„Dacă gândești prea mult, este problema celuilalt”
Eliberarea de sub controlul simplismului social
Deși adesea ne facem rău singuri adoptând o gândire simplistă, există momente critice în care ceilalți încearcă să ne facă rău tocmai pentru că îndrăznim să gândim bine
Atunci când îți folosești creierul în mod activ și independent, creezi, în mod inevitabil, probleme celor care caută să te controleze, să se folosească de tine, să te abuzeze sau să te mențină într-o stare de dependență și teamă.
Mecanismul controlului: De ce este descurajată gândirea profundă?
Motivul ascuns pentru care sistemele de autoritate, fie ele familiale, profesionale sau statale, descurajează reflecția profundă este frica de puterea personală a individului
Manipularea și controlul social: Se investesc resurse uriașe pentru a ne determina să credem orbește tot ce scrie în ziare și tot ce ne comunică guvernele
. . Fără o gândire pe cont propriu, devenim ținte extrem de ușoare pentru control și manipulare . . Pentru a ne menține dependenți, suntem învățați subtil că nu este necesar să gândim prea mult Condiționarea timpurie: Fraze precum „Gândești prea mult!” sunt adesea auzite în copilărie de la părinți sau profesori
. Autorul însuși amintește cum tatăl său îi spunea frecvent: „Scotty, gândești prea mult” . Este un lucru cumplit de spus cuiva, având în vedere că scopul biologic și existențial al creierului este tocmai acela de a gândi. Pericolul perceput de autorități: Trăim într-o cultură care pune prea puțin preț pe intelect și pe abilitatea de a gândi bine, deoarece aceasta este considerată periculoasă
. Pentru oricine deține o poziție de putere : fie că vorbim de părinți, patroni sau guvernanți, o persoană care gândește independent reprezintă o amenințare directă la adresa status quo-ului. .
Costul social al libertății de gândire
A avea curajul să gândești independent nu este un drum lin; el vine la pachet cu riscuri sociale imediate. Dacă îndrăznim să gândim singuri, trebuie să fim pregătiți să înfruntăm reacții adverse:
Riscăm să fim etichetați drept excentrici sau răzvrătiți.
Putem fi bănuiți că ne situăm la marginea societății.
Riscăm să fim priviți ca fiind anormali sau radical diferiți.
Cu toate acestea, dacă ne dorim cu adevărat dezvoltarea personală, trebuie să ne asumăm acest curaj de a gândi. Într-o societate dominată de conformism, este nevoie de o mare doză de curaj pentru a accepta să fii diferit, pentru a fi sincer cu tine însuți și pentru a-ți asuma propria identitate
Mitul rigidității mentale și plasticitatea spirituală
Unul dintre marile mituri ale societății este acela că, odată ce ieșim din adolescență, structura noastră mentală și caracterul sunt definitiv formate și nu mai pot fi modificate. În realitate, suntem pe deplin capabili să ne schimbăm și să evoluăm pe tot parcursul vieții, chiar și în cele mai subtile moduri.
Evoluția nu este însă un proces automat, ci o alegere conștientă. Pentru unii oameni, eliberarea de sub dogme și începutul unei gândiri independente apar abia odată cu crizele vârstei de mijloc. Pentru alții, din păcate, această trezire are loc abia în pragul morții, în timp ce o parte din populație nu experimentează niciodată această eliberare, rămânând blocată în tipare împrumutate. Fără maturizare intelectuală și spirituală, spiritul uman începe să se veștejească.
A gândi mult și bine nu este o defecțiune personală; este pur și simplu un refuz de a trăi sub anestezia manipulării. Iar dacă acest lucru îi deranjează pe ceilalți, este o problemă care le aparține în totalitate.
Comentarii