Comori furate si instrainate

 Istoria ne arată că toate civilizațiile care s-au ridicat de-a lungul secolelor au avut comorile lor, care nu erau neapărat metale prețioase sau bani, ci obiecte de cult sau locuri speciale.

Multe dintre aceste comori au fost furate sau jefuite în timpul războaielor sau invaziilor inamice, în timp ce altele au dispărut în moduri misterioase. Unele tezaure au reapărut, permițându-ne să aflăm mai multe despre cultura și organizarea socială a popoarelor care le-au creat, în timp ce altele au ajuns în colecții private sau în locuri necunoscute. În acest articol, trecem în revistă o serie de comori pe care numeroși cercetători, arheologi sau simpli vânători de relicve și-ar dori să le găsească.

1. Evanghelia Q

Evanghelia Q, sau Sursa Q, este numele dat de cercetătorii moderni unui presupus text din secolul I, despre care se spune că ar conține o serie de învățături atribuite lui Isus Hristos. Existența sa este subiect de mare controversă, unii cercetători susținând că acest material nu a existat niciodată. Totuși, presupunând că ar exista, ar fi un material extrem de valoros, deoarece ar fi stat la baza scrierii evangheliilor lui Matei și Luca din Noul Testament. Acesta ar putea duce la elucidarea unor aspecte biblice, oferindu-ne o nouă perspectivă asupra lui Isus Hristos ca personaj istoric. Teologii moderni sugerează că Evanghelia Q (termenul provine din germanul „quelle”, care înseamnă „sursă”) ar fi fost sursa din care s-au inspirat cei care au creat Noul Testament.

2. Diamantul Florentin

De origine incertă, deși majoritatea cercetătorilor sunt de acord că ar fi fost găsit în India înainte de a ajunge în Europa la sfârșitul secolului al XV-lea, Diamantul Florentin este (sau a fost) o piatră prețioasă de un galben impresionant și 137 de carate. Se știu puține despre istoria sa, dar se știe că, în secolul XX, după Primul Război Mondial, Carol I, ultimul împărat al Imperiului Austro-Ungar, a fugit în Elveția, încredințând diamantul avocatului Bruno Steiner pentru a-l vinde. Totuși, vânzarea nu a avut loc niciodată: Diamantul Florentin a dispărut, Steiner a fost arestat, acuzat de fraudă, iar piatra prețioasă se pare că a fost tăiată în mai multe diamante mai mici, care s-au pierdut în timp.

3. Judecătorii Drepți

„Altarul din Gent”, Belgia, este o operă de artă complexă, formată din 12 panouri, dintre care opt sunt venețiene. Pictată de Hubert și Jan van Eyck în secolul al XV-lea, lucrarea prezintă o serie de personaje călare în două dintre panouri, numite „Judecătorii Drepți”. Deși identitățile personajelor sunt incerte, se crede că Filip al III-lea de Burgundia, ducele din acea perioadă, este unul dintre ele. În 1934, panourile „Judecătorii Drepți” au fost furate și de atunci nu au mai fost găsite. Cu toate acestea, dorința de a recupera piesele face ca dosarul să rămână deschis, având în prezent peste 2.000 de pagini.

4. Bijuteriile Coroanei Irlandeze

Multe bijuterii au fost furate de-a lungul istoriei, dar niciun caz nu a atras atât de mult atenția precum dispariția bijuteriilor coroanei irlandeze. Furate din interiorul Castelului Dublin în 1907, acestea nu făceau de fapt parte din vreo coroană, ci erau o stea a Ordinului Sfântului Patrick, o broșă cu diamante și cinci coliere de aur, toate aparținând suveranului. Piesele nu au fost găsite niciodată, păstrând misterul chiar și în privința celor responsabili de furt, deși de-a lungul anilor au fost indicați mai mulți suspecți.

5. Camera de Chihlimbar

Camera de Chihlimbar a fost o frumoasă încăpere construită în Palatul Ecaterinei din Țarskoe Selo, în apropiere de Sankt Petersburg. Conținea mozaicuri aurite, oglinzi și sculpturi, precum și panouri mari de chihlimbar, totalizând peste 450 de kilograme. A fost construită printr-un efort comun al rușilor și germanilor, fiind proiectată de sculptorul baroc german Andreas Schlüter și realizată de meșterul danez Gottfried Wolfram între 1701 și 1709. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, în 1941, orașul a fost capturat de germani. Naziștii au demontat întreaga sală, luând panourile și operele de artă. După război, nu s-a mai găsit nimic. În 1979, a început un proiect de restaurare a sălii, finalizat în 2003 de către meșteri ruși.