Omagiu

buciumul suna prelung peste dealuri
vestind moldovenii, Stefan nu mai este!
se zbat de durere apele prin maluri,
Renume si fapte trecand in poveste.

cicoarea albastra cu lacrimi de roua
isi spala durerea pe-obraz de petale.
zefirul isi poarta tristetea cand ploua
si-ti toarna in suflet amar de migdale.

Chiar soarele mare sta-n loc si e trist
si scalde pamantul cu raze tacand
ce mare durere ca eu nu mai exist!
e trista natura mai mult ca oricand.

doar luna rasare la fel de frumoasa,
priveste duios si calm pe pamant
strecoara speranta in fiece casa
caci Stefan nu moare in suflet nicicand!...

Carausu Alexandra, clasa a VIII-a, Adjudu Vechi

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Nodul Nord si Lilith

How can a person's self-presentation communicate both independence and desire for acceptance at the same time?