Rolul real al psihologului școlar
Psihologul școlar ocupă o poziție de încredere aparte. El are acces la emoțiile, vulnerabilitățile și dificultățile copiilor, fiind adesea perceput ca un adult neutru, capabil să ajute atât elevii, cât și profesorii și părinții. Tocmai din acest motiv, standardele etice care guvernează profesia sunt extrem de ridicate.
Dar ce se întâmplă atunci când un psiholog își folosește influența pentru a servi interese personale, conflicte interne ale școlii sau propriile convingeri, în loc să urmărească binele copilului?
Misiunea unui psiholog nu este să construiască tabere și nici să aleagă favoriți. Rolul său este să faciliteze comunicarea, să reducă tensiunile și să contribuie la găsirea unor soluții care să protejeze dezvoltarea copilului.
Din punct de vedere profesional, psihologul trebuie să:
- rămână cât mai imparțial;
- asculte toate părțile implicate;
- evite manipularea emoțională;
- respecte demnitatea fiecărei persoane;
- protejeze interesul superior al copilului.
Atunci când aceste principii sunt abandonate, funcția de sprijin se poate transforma într-un instrument de influență.
Cum poate apărea abuzul de influență
Un psiholog lipsit de profesionalism poate începe să interpreteze selectiv informațiile primite. În loc să înțeleagă situația în ansamblu, el poate căuta doar elementele care îi confirmă propriile concluzii.
În cazurile problematice pot apărea comportamente precum:
- sugerarea unor răspunsuri copiilor;
- interpretarea forțată a declarațiilor acestora;
- ignorarea informațiilor care contrazic o anumită ipoteză;
- amplificarea conflictelor în loc de mediere;
- prezentarea unor opinii personale drept concluzii profesionale.
Copiii sunt influențabili și acordă credibilitate adulților aflați în poziții de autoritate. Din acest motiv, orice încercare de a modela artificial percepțiile unui copil reprezintă o problemă gravă.
Ce spune etica profesională
Codurile deontologice din psihologie se bazează pe câteva principii fundamentale:
- respect pentru persoană;
- responsabilitate profesională;
- integritate;
- competență;
- evitarea producerii de prejudicii.
Un psiholog care manipulează, deformează realitatea sau urmărește obiective ascunse intră în conflict direct cu aceste principii.
Competența profesională nu înseamnă doar cunoștințe teoretice. Ea presupune autocontrol, capacitatea de a recunoaște propriile prejudecăți și disponibilitatea de a rămâne obiectiv chiar și atunci când situația este tensionată.
Comentarii