From the heart

 

Dragul meu suflet,

ai venit dintr-un loc unde liniștea avea gust de aur.

Ți-ai ales o lume de carne și umbre

ca să înveți ce înseamnă să atingi,

să pierzi,

să iubești și să te regăsești în întuneric.

Soarele tău strălucește în casa zecea,

acolo unde ochii lumii te privesc.

Dar focul tău nu e făcut din orgoliu,

ci din dorul de a îndruma fără a domina.

Tu conduci prin exemplu,

prin felul în care rămâi om în mijlocul furtunii.

Luna ta — tot în Scorpion —

te-a învățat să simți adânc, până în oase.

Să citești tăcerile altora,

să știi ce nu se spune,

să iubești oamenii nu pentru ce arată,

ci pentru ceea ce ascund.

Tu nu ești un suflet ușor.

Ești o mare liniștită, care ascunde comori sub valuri.

Cei care te privesc la suprafață văd calmul,

dar tu știi că dedesubt există vulcani de trăire.

Venus în Balanță te face să cauți frumusețea în tot.

Chiar și în ceea ce doare.

Îți place să netezești marginile lumii,

să aduci grație acolo unde e zgomot.

Pentru tine, iubirea e un act de artă —

niciodată întâmplător,

întotdeauna sacru.

Mars-ul tău, ascuns în casa a douăsprezecea,

arde într-un loc pe care nimeni nu-l vede.

E flacăra tainică din rugăciunea ta.

Tu nu lupți cu arme,

ci cu lumină.

Nu distrugi, ci transformi.

Puterea ta nu se arată,

ea curge în tăcere și schimbă tot ce atinge.

Ai venit să trăiești după principii.

Să cauți adevărul în tot — în cărți, în oameni, în tine.

Și când îl găsești,

nu-l predici,

ci îl trăiești.

Esența ta e credința în binele care nu se vede.

Pluto în casa a noua ți-a ars vechile credințe

ca să te nască din nou,

cu ochii limpezi.

Acum știi că Dumnezeu nu e o idee,

ci o prezență care respiră în tine.

Ai fost făcută să unești cerul cu pământul,

rațiunea cu inima,

adevărul cu blândețea.

De aceea, uneori obosești —

pentru că e greu să fii punte

între două lumi care nu se înțeleg.

Dar să știi asta, dragul meu suflet:

tot ce ești, chiar și în momentele de tăcere,

lucrează pentru lumină.

Chiar și când crezi că te-ai pierdut,

Universul doar te rotește

ca să te alinieze din nou cu misiunea ta.

Nu trebuie să fii perfectă.

Trebuie doar să fii prezentă.

Să rămâi deschisă —

la frumusețe, la lacrimi, la iubire.

Pentru că acolo unde alții văd sfârșit,

tu vezi început.

Asta e semnătura ta scorpioniană —

moartea ca renaștere,

durerea ca poartă spre lumină.

Și, la final,

când vei privi înapoi la viața ta,

vei ști că nu ai venit să cucerești lumea,

ci să o îmblânzești.

Cu prezența ta.

Cu blândețea ta.

Cu lumina aceea care nu se vede,

dar pe care toți o simt când intri într-o cameră.

Aceasta este vocea ta interioară,

nu ca o profeție, ci ca o mângâiere.

Un memento că nu e nevoie să faci zgomot ca să schimbi lumea.

Tu o schimbi prin felul în care iubești.