Eroziunea din interior: cum poate fi afectată o școală atunci când influența înlocuiește adevărul
Marile probleme ale unei organizații nu încep de obicei cu scandaluri publice. Ele încep în liniște.
Într-o școală, degradarea climatului organizațional poate începe prin lucruri aparent mici: etichetări, interpretări părtinitoare, conflicte alimentate discret și modificarea percepțiilor despre oameni. Dacă aceste mecanisme sunt susținute de o persoană cu influență și tolerate de conducere, efectele se acumulează în timp.
La început, puțini observă.
Mai târziu, toată organizația începe să le simtă.
Prima etapă: apariția neîncrederii
În momentul în care profesorii observă că informațiile sunt interpretate selectiv sau că anumite persoane sunt prezentate constant într-o lumină negativă, apare primul semnal de alarmă.
Oamenii încep să fie mai atenți la ceea ce spun.
Discuțiile devin prudente.
Sinceritatea este înlocuită de autoprotecție.
Profesorii nu mai comunică deschis deoarece nu mai sunt siguri cum vor fi interpretate cuvintele lor.
Acesta este momentul în care încrederea începe să se fisureze.
A doua etapă: plecarea oamenilor valoroși
În organizații, cei mai competenți oameni sunt adesea și cei care au cele mai multe opțiuni.
Când un profesor dedicat observă că reputația sa poate fi afectată de zvonuri, interpretări sau jocuri de influență, începe să își pună întrebări.
Merită să rămână?
Merită să investească energie într-un mediu care nu mai evaluează corect performanța?
Unii aleg să lupte.
Alții aleg să plece.
În multe cazuri, primii care părăsesc organizația sunt tocmai cei care ar fi putut contribui cel mai mult la dezvoltarea ei.
A treia etapă: cultura fricii
Pe măsură ce profesorii observă ce se întâmplă cu cei etichetați negativ, începe să se formeze o cultură a conformismului.
Oamenii evită să își exprime opiniile.
Evită să contrazică.
Evită să ridice probleme.
Nu pentru că sunt de acord, ci pentru că nu vor să devină următoarea țintă.
Din exterior, școala poate părea liniștită.
În realitate, liniștea ascunde o lipsă profundă de încredere.
Rolul directorului în acest proces
Orice organizație reflectă, în timp, standardele pe care conducerea le acceptă.
Directorul nu poate controla fiecare conversație și fiecare conflict. Dar poate controla regulile după care acestea sunt gestionate.
Dacă permite ca percepțiile să înlocuiască dovezile, dacă favorizează informațiile convenabile și ignoră semnalele venite din partea oamenilor competenți, începe să transmită un mesaj clar:
„În această organizație contează mai mult influența decât adevărul.”
Pe termen lung, aceasta spune ceva nu doar despre persoana care manipulează, ci și despre capacitatea liderului de a construi un sistem echitabil.
Când încep să apară problemele vizibile
Nu există un termen universal.
În unele organizații, efectele devin evidente după câteva luni.
În altele, pot trece câțiva ani.
De regulă însă, semnele apar într-o anumită ordine:
creșterea conflictelor interne;
scăderea colaborării;
demotivarea profesorilor;
fluctuația personalului;
creșterea nemulțumirilor părinților;
dificultăți în recrutarea cadrelor valoroase.
Aceste simptome apar de obicei înainte ca imaginea externă a școlii să fie afectată.
Momentul în care imaginea începe să sufere
Reputația unei școli este construită lent și poate fi deteriorată surprinzător de repede.
Părinții observă schimbările.
Profesorii discută între ei.
Comunitățile educaționale sunt mai conectate decât par.
Dacă profesioniști respectați pleacă, dacă apar conflicte repetate sau dacă oamenii încep să vorbească despre lipsa de echitate, reputația începe să fie afectată.
La început sunt doar zvonuri.
Apoi devin percepții.
În final, pot deveni parte din identitatea instituției.
Costul ascuns al etichetării
Una dintre cele mai mari pierderi pentru o școală apare atunci când profesori dedicați, care și-au construit reputația în ani sau decenii de muncă, sunt evaluați prin prisma unor etichete și nu a rezultatelor lor.
În acel moment, organizația transmite că experiența, performanța și caracterul pot fi eclipsate de jocurile de influență.
Consecința este simplă: meritul își pierde valoarea.
Iar când meritul își pierde valoarea, performanța începe să scadă.
Poate supraviețui un astfel de sistem?
Da, uneori poate funcționa aparent ani întregi.
Dar funcționarea și sănătatea organizațională nu sunt același lucru.
Unele instituții continuă să existe în timp ce pierd treptat oamenii care le-au făcut puternice.
Altele păstrează aparența stabilității, însă acumulează tensiuni care izbucnesc mai târziu sub forma unor conflicte majore.
Problema fundamentală este că niciun sistem nu poate prospera pe termen lung dacă recompensează influența și penalizează sinceritatea.
O școală nu este definită doar de clădire, rezultate sau proceduri. Ea este definită de nivelul de încredere dintre oameni.
Atunci când o persoană influentă manipulează informațiile, iar conducerea nu observă sau nu intervine, efectele nu se limitează la câteva conflicte individuale. În timp, ele pot modifica întreaga cultură organizațională.
Mai întâi se pierde încrederea.
Apoi se pierd oamenii valoroși.
După aceea se pierde reputația.
Iar reconstruirea lor durează, de regulă, mult mai mult decât a durat distrugerea lor.
Din perspectiva psihologiei organizaționale, cele mai timpurii semne că o instituție intră într-o astfel de dinamică sunt scăderea încrederii, comunicarea defensivă și plecarea treptată a oamenilor competenți. Acestea apar adesea cu mult înainte ca problemele să fie vizibile public.
Comentarii