Cursa Psihologiei „Creștine”: Cum a Înlocuit Umanismul Adevărul Biblic
În ultimele decenii, am asistat la o schimbare tăcută, dar profundă, în amvoanele și bisericile evanghelice. Concepte care provin din psihologia umanistă, precum iubirea de sine, stima de sine sau imaginea de sine, au fost preluat, îmbrăcat în haine spirituale și prezentat credincioșilor drept soluții pentru problemele lor.
Dar cât de biblice sunt aceste învățături și unde îi duc ele pe credincioși?
1. Marii Promotori: De la Dobson la Warren
Doi dintre cei mai influenți lideri din lumea evanghelică au jucat un rol central în popularizarea acestor idei:
Dr. James Dobson și „Rețeta” Stimei de Sine
Fără îndoială una dintre cele mai influente personalități evanghelice din ultimul sfert de secol, fondatorul Focus on the Family susținea că sănătatea unei societăți depinde direct de acceptarea personală. El scria că dacă ar putea prescrie o rețetă pentru femeile din întreaga lume, le-ar oferi:
„...o doză sănătoasă de stimă de sine și valoare personală (luată de trei ori pe zi până când simptomele dispar). Nu am nicio îndoială că aceasta este cea mai mare nevoie a lor.”
Rick Warren și cele „Cinci Adevăruri” Umaniste
Continuând pe o linie trasată de Robert Schuller, Rick Warren scria într-un articol din 2005 (Ladies’ Home Journal) intitulat „Învață să te iubești pe tine însuți”, unde enumera cinci principii:
Acceptă-te pe tine însuți
Iubește-te pe tine însuți
Fii sincer cu tine însuți
Iartă-te pe tine însuți
Crede în tine
Deși sunt predate frecvent de la multe amvoane, niciunul dintre aceste cinci puncte nu își găsește un suport în Scriptură. Majoritatea creștinilor sunt șocați sau deranjați când descoperă că Biblia nu susține aceste învățături.
2. De Ce Este Psihologia Umanistă Distructivă pentru Credință?
Fuziunea dintre teologie și psihoterapie (așa-numita „psihologie creștină”) subminează fundamentul credinței biblice prin cinci căi majore:
| Punct | Problema Fundamentala |
| 1. Origini ungodly | Teoriile psihologiei umaniste provin de la fondatori atei și anticreștini — înscriindu-se direct în ceea ce Psalmul 1:1 numește „sfatul celor necredincioși”. |
| 2. Contrazice porunca lui Isus | În loc de lepădare de sine (Matei 16:24), ea pune accentul pe iubirea de sine. |
| 3. Diluează convingerea de păcat | Înlocuiește natura păcătoasă a omului cu scuze și raționalizări psihologice. |
| 4. Subiectivism în loc de Adevăr | Schimbă accentul de pe Adevărul obiectiv al lui Dumnezeu pe trăirile și sentimentele subiective ale omului. |
| 5. Distorsionează Scriptura | Îl face pe credincios să abandoneze „Așa vorbește Domnul” în favoarea unei căi „care i se pare dreaptă omului, dar la capătul ei este moartea” (Proverbe 14:12). |
Dar ce se întâmplă cu miturile psihologiei?
O alegere de carieră masivă: Conform Princeton Review, psihologia este a doua cea mai populară opțiune de carieră pentru studenți , iar în universitățile creștine (de la Liberty până la Biola sau Fuller) este chiar mai populară.
O asociație în expansiune: Asociația Americană a Consilierilor Creștini (cu peste 50.000 de membri) promovează activ „integrarea” psihoterapiei cu creștinismul.
Sfaturi înșelătoare: Dr. James Dobson însuși încuraja tinerii credincioși spunând că psihologia creștină este „o profesie demnă de luat în seamă... cu condiția ca credința sa să fie suficient de puternică pentru a rezista conceptelor umaniste”.
Tragica realitate este că tinerii noștri sunt trimiși direct în „preoția umanistă” a unei psihologii mascate sub nume creștine, fără să fie avertizați de pericolul spiritual la care se expun.
Învățăturile centrate pe sine sunt „căile morții” despre care vorbește Scriptura — căi care îl despart pe credincios de adevărul pur și de o rodnicie autentică. În aceste „zile din urmă”, provocarea bisericii nu este să adopte psihologia lumii, ci să revină cu rugăciune și smerenie la Cuvântul lui Dumnezeu.
Comentarii