Nu ești „așa”, ești obișnuit așa
Joe Dispenza este genul de autor care a luat concepte spirituale vechi și le-a pus sub microscopul neuroștiinței. În cărți precum “Breaking the Habit of Being Yourself”, “You Are the Placebo” și “Becoming Supernatural”, el vorbește despre un lucru foarte clar: personalitatea ta creează realitatea ta. Iar personalitatea ta este, în mare parte, un set de gânduri, emoții și reacții repetate atât de des încât au devenit automate. Pe scurt, nu ești „așa din fire”. Ești așa din obișnuință neurologică.
Creierul tău este un aparat de învățare. Tot ce repeți ca gând, ca emoție și ca reacție devine un circuit stabil. Dacă ani la rând ai gândit „Nu sunt suficient de bun”, „Viața e grea”, „Oamenii mă enervează” sau „Eu sunt anxios”, creierul tău nu mai vede asta ca pe niște gânduri. Le vede ca pe identitatea ta. Mai mult, corpul tău începe să se obișnuiască cu emoțiile asociate acestor gânduri. Stresul, frustrarea, graba și îngrijorarea devin stări familiare. Atât de familiare, încât, spune Dispenza, corpul ajunge să ceară acele emoții. Așa apare cercul vicios: gândești la fel pentru că simți la fel și simți la fel pentru că gândești la fel.
Vestea bună este că creierul este maleabil. Dispenza se bazează mult pe ideea de neuroplasticitate, adică faptul că creierul se poate reorganiza pe tot parcursul vieții. Asta înseamnă că poți crea circuite noi, poți slăbi circuite vechi și poți dezvăța felul în care ai fost obișnuit să fii. Dar nu doar prin gândire pozitivă, ci prin repetarea conștientă a unor stări noi.
O idee centrală la Dispenza este că corpul nu știe diferența dintre real și imaginat intens. Dacă îți imaginezi suficient de clar o situație, creierul activează aceleași zone ca și cum ai trăi-o în realitate. Asta înseamnă că poți antrena creierul pentru un viitor care încă nu s-a întâmplat. Dacă îți imaginezi zilnic cum e să fii calm, sigur pe tine și apreciat, corpul începe să învețe acea stare înainte ca realitatea să o confirme. Nu aștepți să se schimbe viața ca să te simți diferit, ci te simți diferit pentru ca viața să se schimbe.
Concluziile practice pe care le poate aplica oricine sunt surprinzător de simple. În primul rând, devino conștient de pilotul automat. Observă o zi întreagă cum reacționezi, ce spui des și ce emoții apar frecvent. Acesta este „vechiul tu” care rulează fără să întrebe. Apoi, întrerupe reacția automată. Când apare reacția obișnuită, cum ar fi iritarea, frica sau descurajarea, oprește-te câteva secunde și nu reacționa imediat. În acel moment slăbești circuitul vechi. În al treilea rând, imaginează-ți zilnic versiunea ta nouă. Cinci sau zece minute pe zi în care îți imaginezi cum gândește, cum merge, cum vorbește și cum se simte versiunea ta care este deja așa cum ți-ai dori. Creierul începe să creadă că aceasta este noua normalitate. În cele din urmă, învață corpul emoția înainte de eveniment. Nu aștepta să ai succes ca să te simți încrezător. Simte încrederea înainte, pentru că corpul învață prin emoție, nu prin logică.
Toate acestea sunt importante atât pentru adolescenți, cât și pentru adulți, pentru că foarte mulți oameni cred că „Așa sunt eu”, „Asta e personalitatea mea”, „Eu sunt anxios”, „Eu sunt timid” sau „Eu sunt mereu stresat”. Dispenza ar spune că acestea nu sunt trăsături fixe, ci rețele de obiceiuri neurologice foarte bine repetate. Iar ceea ce a fost învățat poate fi și dezvățat.
Ideea care rămâne este simplă și puternică. Nu trebuie să aștepți o viață nouă ca să devii o persoană nouă. Trebuie să devii o persoană nouă, iar viața începe să urmeze. Creierul tău este mereu atent la ce repeți. Întrebarea este dacă îl lași să repete trecutul sau îl înveți viitorul.
Comentarii