Back to the top

Back to Top

joi, 28 ianuarie 2010

O lectie despre reincarnare



"– Eu nu cred în reîncarnare, ce argumente pot fi aduse în sprijinul acestei teorii?
– A te îndoi de reîncarnare este a te îndoi de însăşi actul creaţiei. Cum crezi că
Dumnezeu în marea lui înţelepciune ar putea da unui copil la naştere sănătate,
înţelegere, capacitate intelectuală, o familie iubitoare cu posibilităţi materiale şi
altuia deficienţe, necazuri, părinţi denaturaţi.
- Aici intervin faptele părinţilor. Dacă aceştia au păcate, atunci copilul are
probleme, se naşte cu anumite boii sau handicapuri şi părinţii suferă, spun eu,
aducându-mi aminte vag, de ceea ce afirmă biserica.
– Bine dar atunci unde este dreptatea? Ce vină are sufletul care s-a întrupat? Dacă
sufletele sunt egale în faţa lui Dumnezeu, dacă sunt fără de păcat, atunci ar trebui să
aibă din start aceleaşi coordonate de viaţă. Ce vină are entitatea care se avântă întrun
trai plin de privaţiuni, care se naşte din start cu o tară socială. Dacă pleci de la
ideea că nu există reîncarnare şi că vin suflete noi, atunci explică tu această nedreptate.
Asta ar însemna că cineva acolo sus stă şi împarte norocul după bunul său plac.
– Exact asta spun eu! Cineva acolo sus stă şi împarte dreptatea. Cred că este mare
coada la Bill Gates şi Donald Trumph, cu liste de aşteptare de câţiva ani. Dacă ar fi după
liberul arbitru, cred că toţi ar vrea ca ei să le fie taţi.
– Dacă nu accepţi legea reîncarnării, nu îi poţi explica unui copil născut fără
picioare de ce nu poate deveni atlet, de ce Dumnezeu în mila lui a hotărât aşa. Totul
pare fără logică. Vezi că nu se leagă. Dacă însă accepţi reîncarnarea, atunci explicaţia
este simplă. Aici intervine karma.
Ce este karma?
– Legea karmei este legea supremă. Este legea cauzei şi a efectului. Fiecare cauză
dă naştere la un efect şi fiecare efect are o cauză. Mai exact, o acţiune are un anume
rezultat. Este însăşi legea fizicii. Dacă arunci o piatră în lac, în urma ei vor rămâne
unduirile apei, din ce în ce mai line, până când vor dispărea, numai că într-o încarnare,
efectele unei acţiuni pot să dispară abia după mai multe încarnări succesive.
Cum poţi ieşi din legea karmei?
- Plătindu-ţi toate datoriile şi primind înapoi tot ceea ce ţi se datorează. Este un fel de
punct zero dacă vrei, un punct în care nu mai datorezi şi nici nu ţi se mai datorează
nimic. Odată ajuns aici ai şansa de a putea fi deasupra acestei legi, însă numai dacă ai
cunoaştere şi înţelepciune.
- Bine, să admitem ideea, spun eu, dar un om trăieşte în medie 70 de ani. Dacă cei de
care sunt legat nu se află aici, odată cu mine? Dacă există un decalaj, o defazare, dacă
aceasta durează mai multe încarnări la rând. Eu mor, iar ei abia se nasc.
- Vezi în aceasta constă înţelepciunea Creatorului. Legea atracţiei face ca voi să vă
naşteţi în grupuri compacte de entităţi. Toate sufletele legate între ele se nasc şi trăiesc
cam în aceeaşi perioadă, chiar dacă la mii de kilometri distanţă. Trebuie să vezi aceste
grupuri ca pe nişte stoluri, ele vin şi pleacă cam în acelaşi timp. Zăbovesc doar cei ce
au într-un fel sau altul legătură cu grupul ce urmează să sosească. Aceasta este
explicaţia faptului că într-o eră muzica, pictura, literatura au luat amploare, iar în
alta ştiinţele, medicina, tehnica. Este vorba de omogenitatea grupului.
Trebuie să recunosc că ceva logică are. Din trei fraze a reuşit să îmi clatine argumentele.
Dacă reîncarnarea există totuşi? Atunci cum intră sufletul în trup?
- Cum intră sufletul în trup? spun eu cu voce tare.
- Legătura dintre suflet şi trup se realizează cu ajutorul matricei astrale. Aceasta
reprezintă conexiunea dintre suflet şi trup şi aici se regăsesc toate trăsăturile de
caracter ale unui individ.
- Te referi la aură?
- Nu, aura este cu totul altceva. Ea reprezintă emanaţia, radiaţia tuturor elementelor
îngemănate în om, emanaţie care produce anumite vibraţii, cărora le corespund
anumite culori, pe când matricea astrală este o punte între suflet şi tru p, prin care
acesta percepe planul terestru. Fără suflet matricea s-ar dezintegra, căci ea nu este de
sine stătătoare.
- Ce se întâmplă cu sufletele după ce mor?
- Ele trec din planul terestru în cel astral, în locul specific şi conform cu vibraţia
fiecăruia. Aici intervine principiul densităţii luminice. Cu cât un suflet este mai
luminos, cu atât el va accede către planuri vibraţionale mai înalte, cu cât sufletul este
mai întunecat, cu atât va ajunge în planuri mai grosiere. Acest lucru depinde de gradul
de dezvoltare şi evoluţie a fiecărui individ în parte. în momentul morţii are de fapt loc
ruperea bruscă a legăturilor dintre elemente şi astfel sufletul este eliberat şi poate urca
în lumea astrală. Sufletul străbate toate zonele acesteia şi rămâne agăţat de planul
care corespunde perfect vibraţiei lui.
– Adică în iad sau rai, punctez eu.
– Nu există nici iad, nici rai. Există doar apropiere sau depărtare de
Divin. Iadul şi raiul sunt cuvinte pământene. Este drept că sufletele
descriu depărtarea de Dumnezeu ca fiind cea mai cruntă tortură. Dacă
entităţile ar şti ce înseam nă să trăieşti în întuneric, chiar pentru o
perioadă scurtă de timp, ar renunţa la activarea polarităţii lor negative.
– Aceasta este o altă problemă. De ce nu ştim ce am făcut şi ce ne aşteaptă? Cred că
ar fi mult mai bine.
Uitarea este o altă lege a universului. Ea trebuie să existe pentru ca omul să poată
anihila karma. Crezi că dacă ai şti că te căsătoreşti cu ucigaşul tău din altă viaţă ai faceo?
Ai putea accepta că sora ta este persoana care ţi-a distrus viaţa şi pe care ai ucis-o? Ţiai
iubi copilul dacă ai şti că el este întruparea celui care te-a ucis în trecut? Te-ai aşeza la
masă cu părinţii tăi, dacă ai şti că în altă viaţă au fost cei care te-au obligat să renunţi la
şcoală pentru a te căsători? Şi exemplele pot continua la nesfârşit. Pentru ca şi karma sa
să poată fi îndeplinită, legiuitorul trebuie să devină nelegiuit, călăul victimă, soţul
amant şi amantul soţ, copilul părinte, medicul pacient şi tot aşa până când fiecare suflet
îşi va fi însuşit toate aceste vibraţii, trăiri, desăvârşindu-şi cunoaşterea. Când acest lucru
va fi înfăptuit, el va ajunge la înţelepciune. Nu există suflet înţelept care să nu fi
cunoscut toate aceste planuri. Ceea ce diferenţiază entităţile între ele este numărul de
încarnări în care şi le-au însuşit. Unora le-au trebuit câteva vieţi altora câteva sute, însă
în final toate fiinţele vor ajunge desăvârşite, în acelaşi loc de unde au plecat. între timp
ele trebuie să treacă prin naşteri şi morţi succesive, prin şederi şi aşteptări în planul
astral pentru a se încarna optim. Sunt încarnări ce sunt alese pentru ei de îngerii karmei.
– Deci în planul astral se află doar sufletele ce trebuie să vină la încarnare?
întreb eu.
Planul astral are locuitori mulţi şi feluriţi. Pe lângă sufletele destrupate aici se
găsesc şi aşa numiţii elementari. Aceştia se află aici, deoarece au fost creaţi de
gândurile oamenilor şi sunt încărcaţi cu un anumit element predominant. Sunt creaţii
de vibraţie grosieră, unii posedă o voinţă proprie, însă ceea ce este mai important este
faptul că la reîncarnarea entităţii generatoare ei se întorc împreună cu acesta în planul
fizic, însoţindu-1 şi conferindu-i acestuia anumite trăsături specifice, preponderent
negative. Pe lângă acestea în planul astral se regăsesc şi aşa numiţii viermi sau
larve. Şi aceştia sunt tot o creaţie „magnifică" a omului. Aceştia sunt creaţi conştient
sau inconştient de pulsiuni senzoriale intense. Ei nu sunt fiinţe reale, nu au voinţă
proprie, ci există şi se hrănesc cu emanaţiile pasiunilor din planul animalic. Sunt de
vibraţii diverse şi se hrănesc doar cu emanaţii specifice pasiunii care le-a generat. Din
acest motiv, în cazul în care creatorul nu mai este în planul terestru, ele se îngrămădesc
asupra unei alte victime, care posedă aceleaşi pasiuni. Un om încărcat de pofte, va
atrage asupra sa o întreagă hoardă de asemenea fiinţe, care îl vor face şi mai subjugat
pasiunilor sale. Tot aici, în planul astral se întâlnesc şi alt gen de entităţi. Sunt fiinţe
elevate, au diverse vibraţii şi au fost create de însuşi Dumnezeu. Ele sunt entităţi
coordonatoare ale planului terestru şi ale celor patru elemente. Astfel avem
elementalii, care subliniez, sunt diferiţi de elementari, reprezintă cele patru elemente şi
sunt cunoscuţi sub denumirea de salamandre, silfi, undine şi goblini. satiri, iele, etc.
Aceste fiinţe menţin stabilitatea dintre planul astral şi cel fizic. Ei intervin deseori în
echilibrul planetei voastre; fără ei viaţa ar fi un haos, căci ei repară şi compensează
ceea ce distrugeţi voi.
Nu ştiu de ce, tot ceea ce spune mi se pare cunoscut. Unde am mai auzit oare aceste
lucruri? Cred că în discuţiile cu Julie. Da, sigur! Ea îmi vorbea de entităţi, de îngerul
morţii, de îngeri păzitori. Draga mea Julie! Simt că îmi este dor de ea. Mi se pune un
nod în gât, dar mă decid să continui:
- Aici se găseşte şi îngerul morţii, sau moartea?
– Entitatea care este responsabilă cu destruparea sau moartea, cum îi spuneţi voi,
îmi răspunde Cristofor, după o pauză destul de lungă, nu se află în acest plan, deoarece
ea se subordonează direct Creatorului. Datorită acestui atribut ea poate străbate toate
planurile şi lumile. Este ubicuitară şi veşnică. A apărut odată cu creaţia şi ajută la
împlinirea ei. Este o fiinţă evoluată şi respectată. Voi o vedeţi ca pe o entitate negativă.
– Mai ales că vine când te aştepţi mai puţin, şi aici vorbesc în cunoştinţă de cauză!
– Ea vine atunci când primeşte semnalul din planul cauzal, pentru îndeplinirea
efectului. Nu vine nici mai devreme, nici mai târziu, ci exact atunci când este scris. Ea
taie legătura dintre suflet şi trup şi ajută la desprinderea acestuia de planul terestru.
Apoi ia sufletul şi îl duce în planul astral, unde îl ajută să îşi găsească locul şi să se
integreze.
- De ce nu se duce sufletul singur?
- Sunt puţine suflete care ar face acest lucru benevol. Ele ar prefera să rămână agăţate
de planul terestru, iar acest lucru ar crea un dezechilibru total. Ele şi-ar parazita
urmaşii, prietenii, duşmanii şi nu ar mai avea posibilitatea de a se reîncarna.
Cred şi eu că nici un suflet nu vrea să moară! Cine vrea să îşi părăsească averea,
prietenii, viaţa? Cine vrea să fie îngropat sau ars, să dispară, să se dizolve în neant?
– Ce se poate face cu trupul dupa ce este părăsit de suflet? Trebuie îngropat sau
ars?
– Corpul este asemeni unei haine, este un înveliş care se va dizolva întorcându-se
înapoi în starea corespunzătoare fiecărui element. Este doar o chestiune de percepţie, de
credinţă. Faptic nu contează, principalul este ca el să se disipe în elementele iniţiale.
- Aşadar omul trăieşte în planul fizic şi când moare se duce în celălalt plan?
- Nu doar când moare. Sufletul omului este în permanenţă legătură cu planul astral,
căci aşa se numeşte celălalt plan. Cu ajutorul fluidului electromagnetic din acest plan
se crează matricea astrală, la fel cum cu ajutorul fluidului electromagnetic din planul
mental se crează matricea mentală.
- Ce este planul mental? întreb eu uşor bulversat.
- Este lumea gândurilor şi a ideilor, iar planul acesta s-a născut tot din îmbinarea celor
patru elemente existente în Akasha. De aici au apărut toate ideile noi, revoluţionare,
aici s-au născut pentru prima oară invenţiile. Este una din cele mai subtile forme ale
Akashei. Oricine poate prelua informaţii de aici, însă acurateţea acestora depinde de
gradul de maturitate, de atitudinea şi de gradul de evoluţie pe care îl are spiritul.
Fiecare gând nou este generat de un element, iar dacă există mai multe idei, atunci
există o îmbinare a mai multor elemente. Fiecare gând are propria sa culoare, formă şi
vibraţie. Spiritul omului este asemeni unei antene, receptează aceste semnale, le
introduce în subconştient, pentru ca apoi să le aducă la suprafaţă în conştient. Odată
ajunse aici aceste idei devin realizabile. Cu cât omul este mai bine pregătit în acel
domeniu, cu atât ele se vor materializa mai repede.
– Să înţeleg, de fapt, că Dumnezeu este cel care le crează?
– Toate aceste idei existau şi există în Akasha. Ele apar treptat dupa un plan bine
stabilit. Nu ar fi existat nici o logică dacă apărea avionul înaintea combustibilului sau
internetul înaintea calculatorului.
Nu văd nici o legătura între avion, combustibil, calculator şi Dumnezeu, însă decid să
nu mai aprofundez subiectul, deoarece ploaia de informaţii pe care am recepţionat-o
îmi zumzâie încă în creier. Recunosc cătunele sunt explicaţii pertinente, dar nu au nici o
bază materială! Cum poţi dovedi existenţa planului astral, a entităţilor, a Akashei?
– Cum poţi dovedi palpabil, şi când spun palpabil, mă refer la dovezi materiale, că
există reîncarnare?
– Este un sentiment ce vine din interorul fiecărui om. Unii o ştiu, alţii o
conştientizează mai târziu, iar alţii niciodată. Depinde de gradul de evoluţie al fiecăruia.
– Eu vreau dovezi, spun eu pe un ton răstit.
– S-ar putea să nu îţi placă adevărul, îmi răspunde Cristofor îngândurat.
– Eu suport orice. Vreau să ştiu adevărul! Vreau să îmi aflu propriile vieţi, să
înţeleg ceea ce am făcut, cu ce am greşit, asta în caz că există reîncarnare. Dacă
Dumnezeu ţine cont de liberul arbitru, aşa cum spui tu, dacă ceea ce mi-ai spus până
acum conţine un dram de adevăr, eu cer pe propria-mi răspundere să ştiu. Am acest
drept! Vreau să Ştiu, să retrăiesc, să conştientizez propriile-mi vieţi. Sunt vieţile mele,
îmi aparţin şi deci ar trebui să am acces la ele, urlu eu frustrat.
Cristofor amuţeşte uitându-se în ochii mei. După câteva secunde de tăcere penibilă aud:
- Aşa va fi! Vei avea acces! Să te ajute Providenţa Divină să treci cu bine peste această
încercare.

– Poate omul să scape de datoriile karmice într-o singură viaţă?
– Da, dar numai prin cunoaştere ezoterică, îmi răspunde el cu greu, prin accesarea unor planuri
superioare, prin abordarea vieţii într-un alt mod. Să ştii că este un drum greu şi anevoios, sunt mulţi care
au reuşit să îl parcurgă, însă ei au dat dovada de mult curaj şi stăpânire de sine.
– Te referi la călugării budişti?
– Nu, din păcate ei îşi dezvoltă latura spirituală în detrimentul celorlalte structuri. O dezvoltă atât
de tare încât atunci când vin la reîncarnare sunt mânaţi de aceeaşi dorinţă, calea ascetului, fac totul pentru
a ajunge din nou acolo, şi astfel cercul nu se poate închide, căci după cum spuneam, pentru a accede la
divinitate, omul trebuie să se desăvârşească în toate planurile.
– Care este cale a ce trebuie urmată pentru a ajunge la desăvârşire?
Calea cumpătării. Calea echilibrului. Urmând aceste căi omul trebuie să ajungă la dăruire, iertare,
iubire, cunoaştere, adevăr şi înţelepciune. Dar mai înainte de a-şi însuşi aceste vibraţii el trebuie să fi trecut prin toate păcatele lumii, prin deznădejde şi extaz, prin ură, mânie şi pasiune, prin sărăcie şi abundenţă. Trebuie să cunoască toate laturile creaţiei şi să îşi însuşească toate caracteristicile specifice lor. Diamantul desăvârşirii se află ascuns în mocirla trăirilor animalice. Trebuie să bagi mâna în nămol, să te murdăreşti pentru a-1 aduce la lumina, iar odată scos el este al tău, reprezintă strădania ta de veacuri. Nimeni şi nimic nu ţi-1 mai poate lua. Oamenii trebuie să ajungă să îşi
conştientizeze propria divinitate, să ajungă în acel punct în care Christosul lor interior se poate
manifesta. Oamenii trebuie să înţeleagă că nu sunt un capriciu al naturii ci sunt fii şi fiice de
Dumnezeu, că în matricea lor astrală străluceşte Duhul Sfânt, care le conferă aceleaşi
drepturi şi puteri, egale cu cele ale lui Iisus.
Iisus şi-a ales singur drumul, nu Tatăl a făcut-o pentru el; el a păşit pe această cale
spre a arăta lumii cum fiecare om îşi poate schimba viaţa, că moartea nu este o piedică
în calea învierii, împărăţia lui Dumnezeu se află aici, acum printre voi. nu trebuie
decât să vreţi să intraţi în ea şi aflându-vă acolo veţi constata că viaţa voastră
păcătoasă va dispărea de la sine, toate părţile ascunse şi întunecate ale conştiinţei vor
fi anihilate şi transformate în lumină. Poarta împărăţiei vă este deschisă, trebuie doar
să găsiţi calea de a ajunge la ea. Drumul nu este uşor, este lung şi anevoios, însă
răsplata va fi pe măsura strădaniei.
– Şi cum să găsim această cale? , întreb eu mânat de o curiozitate reală.
– In primul rând să vă schimbaţi principiile de viaţă. Primul pas ar fi
înţelegerea faptului că Dumnezeu este Gândire Pură, iar atunci când apare
un bruiaj sau o dizar-monie, îndreptaţi-vă imediat inima către această
gândire şi puneţi-vă întrebarea ce ar fi făcut Dumnezeu în această situaţie.
Cum ar fi reacţionat el? Veţi constata cu uimire că sufletul vă va fi
invadat de o mare pace şi înţelepciune. Veţi şti instinctiv ce aveţi de făcut.
Nu uitaţi că pentru a vi se da trebuie să cereţi, căci a primi fără a cere
înseamnă încălcare de liber arbitru, adică nerespectarea legii. Al doilea
lucru foarte important este sacralizarea activităţii. Fiecare activitate ar
trebui făcută ca şi cum creatorul însăşi o execută.
- Poţi fi un pic mai exact?
- Spre exemplu când găteşti, fă-o ca şi cum Dumnezeu se manifestă prin tine. Pune în
oală nu numai alimente ci şi sănătate, linişte, iubire. Gândeşte-te ca mâncarea să
conţină exact atâtea elemente câte îi sunt necesare fiecăruia în parte, pentru un
organism echilibrat. Fă curăţenie gândindu-te că prin aceasta scoţi din casă tot răul
vrajba, ura, boala şi introduci pace, bună-înţelegere, armonie. Adu în casă plante verzi
în ghiveci, căci ele reprezintă viaţa. Evită florile tăiate deoarece ele sunt sisteme vii
aflate pe moarte. Adu suflul divin în orice acţiune în orice trăire în orice gând. Când
faci duş imaginează-ţi că toate trăsăturile negative ale caracterului tău se şterg şi că
devii mai bun, mai înţelegător, mai plin de Duh Sfânt. Iubeşte oamenii din jurul tău şi
fă-le bucurii, surprinde-i cu mici gesturi de apreciere, laudă-i şi încurajează-i, scoate în
evidenţă lucrurile bune pe care le-au făcut şi minimalizează-le greşelile. Când te duci la
birou fă-o cu drag, ca şi cum ai face-o pentru Dumnezeu. Cam asta trebuie făcut.
Eu mă duc întotdeauna cu drag la birou şi mă duc pentru mine nu pentru altul, şi cu
atât mai puţin pentru Dumnezeu, care pe lângă că nu m-a ajutat cu nimic, mai îmi pune
şi beţe în roate. Mă hotărăsc să evit discuţiile în contradictoriu şi de aceea caut o ieşire:
– Este duşul aşa de important? Dă-mi un exemplu de programare la duş, căci din
toate activităţile pe care mi le-ai înşirat, aceasta este singura pe care o fac zilnic.
– Spălarea cu apă reprezintă de fapt spălarea cu elementul apă în stare
pură. Prin apă, adică botez, păcatele lumii au fost şterse, deci apa
înmagazinează în ea noul, renaşterea. Apa este unul din cele mai
conductibile elemente, ea dă viaţă, este creatoare, este plăcută. Cu cât apa
este mai rece cu atât se încarcă mai uşor; deci duşurile trebu iesc făcute cu
apă călduţă. Trebuie să ştii că apa la 37 de grade îşi pierde această
proprietate. Când faci duş îţi imaginezi că toate slăbiciunile, păcatele,
tarele de caracter, bolile se scurg din corp şi în locul lor apar calităţi,
trăsături benefice, linişte, sănătate, etc. Acest lucru trebuie făcut cu simţ
de răspundere. Trebuie să te gândeşti doar la ceea ce faci, să vizualizezi
întreg procesul, să simţi cum iese şi intră ceea ce ai programat.
- Şi asta este suficient pentru a te schimba?
- Nu este suficient, însă este un pas. De fapt schimbarea este adusă de o coroborare a
mai multor acţiuni. Primul pas este conştientizarea propriilor păcate şi tare de
caracter. Adică a ceea ce vrei să schimbi. însăşi conştientizarea acestora reprezintă
primul semnal pe care ţi-1 dă sufletul, semnal care îţi arată că în interiorul tău există
dorinţa de înnoire, de renaştere. Apoi urmează lupta cu acestea. Aici este de folos
această programare a apei. Paralel cu aceasta trebuie făcut acelaşi lucru şi
cu alimentele. Fiecare produs ingerat trebuie prelucrat şi încărcat cu
aceleaşi principii ca şi apa. Aici însă se programează doar însuşirile sau
calităţile pe care doriţi să le obţineţi. Spre exemplu: când bei un ceai, ţii
mâinile deasupra cănii şi te gândeşti că odată cu intrarea acelui lichid în
corp, vor intra şi bunătatea, sănătatea, succesul, liniştea sau orice îţi
doreşti. Pentru ca acest lucru să aibă succes trebuie să te limitezi în
ambele acţiuni doar la maxim trei lucruri pe care doreşti să Ie schimbi, iar
timpul alocat acestei schim bări să fie de aproximativ două săptămâni.
După aceea procedura se poate relua cu o nouă programare. Totodată cel
care caută schimbarea trebuie să intre în fiecare zi în conexiune cu
Dumnezeu. Acest lucru se realizează printr-o meditaţie scurtă de minim
cinci minute. Este necesară găsirea unui loc liniştit, fără stimuli, un loc în
care să poţi sta singur. închide ochii şi începi să vorbeşti cu Dumnezeu .
Spune-i ce te frământă, ce vrei să schimbi, dacă vrei să schimbi ceva, fă-i
reproşuri sau mulţumeşte-i. Trebuie să percepi interlocutorul ca fiind un
prieten. O să constaţi cu uimire că îţi răspunde şi chiar te înţelege. Cere-i
ajutorul, pentru ca el să ţi-1 poată da.
– Pare atât de complicat! Asta pentru cine vrea să se schimbe. Eu sunt tare
mulţumit de mine aşa cum sunt. Eu nu vreau să mă schimb. Am tot ce îmi trebuie, mam
educat şi m-am format singur, sunt într-un cuvânt propria-mi creaţie şi sunt fericit
cu mine însumi, accentuez eu. Cine vrea să se schimbe este liber să o facă. Să pornească
pe această cale anevoioasă dacă simte că acest lucru îi prieşte. Eu mulţumesc, nu!
– Nu este o cale anevoioasă. Este uşoară şi la îndemâna oricui, indiferent de vârstă
şi pregătire. începi uşor şi apoi continui până când îţi dai singur seama că ceva s-a
schimbat.
- Aşa se pot trata şi bolile?
- Bolile sunt ceva mai complicat de explicat. Ele sunt pe de-o parte tare karmice
devenite manifeste, iar pe de altă dezechilibre energetice grave, cărora nu li s-a dat
atenţie şi care s-au cronicizat. Mai sunt şi acele boli, cum ar fi diabetul, care apar
datorită unor trăsături de caracter. Acesta apare cel mai adesea la persoanele geloase.
Nu geloase doar pe partener, ci în general, pe realizările altora, pe evoluţie, pe
capacităţi, etc. La fel se întâmplă cu ulcerul. El apare preponderent la persoanele
anxioase sau hiperactive, la înadaptaţi, la nemulţumiţi sau la cei care nu au compasiune.
Nu prea îmi vine să cred! Cum adică, dacă nu eşti gelos nu faci diabet? Dar cancerul?
- Dar boala secolului, cancerul? întreb eu.
- Este un proces de autodistrugere. Organismul, la cererea subconştientului dă semnalul
de start al unui proces adesea ireversibil. O singură celulă primeşte o comandă eronată
şi se transformă în călău. Acesta boală apare ca urmare a unor datorii karmice - şi în
acest caz procesul nu poate fi oprit decât la decesul sistemului viu - sau ca urmare a
inadaptării organismului Ia mediu şi stimuli. în acest ultim caz omul are şansa să
învingă boala.
- Cum? Prin operaţii, iradieri?
- Fiecare îşi găseşte propria cale. Este important de ştiut că indiferent de calea aleasă cel
atins de această boală ar trebui să renunţe temporar Ia carne, zahăr, chimicale.
Alimentaţia ar trebui să fie preponderent naturistă, singurul fel de carne permis fiind
ficatul de viţel, dar şi acesta trebuie să fie din crescătorii fără furaje toxice sau chimicale.
Ficatul de viţel conţine în exces anumite elemente, pe care organismul bolnav le are în
minus. Prin ingerare se stabileşte din nou echilibrul. De asemenea ar trebui evitat
contactul cu orice fel de produse chimice ca detergenţi, săpun, parfum.
– Bine şi cu ce să se spele omul?
– Cu ce se spălau strămoşii tăi? Cu ce îşi spălau rufele?
– Cu săpun de casă, aşa cum făcea bunica.
– Da dar acela conţinea sodă, care este nocivă. Există săpunuri bio, cum le zici tu,
trebuie doar să le cauţi. Revenind la idee. cei ce suferă de această boală, trebuie să evite
sarea şi zahărul, uleiul şi grăsimile, mâncărurile gătite sau prăjite, sucurile sau băuturile
alcoolice de orice fel, seminţele şi cerealele.
– Minunat, şi atunci ce mai rămâne? Cuţite, furculiţe şi şerveţele, sau magnificul
regim pe care l-am ţinut eu, de era să mor.
– Rămân toate fructele şi legumele, îmi răspunde el fără a ţine cont de izbucnirea
mea, apa cea minunată şi dădătoare de viaţă; câte preparate minunate nu se pot obţine
din îmbinarea acestora! Trebuie să ai însă atenţie ca pe parcursul unei zile să îmbini
toate culorile. Să mănânci şi roşu, verde, galben, alb, etc.
- Contează? întreb eu, gândindu-mă la culorile legumelor şi fructelor ce le-am ingurgitat
timp de patru săptămâni.
– Da, căci în fiecare culoare stă ascunsă o anumită vibraţie ceea ce face ca un
anumit element să fie predominant.
– Şi cei care au această boală din cauza karmei, se pot însănătoşi?
– Da, dar aceştia sunt cei care au cel mai greu drum. Ei trebuie să atingă acea stare
vibraţională, să ajungă în acel punct în care Christosul din interior sa se manifeste."

Multa Pace,Iubire si Lumina!!!

Un comentariu:

cora spunea...

citeste Scarlat Demetrescu/Din tainele vietii si ale universului