Burca cu ștampilă și călăii cu tabel Excel

 Când Birocrația Iluminată devine Noul Nobil Neam de Talibani

Am o veste proastă pentru iubitorii de progresism cu fișă a postului: fanatismul religios și cel birocratic sunt frați gemeni. Singura diferență e că primii poartă barbă și turban, iar ceilalți poartă ecuson din plastic reciclat, sacou de la reduceri și un zâmbet paseist de corporatist care-ți explică, spre binele tău, de ce trebuie să-ți predei viața la ghișeul 4.

Talibanii clasici îți pun burca pe cap ca să nu-ți se vadă chipul. Talibanii moderni, finuți și europenizați, îți pun burca direct pe inimă, îți îndoaie conștiința după un formular tipizat și apoi deschid o șampanie BIO ca să sărbătorească cât de emancipat, liber și modern ești.

Dumnezeu a dat liber la opțiuni. Birocrația a dat doar liber la somații.

E fascinant cum „bucătarii socialiști” ai noii ordini etice evită Biblia exact cum evită un funcționar de la Primărie munca după ora 14:00. De ce? Pentru că în textul ăla strașnic există un concept care le dă fiori reci pe șira spinării: Libertatea.

Să fim serioși:

• Iuda a vrut să plece? S-a cărat fără să fie nevoie de o comisie de etică care să-i evalueze riscul de radicalizare.
  
  
• Samson și Esau s-au însurat cu cine le-a tunat lor prin cap, ignorând toate sfaturile de familie.
  
  
• Solomon a dus un stil de viață într-un exces atâta de monstruos încât băieții de fițe de prin cluburile din Mamaia sau de pe Coasta de Azur arată ca niște amatori la prima ieșire în oraș.
  
  
• Când ucenicii s-au plictisit și au plecat, Isus nu a trimis după ei poliția locală, nici nu le-a poprit conturile. I-a întrebat lejer pe cei rămași: „Voi nu vreți să vă duceți?”
  
  

Apostolul Pavel, când vedea că lumea o ia pe arătură, ce făcea? Nu scoatea cătușele, nu chema protecția copilului și nu redacta ordonanțe de urgență. Omul plângea, suferea și încerca să convingă prin empatie și argumente.

Ați văzut vreodată vreun birocrat plângând de mila cuiva?

Să fim serioși! A văzut cineva vreodată vreun psiholog de la Barnevernet sau vreo inspectoare de la vreun minister plângând de mila unei mame disperate? A încercat vreunul dintre acești misionari ai ordinii noi să convingă pe cineva cu compasiune?

Niciodată. Pentru că noul fanatism — la fel ca cel nazist și cel marxist dinaintea lui — nu recrutează apostoli. N-are nevoie de oameni cu suflet, ci de călăi cu normă întreagă și tabel Excel.

Profilul mântuitorului de birou:

Are în dotare un dosar cu șină, o privire rece de robot reprogramat și o convingere de neclintit că statul știe mai bine decât tine dacă copilul tău trebuie să mănânce brocoli, ce să gândească marțea și la ce oră are voie să fie fericit.

Noul taliban nu poartă Kalașnikov. Poartă servietă. Nu te amenință cu iadul din ceruri, ci cu iadul administrativ: amenzi, anchete sociale, executări silite și anularea dreptului de a fi om în afara grilei aprobat oficial.

Dacă vechiul fanatism te obliga să te închini la altar, noul fanatism te obligă să te închini la Procedură.

Dar măcar talibanii vechi erau sinceri în nebunia lor: îți spuneau pe față că te vor supus. Ai noștri te leagă de mâini și de picioare cu norme, directive și regulamente, în timp ce-ți șoptesc duios la ureche: „Relaxează-te, o facem pentru libertatea ta!”

Vă mulțumim, dar data viitoare când vreți să ne salvați sufletele, lăsați-ne mai bine să ne descurcăm singuri. Preferăm riscul de a o lua pe arătură decât certitudinea de a trăi într-un dosar bine îndosariat.