Manipularea percepțiilor în mediul școlar: când un psiholog încearcă să schimbe imaginea unui profesor

Școala funcționează pe baza încrederii. Profesorii, psihologii și directorii formează un sistem care ar trebui să colaboreze pentru binele elevilor. Însă, atunci când interesele personale, conflictele sau ambițiile încep să domine relațiile profesionale, această încredere poate fi afectată.

Una dintre cele mai delicate situații apare atunci când un psiholog școlar încearcă să influențeze percepția conducerii asupra unui profesor, folosindu-se de autoritatea pe care profesia sa i-o conferă.

Puterea cuvintelor venite din partea unui psiholog

În majoritatea școlilor, opiniile unui psiholog beneficiază de un nivel ridicat de credibilitate. Acest lucru este firesc. Psihologul este perceput ca un specialist în comportament uman, relații și procese emoționale.

Din acest motiv, atunci când un psiholog formulează observații despre un profesor, directorul poate fi tentat să acorde acestor evaluări o greutate suplimentară.

Problema apare atunci când informațiile nu mai sunt prezentate obiectiv, ci selectiv.

În loc să descrie faptele, persoana începe să construiască interpretări.

În loc să ofere context, începe să sugereze concluzii.

În loc să clarifice, începe să influențeze.

Cum se poate modifica percepția unui director

Percepțiile oamenilor nu se schimbă întotdeauna prin minciuni directe. De multe ori, ele sunt influențate prin acumularea unor mesaje subtile și repetate.

De exemplu:

• accentuarea constantă a greșelilor unui profesor;

• omiterea realizărilor și aspectelor pozitive;

• prezentarea unor presupuneri drept fapte;

• interpretarea intențiilor fără dovezi;

• repetarea acelorași acuzații în contexte diferite.

În timp, directorul poate începe să privească acel profesor printr-un filtru negativ.

Psihologia socială descrie acest fenomen ca fiind influențat de efectul de confirmare. Odată formată o impresie negativă, oamenii tind să observe mai ușor informațiile care o confirmă și să le ignore pe cele care o contrazic.

De ce este periculos acest mecanism

Atunci când o persoană aflată într-o poziție de influență încearcă să modeleze imaginea unui coleg, efectele pot depăși conflictul dintre două persoane.

Întreaga atmosferă organizațională poate fi afectată.

În loc să existe colaborare, apare suspiciunea.

În loc să existe dialog, apare polarizarea.

În loc să existe evaluări bazate pe fapte, apar etichete și prejudecăți.

Mai grav, deciziile administrative pot începe să fie luate pe baza unor percepții construite artificial, nu pe baza realității.

Ce spune etica profesională

Rolul psihologului nu este să influențeze conducerea împotriva unui coleg și nici să construiască imagini favorabile sau nefavorabile despre anumite persoane.

Responsabilitatea sa profesională este să contribuie la înțelegerea situațiilor, nu la deformarea lor.

Etica psihologică presupune:

• obiectivitate;

• integritate;

• respect pentru demnitatea tuturor persoanelor;

• evitarea conflictelor de interese;

• prezentarea informațiilor într-un mod echilibrat.

Atunci când un psiholog folosește autoritatea profesiei pentru a susține opinii personale ca și cum ar fi concluzii profesionale, apare o încălcare gravă a acestor principii.

De la rivalitate personală la influență instituțională

Conflictele dintre colegi există în orice organizație. Diferența apare în modul în care acestea sunt gestionate.

Un profesionist matur încearcă să rezolve conflictele prin dialog și clarificare.

Un profesionist lipsit de etică poate încerca să câștige influențând persoanele aflate în poziții de putere.

În mediul școlar, acest lucru este cu atât mai problematic cu cât opiniile psihologului pot fi percepute ca fiind bazate pe expertiză și nu pe preferințe personale.

Astfel, o rivalitate individuală poate ajunge să producă efecte instituționale.

Efectele asupra întregii școli

Atunci când percepțiile sunt manipulate, consecințele nu se limitează la profesorul vizat.

Elevii pot observa tensiunile dintre adulți.

Profesorii își pot pierde încrederea în corectitudinea sistemului.

Directorul poate lua decizii bazate pe informații incomplete.

Iar psihologul însuși își poate compromite credibilitatea profesională.

În final, cel mai mare prejudiciu este adus culturii organizaționale a școlii. O instituție sănătoasă are nevoie de transparență, dialog și evaluări bazate pe fapte. În momentul în care influența este folosită pentru a modela artificial reputația unei persoane, încrederea începe să se erodeze, iar întreaga comunitate școlară are de suferit.

Un psiholog școlar deține o influență semnificativă în cadrul unei instituții educaționale. Tocmai de aceea, obligația sa de a fi echilibrat și obiectiv este mai mare decât în multe alte roluri.

Atunci când această influență este folosită pentru a construi sau distruge reputații, profesia își pierde una dintre valorile sale fundamentale: căutarea adevărului în interesul oamenilor, nu în interesul unor conflicte personale.

Într-o școală sănătoasă, percepțiile trebuie construite pe fapte, nu pe influență. Iar respectul profesional trebuie câștigat prin comportament și competență, nu prin controlul imaginii celorlalți.