„Alergatul după fluturi” si „Urcatul pe munte”,

 

Într-o lume în care majoritatea oamenilor cred că „alergatul după fluturi” este la fel de util ca „urcatul pe munte”, există un grup mic de entuziaști ai drumețiilor care își găsesc bucuria și liniștea pe potecile stâncoase și în peisajele spectaculoase ale muntelui. În ciuda comentariilor sceptice ale colegilor de birou și a oftatului profund al familiei, acești aventurieri insistă că urcatul pe munte este cea mai bună modalitate de a-ți petrece timpul liber.

„De ce să urci un munte când poți viziona un maraton de seriale pe Netflix?”, întreabă cei care nu înțeleg farmecul unei drumeții. Ei bine, Henry David Thoreau ar fi spus: „Mergeți cu încredere în direcția visurilor voastre. Trăiți viața pe care v-ați imaginat-o.” Și dacă visul tău implică să te cațeri pe un vârf înzăpezit, de ce să nu-l trăiești?

O mulțime de oameni par să fie convinsă că urcatul pe munte este o pierdere de timp și energie. Dar cum ar spune John Muir, patronul spiritual al tuturor drumeților: „Muntele mă cheamă și trebuie să merg.” Să înfrunți panta abruptă și să te lupți cu vântul tăios este doar o parte a aventurii, iar recompensa este de neegalat.

Imaginează-ți că ajungi la birou luni dimineața, cu un zâmbet misterios pe față, în timp ce colegii tăi se plâng de weekend-ul lor plictisitor. „Ce ai făcut tu în weekend?”, întreabă ei, și tu răspunzi cu mândrie: „Am urcat pe vârful Moldoveanu.” Reacția lor? Un cor de „Ești nebun! Atâția kilometri pentru ce?” Dar tu știi mai bine. Ralph Waldo Emerson ar fi spus: „Nu mergeți pe unde duce calea, mergeți pe unde nu există calea și lăsați o urmă.”

Adevărul este că fiecare pas pe munte îți oferă ceva ce nu poți găsi în oraș: aer curat, peisaje de vis și o senzație de libertate absolută. Friedrich Nietzsche a afirmat: „Cel care are un ‘de ce’ pentru care să trăiască, poate suporta aproape orice ‘cum’.” Și ce „de ce” mai bun există decât sentimentul de a fi în armonie cu natura și de a-ți testa limitele fizice și mentale?

Desigur, vor exista întotdeauna cei care vor prefera confortul canapelei în fața aventurii pe munte. Dar, ca să-l cităm pe Albert Einstein, „Doar cei care încearcă absurdul pot realiza imposibilul.” Așa că, data viitoare când cineva îți spune că urcatul pe munte este o pierdere de timp, amintește-ți că „nu toți cei care rătăcesc sunt pierduți” (J.R.R. Tolkien).

În concluzie, urcatul pe munte nu este doar despre a ajunge pe vârf, ci despre fiecare pas făcut, fiecare respirație adâncă de aer proaspăt și fiecare priveliște care îți taie respirația. Așa că, să-i lăsăm pe sceptici să-și vadă de viața lor monotonă, în timp ce noi, drumeții neînfricați, continuăm să urcăm munți, să explorăm noi înălțimi și să găsim bucuria în fiecare pas al călătoriei noastre.