Geniul din Carpați și Misterul Cărților Inexistente

Cum a Inventat Tanti Nuți „Predarea Diferențiată”

Există o specie de ignoranță atât de pură, atât de nobilă și de neclintită, încât depășește simpla lipsă de informare și devine religie de stat. Este vorba despre ignoranța omului solemn, convins că lumina cunoașterii s-a aprins pe Pământ exact în momentul în care a terminat el de redactat introducerea la lucrarea de licență.

Să luăm un caz absolut fictiv (dar înspăimântător de real): doamna profesor invatator/candidat/pilon al școlii românești, care declară cu o gravitate demnă de un premiu Nobel: „Dragii mei, am căutat peste tot. În toată România NU există nicio carte despre predarea diferențiată! Nimeni nu s-a gândit la asta înaintea mea. Sunt singura din țară care a reușit să gândească o lucrare pe această temă!”

Marea Descoperire: Cum s-a inventat roata la Casa Corpului Didactic

Să stai în mijlocul unei biblioteci de pedagogie, înconjurat de rafturi care se prăbușesc sub greutatea volumelor despre psihologia educației, pedagogie diferențiată, stiluri de învățare și metodici scrise de la Piaget și Tomlinson până la tot profesoratul universitar din ultimii 50 de ani, și să spui „Nu există cărți” , asta da performanță!

Asta nu mai e simplă ignoranță, e artă abstractă.

Mecanismul psihologic al Marelui Pionier: Dacă un concept nu a fost citit de doamna în cauză, înseamnă că acel concept nu există în Univers. Cărțile scrise de alții nu sunt resurse bibliografice, ci simple elemente de decor menite să țină de cald în bibliotecă. Dacă ea nu a deschis volumul, paginile sunt albe.

Să-i construim, zic, un monument! Să ne imaginăm scena: Isac Newton are mărul, Arhimede are baia, iar doamna noastră are o fișă de lucru pentru un elev de clasa a III-a care învață mai încet. În acel moment, cerurile s-au deschis, iar dânsa a realizat: „Doamne! Dacă unui copil îi dau să coloreze și altuia îi dau să rezolve ecuații, asta înseamnă că... DIFERENȚIEZ! Sunt un Platon contemporan! Nimeni în 2000 de ani de istorie nu a mai conceput o asemenea găselniță!”

Biserica reîntregirii pedagogice: Credința că ești Primul

Partea cea mai fascinantă la acești iluminați de bibliotecă este că ei chiar cred ce spun. Nu mint, nu trișează, nu au nicio urmă de viclenie. Ei trăiesc într-o stare de inocență primordiară.

Dacă te apuci să-i arăți un raft întreg de bibliografie, indexat, cu cod ISBN și traduceri din literatura internațională, va da din cap cu o milă profundă pentru tine:

• „Eee, alea sunt altceva! Alea sunt teorie ieftină. Ce am făcut EU în licența mea este adevărata predare diferențiată. Eu am conceptualizat-o de la firul ierbii!”

În mintea Marelui Savant Local, bibliotecile din Cluj, București, Iași sau Timișoara sunt pustii. Sute de doctorate susținute pe tema nevoilor educaționale speciale și a instruirii individualizate? Niște maculatură! Până nu a pus dânsa fontul Times New Roman de 12 cu spațiere de 1,5 pe hârtie, pedagogia românească a rătăcit în întuneric ca triburile nomade în deșert.

Nu te pune niciodată cu un ignorant sincer și plin de entuziasm. Un om care știe că nu știe poate fi învățat. Dar un om care a scris singura lucrare din România pe o temă despre care s-au scris deja 100.000 de tone de hârtie este de neclintit.

Așa că, data viitoare când întâlniți un astfel de titan al gândirii originale, nu-i arătați căutarea pe Google Academic. Nu-i stricați bucuria. Închinați-vă cu smerenie, cereți-i un autograf pe lucrarea de licență și mulțumiți-i că a inventat apa caldă în învățământ, exact la timp ca să avem și noi ce folosi la clasă!