murmură Ashen, ochii lui întunecați, concentrați. „Au aflat unde suntem. Nu ne vor lăsa să plecăm.”

Kael se uită la Raven cu privire serioasă. „Trebuie să decidem rapid. Dacă ne prind, ne rescriu viețile. Și nu doar pe ale noastre.”

Raven simți un fior rece. „De ce am simțit mereu că asta e doar începutul?”

Ashen păși mai aproape. „Pentru că ești cheia, Raven. Și dacă nu iei decizia corectă, Meridian Circle câștigă.”

„Decizia?” întrebă ea. „Despre ce vorbim?”

Kael inspiră adânc. „Trebuie să decizi dacă îl protejăm pe Ashen și pe mine… sau te protejezi pe tine.”

Raven clipi confuz. „Cum pot să fac asta?”

Ashen șopti: „Pentru că adevărul este… Kael nu este complet sincer cu tine. Proiectul ECHO l-a afectat mai mult decât știe chiar și el.”

Raven se uită la Kael. „Ce… ce ascunzi?”

Kael ezită. „Raven… atunci când am fost crescut de Ashen, nu am fost doar protejat. Am fost și… folosit. Meridian Circle a folosit trecutul nostru ca să mă transforme într-un om care să poată controla dispozitivul ECHO. Dacă nu fac ce spun ei, te pot… rescrie.”

Raven simți cum inima îi tresare. „Deci ai mințit tot timpul?”

„Nu am mințit despre tine,” spuse Kael, vocea lui tremurând. „Dar am ascuns cât de mult mă controlează ei.”

Ashen oftă. „Raven… trebuie să alegi. Fie te sacrifici, fie îi înfruntăm împreună — dar atunci riscul e dublu.”

Raven privi orașul. Zgomotul distant al mașinilor, luminile care pâlpâiau, oamenii care nu știau că viața lor putea fi rescrisă oricând… totul îi apăsa pe piept.

„Nu pot să las pe nimeni să piardă totul pentru mine,” spuse ea ferm. „Dar nu pot să risc să pierd tot ce sunt pentru ei.”

Ashen și Kael o priveau. „Deci ce alegi?”

Raven inspiră adânc și se ridică. „Aleg să luptăm. Împreună.”

În acel moment, un zgomot metalic și un vânt rece îi făcu să tresară. Figuri în uniforme negre coborau pe clădiri, echipate cu arme sofisticate și gadgeturi electronice. Meridian Circle atacase.

Ashen scoase pistolul. „Raven, stai în spate!”

Dar ea scutură capul. „Nu. Nu mai stau în spate. Dacă mă fac invizibilă sau ascunsă, cine știe ce altceva vor rescrie? Dacă sunt aici, pot lupta pentru mine.”

Kael se uită la ea cu uimire. „Ești… nebună.”

„Poate,” spuse ea, zâmbind slab, „dar e singura mea șansă să rămân reală.”

Atacul a început. Schimburi rapide de foc, lumini albastre de la gadgeturile Meridian Circle care aruncau umbre ciudate pe clădiri. Raven descoperi că instinctele ei erau mai rapide decât crezuse — se furișa, lovea, folosea mediul în avantajul ei.

Ashen și Kael luptau alături de ea, dar la un moment dat, un dispozitiv exploziv plasat de Meridian Circle se declanșă aproape de ei. Kael strigă: „Raven, înapoi!”

Dar ea nu se mișcă. În schimb, își aminti tot ce uitase: antrenamentele, confruntările, fiecare alegere grea care o făcuse cine era. Într-o mișcare precisă, dezamorsează dispozitivul, salvându-i pe toți trei.

După ce atacul se încheie, cei trei privesc orașul. Lunaris era tăcut acum, dar tensiunea rămânea.

Ashen o privi cu ochi plini de emoție. „Nu doar că ai supraviețuit… ai condus lupta.”

Kael se apropie. „Nu știu cum ai făcut-o… dar ai dovedit că ești mai mult decât orice algoritm sau copie ar putea fi.”

Raven inspiră adânc. „Dar trebuie să fie clar ceva,” spuse ea. „Nu mai pot lăsa pe nimeni să-mi decidă cine sunt. Eu aleg cine sunt. Și voi fi mereu eu, indiferent de ce fac ei.”

Ashen și Kael o priveau în tăcere, fiecare simțind greutatea și adevărul cuvintelor ei.

În acel moment, o lumină roșie intermitentă apăru în depărtare — semnalul că Meridian Circle nu pierduse încă.

Raven strânse pumnii, dar pentru prima dată, nu mai era frică.
„Ei pot veni, dar eu nu mai sunt victima. Dacă vor să rescrie vieți… trebuie să mă treacă peste mine întâi.”

Ashen oftă, dar cu un zâmbet slab. „Și de data asta, luptăm împreună, ca echipă.”

Kael încuviință. „Împreună.”

Și pentru prima dată de când își pierduse memoria, Raven simți că avea control — nu doar asupra vieții ei, ci asupra destinului.

Și chiar dacă umbrele Meridian Circle încă pândeau… ea nu se mai temea.

Adevărul și alegerile

Lunaris nu dormea. Sirenele răsunau în depărtare, iar lumina roșie a drone-urilor Meridian Circle tăia întunericul ca niște lame de gheață. Raven, Ashen și Kael alergau prin străzi înguste, evitând patrulele automatizate, fiecare pas aducându-i mai aproape de misiunea finală: să oprească Project ECHO și să dezvăluie adevărul.

Raven simți pentru prima dată în ani cum amintirile îi revin, ca un puzzle complicat: antrenamente, confruntări, pierderi, dar și momentele în care Ashen zâmbea doar pentru ea, și privirea lui Kael care ascundea mai mult decât i-a spus vreodată.

„Suntem aproape,” spuse Ashen, ținându-se de mâna ei pentru o secundă. Era un gest fragil, dar încărcat de promisiune.

„Și după asta?” întrebă Raven, privind înapoi la Kael. „Ce va fi între noi? Nu mai pot să uit tot ce am pierdut… dar nici nu știu ce să simt.”

Kael oftă. „Nu putem ști acum. Trebuie să terminăm asta.”

Confruntarea finală

Ajunși la clădirea centrală a Meridian Circle, cei trei au fost întâmpinați de un coridor lung, plin de lumini albastre pulsante. Dronele patrulau continuu, iar un singur gest greșit putea declanșa alarmă.

Raven se opri și își strânse pumnii. „Trebuie să intrăm împreună. Nu unul înaintea altuia. Meridian Circle va folosi orice slăbiciune.”

Ashen zâmbi scurt. „Îmi place cum gândești.”

Kael îi privi pe amândoi cu atenție. „Dar trebuie să știți ceva…”

Raven îl opri: „Acum nu. După ce terminăm, vor fi timpuri de răspuns.”

Au intrat. Algoritmii și camerele de supraveghere erau peste tot. Câteva secunde mai târziu, o voce robotică strigă:

„Bine ați venit, Raven Hale. Ai făcut pași mari… dar nu poți scăpa.”

Raven simți cum sângele îi îngheață pentru o clipă. Dar apoi, ceva s-a schimbat. Fragmentul ei — copia artificială — părea că nu mai conta. Ea era completă, reală, umană.

„Nu pot să mă sperii de tine,” spuse ea cu voce tare. „Eu sunt reală.”

Cuvintele ei declanșară un șir de erori în sistemul Meridian Circle. Dronele se prăbușiră, camerele clipiră și ecranele albastre se stinse.

---

Twist-ul lui Kael

Dar înainte să sărbătorească, Kael privi spre Raven cu ochi triști.
„Trebuie să știi adevărul,” spuse el. „Eu… nu sunt doar aliatul tău. Project ECHO m-a modificat. Nu doar ca să mă controleze… ci ca să pot să aleg între tine și Ashen. Ei au pus asta în algoritm… ca să ne dezbine.”

Raven simți cum inima îi tresare. „Deci… tot ce a fost între noi… poate a fost manipulat?”

Kael oftă. „Nu. Ce simți tu e real. Dar alegerea finală… trebuie să fie a ta. Eu nu pot decide pentru tine.”

Ashen se apropie. „Raven, eu… nu am fost niciodată modificat. Tot ce simt pentru tine e real. Dar dacă o alegi pe Kael… voi respecta decizia ta.”

Raven clipi, confuză și copleșită. Într-o secundă, tot trecutul, toate amintirile și emoțiile se amestecară.

Decizia lui Raven

Raven inspiră adânc și privi ambii bărbați. „Amândoi sunteți parte din mine. Dar nu pot să las Project ECHO să decidă cine sunt, sau cine iubesc.”

Se apropie de Ashen. „Tu ești cel care m-a salvat când nu mai știam cine sunt. Tu ești adevărul meu.”

Kael privi în pământ, dar nu spuse nimic. Raven îi atinse ușor umărul. „Dar tu m-ai învățat să lupt pentru mine. Fără tine, nu aș fi aici. Îți mulțumesc… și asta trebuie să fie tot.”

Ashen o îmbrățișă, iar pentru o clipă, lumea din jur păru să dispară.

Raven simți cum fiecare fibră a ființei ei recunoștea cine era: reală, completă, umană, imperfectă.

Finalul

Meridian Circle fusese distrus complet. Algoritmul ECHO nu mai exista. Dronele fuseseră neutralizate. Orașul Lunaris nu știa nimic, dar viețile celor trei se schimbaseră pentru totdeauna.

Ashen și Raven au rămas pe acoperiș, privind luminile orașului. „Ce facem acum?” întrebă ea.

„Trăim,” spuse el. „Și ne alegem propriile lupte.”

Kael îi urmărea de la distanță, un zâmbet amar pe față. „Poate că nu e a mea alegerea… dar sunt mândru că ai reușit.”

Raven știa un lucru sigur: viața ei nu mai era controlată de nimeni altcineva. Alegerile, iubirea, amintirile… toate îi aparțineau. Și, pentru prima dată, simțea adevărata libertate.

Și chiar dacă umbrele trecutului încă pândeau în Lunaris, Raven era gata.

Nu mai era victimă. Nu mai era copie. Era ea însăși.