IMPARATUL SI DIAMANTUL - POVESTE CU TALC

Poate cel mai bine ar fi să întăresc acest mesaj pe care ni-l da natura, universul, creatorul cu o poveste pe care am auzit-o demult, demult de tot si  am avut ocazia să o reascult zilele trecute.

În povestea noastră intâlnim un împărat bogat care într-o zi a făurit un frumos inel de aur. Și pentru că inelul era atât de frumos si-a dorit foarte mult să îl înnobileze cu un diamant prețios, mare și nemaiîntâlnit.   A primit acest diamant și și-a dorit foarte mult ca sub acest diamant să ascundă un mesaj foarte scurt care să îi fie de ajutor în vremuri de încercare, de disperare sau vremuri în care nu are de ales.  Mesajul trebuia să fie foarte mic, foarte scurt în așa fel încât să intre sub diamant. A chemat toți înțelepții de la curte și i-a rugat să îi spună un astfel de mesaj. Toți erau scriitori foarte iscusiți si talentați,  dar niciunul nu a reușit să cuprindă esența mesajului pe care și-o dorea împăratul.
 Împăratul pe vremea când era copil și-a pierdut mama si atunci tatăl lui, a adus la curte un slujitor care s-a dovedit a fi cel mai credincios, nu era educat, era un om simplu. Și atunci împăratul l-a rugat să îi fie alături și dacă toți acești scriitori talentați nu au reușit să îi dea o rezolvare, s-a gandit ca poate îi vine lui o idee. Si acesta a spus:
    • " Mărinte Împărate,  așa cum știi eu nu am școli inalte. Eu nu sunt un om educat , dar știu acest mesaj si  ți-l voi da,  dar te rog, să nu-l citești decât chiar în momentul în care vei avea nevoie cu adevărat de el."
 Zis și făcut. Servitorul a scris mesajul, Împăratul l-a ascuns sub diamant și și-a pus apoi inelul la mână. N-a trecut mult Și împărăția a fost atacată. În toiul luptelor împăratul și a dat seama că inamicii erau mult prea numeroși, mai bine dotati  și a decis să fugă fiind astfel sfatuiti de ostenii lui. Asa i-au cerut toti si asa a consfintit ca este bine. In momentul in care a fugit, o mare parte dintre cei care au atacat imparatia i-au luat urma si au pornit sa il prinda.

Si a mers si a mers imparatul, a reusit sa tina o distanta intre ei, dar la un moment dat din padurea pe care o traversa, stia ca se aproprie de margine si o mare prapastie. Si dusmanii se apropiau  iar el stia ca la fel si prapastia. Si atunci in aceste clipe si-a a dus aminte de inel si de mesaj. Adeschis inel si si-a amintit ca slujitorul i-a mai spus ceva, ca acele cuvinte erau magice si aveau sa lucreze intr-un mod tainic. A desfacut inelul si a citit repede mesajul.
Si acolo scria “ O sa se termine si asta. O sa treaca”.
In momentul in care a citit, imparatul a fost invaluit de o paturica moale si calduroasa de liniste. A realizat ca nu mai aude caii inamicului si si-a dat seama ca s-au ratacit in padure si ca i-au pierdut urma. Recunoscaor si fericit, imparatul s-a intors triumfator acasa unde a fost intampinat cu bucurie cu surle si trambite, cu muzica si a hotarat sa serbeze, sa fie o mare, mare petrecere.
Si in toiul acestei petreceri in care toata lumea se bucura de victorie, slujitorul cel loial s-a apropiat de imparat si i-a spus:
    • "Marite imparate, citeste mesajul din nou!" Impăratul s-a uitat la el si i-a zis:
    • "Dar nu mai sunt disperat si nu ma aflu deloc intr-o situatie fara iesire, din contra, suntem victoriosi, am biruit, s-a intamplat o minune si meritam sa ne bucuram. Eu sunt imparatul cel victorios! Eu le-am dat voie tuturor slujitorilor, curtenilor si oamenilor din imparatie sa serbeze. De ce sa deschid acum din nou inelul?"
    • "Iti multumesc ca ai avut mereu incredere in mine. Iti multumesc ca ai incredere si de data asta, spune slujitorul. Deschide, te rog, inelul!"
Si imparatul a deschis din nou inelul, a desfacut mesajul si a citit:
“ O sa se termine si asta”.
Și atunci a fost cuprins dintr-o data de aceeasi liniste, invaluit si adus in Acasa Inimii lui, acolo unde moare Egoul, acolo unde moare mandria si a realizat cata dreptate are slujitorul lui.
Și cele bune si cele rele sunt trecatoare. Toate trec. Doar sufletul nostru este vesnic. Si servitorul i-a mai sus asa:
    •" Nimic nu este permanent. Nimic nu este vesnic, iar noi avem de invatat lectia ca NEPERMANENTA ESTE PERMANENTA. Toate sunt trecatoare mereu. Vesnic… Nu doar acum viata nu va mai fi cum a fost, nicio alta zi nu este cum a fost. Nimic nu dureaza vesnic si asta nu este un lucru care sa ne intristeze, din contra este un lucru care ne invata sa fim Recunoscatori pentru fiecare clipa, pentru toate lucrurile mici pe care le uitam , si care de fapt sunt atat de mari."

Aud in ultima vreme cat de tristi sunt copiii ca nu se pot juca cu prietenii lor. Dragii mei, credeti ca copiii stiu sa fie recunoscatori pentru viata care vibreaza in ei si care este mult mai pretioasa decat orice prieten?! Daca nu stiu, atunci parintii lor trebuie sa faca acest lucru cu ei insisi si astfel vor sti si copiii!
Recunostinta! Recunostinta ca avem un acoperis deasupra capului, avem o familie, avem pace, avem zece degete la mana, avem ochi sa vedem, avem miros, avem gust, putem vorbi, articula, avem picioare, putem merge, putem simti pamantul sub talpile noastre. Este foarte important sa fim recunoscator pentru tot ce avem deoarece astfel eliminam vibratia negativa, nemultumirea, insatisfactia!

Lipsa permanentei este permanentă!

Sper ca v-a placut aceasta poveste si ca puteti vedea in ea intelepciunea existenta pe aceasta planeta din toate culturile, ca s-a inteles ca totul este trcator asa cum noaptea trece, ziua trece, fiecare bucurie trece. Raman doar lucrurile pe care le-am creat sau poate nici acestea.

Situatia actuala ne indeamna sa nu avem atasamente fata de nimic. Sa traim in Aici si Acum cu Recunostinta si sa-i permitem egoului nostru sa moara la niveluri foarte subtile!

Imbratisari tuturor!

Copyright © mimo-justbelieve.blogspot.com
Author: Mihaela Bozanchi. 2008-2020