Cum sa iti educi copiii rasfatati si ”Ai doua solutii”

Toti copii, dar mai ales cei mici – de 2 pana la 6 ani – testeaza foarte mult limitele parintilor. Motivul este simplu: descopera lumea din jur si vor sa-si satisfaca enorma curiozitate. Rezultatul, insa, este stresant pentru parinti. Pentru ca ajung, deseori, in situatia de a repeta de mai multe ori o interdictie, rabdarea lor este dusa la limita, copii ignora de multe ori ceea ce i se spune.

Apoi, situatiile pe care le cunoastem cu totii ca genereaza tensiuni:
-Mersul la cumparaturi – unde copilul ori doreste mereu jucarii noi, ori incepe sa fuga de langa tine, pe culoare.
-Plecarea de la locul de joaca – cand se cer mereu 5 minute in plus, ori, in multe cazuri. Si sunt multe alte situatii in care copilul nu vrea sa cedeze.

Indiferent de ceea ce face copilul, poti folosi aceste trei cuvinte pentru a readuce ordinea: „Ai doua solutii”
Este chiar atat de simplu. Aceasta fraza, prin care oferi copilului varianta de a alege te va ajuta de fiecare data. De ce? Pentru ca va ofera amandurora – copil si parinte – sentimentul de control. Copilului ii place sa detina controlul. La fel si parintelui. Prin faptul ca primeste doua solutii copilul simte ca alegerea finala ii apartine, chiar daca asta inseamna sa opreasca o activitate pe care o face in acel moment.
Iata cateva exemple:
„Ai doua solutii: Te imbraci cu haina aceasta sau aceasta”
„Ai doua solutii: Mai ramanem in parc 10 minute peste timpul limita, dar nu mai ai timp sa faci…..
Sau mergem acum si vei avea timp sa faci si….”
„Ai doua solutii: mergi pe bicicleta cu casca de protectie sau lasi bicicleta acasa”
„Ai doua solutii: Poti colora cu creioanele doar pe hartie sau le strangi de tot”
„Ai doua solutii: ma poti tine de mana in timp ce traversam sau stai in carut cu centura pusa”.
„Ai doua solutii: lasi trenul sa se odihneasca in timp ce mancam sau il punem deoparte pana maine”.
„Ai doua solutii: stai langa mine sau te urc in carutul pentru cumparaturi pana terminam.”

De ce sa folosesti aceasta tehnica?
Daca nu vrei sa ajungi la pedepse, dar simti ca ai nevoie de o tehnica prin care sa ai controlul situatiei, cele doua solutii oferite copilului iti sunt de ajutor.
Ar mai trebui sa stii ca aceasta tehnica este eficienta atunci cand si tu esti constant si te tii de cuvant. Astfel, daca el a ales sa mai ramana in parc chiar daca a trecut ora si acest lucru inseamna ca, odata ajunsi acasa, nu va mai avea timp sa coloreze, atunci trebuie sa ramai constanta. Ii permiti sa ramana in plus in parc, dar acasa ii vei readuce aminte ca solutia aleasa de el insemna sa renunte la colorat.
Intr-adevar, este o abordare ce conditioneaza copilul sa faca o actiune (ori sa opreasca o actiune). Insa, prin faptul ca ii oferi solutia ii oferi si sansa de a controla decizia. Ii lasi lui ultimul cuvant.
Dupa cum ai observat, este evitat cuvantul „NU”. Copii nu reactioneaza bine la acest cuvant. Interdictia brusca, fara drept de negociere nu face decat sa agraveze o situatie.
Din propria mea experienta iti pot spune ce aceasta tehnica functioneaza in 90% dintre situatii. In celelalte 10% dintre situatii, cand este suparat, baietelul meu de 3 ani imi spune „nu aleg nimic”.

Ce faci cand nu reusesti sa ajungi la o intelegere cu copilul?
In aceste cazuri trebuie sa faci un pas inapoi pentru 2-3 secunde si sa intelegi motivul. Este suparat? Este obosit? Ii este foame? Care este motivul pentru care este putin mai dificil?
Apoi, opreste ceea ce faci si mergi langa el.
Stai la acelasi nivel cu el, priveste-l in ochi si vorbeste-i calm.
Explica-i situatia. Invata-l sa inteleaga ce ii ofera o solutie si ce ii ofera alta.
Ofera-i o imbratisare, un pupic, o mangaiere.
Copii au nevoie in permanenta de a fi ghidati. Incurajeaza-i independenta, lasa-l sa se simta inclus in decizii – mai ales in cele care il privesc – iar tu fii constanta, aratandu-i in acelasi timp intelegere, afectiune, respect si multa iubire.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Nodul Nord si Lilith

How can a person's self-presentation communicate both independence and desire for acceptance at the same time?