In iarna anului 1940, Mircea Eliade publică în "Revista Fundaţiilor Regale", " Secretul doctorului Honigberger" , un text în care, după propria-i mărturisire, autorul a combinat evenimente reale şi elemente imaginare. Aşadar, un tânăr cercetător acceptă oferta soţiei doctorului Zerlendi şi începe să cerceteze, mai întâi, imensa şi rarissima bibliotecă în care mai păşise, înainte, o singură persoană competentă : Bucura Dumbravă . Nu este un nume inventat, ci chiar al preşedintei Societăţii Teozofice Române, personaj caricatuziat de Mateiu Caragiale în Craii de Curtea Veche sub transparentul Papura Jilavă. Eliade, tînăr orientalist, (nuvela este scrisă la persoana I), revenit în Bucureşti după o călătorie în India, este invitat de către o doamnă necunoscută să cerceteze biblioteca şi colecţiile orientale ale soţului ei, doctorul Zerlendi, dispărut în condiţii misterioase, cu mai bine de douăzeci de ani în urmă. Cercetînd materialele pe care doctorul le strînsese ...