Biblioteca Presupunerilor

 


Într-un orășel mic, ascuns între dealuri rotunde, trăia o fetiță pe nume Mara. Mara nu era nici cea mai zgomotoasă, nici cea mai curajoasă din clasă. De fapt, avea un obicei ciudat: înainte să facă orice, își spunea în gând ce credea că o să se întâmple. Și, de cele mai multe ori, exact asta se întâmpla.

Dacă își spunea: „O să fie greu azi”, ziua devenea grea. Dacă își spunea: „Sigur greșesc”, mâna îi tremura și greșea. Mara credea că e doar ghinion. Până într-o zi.

Într-o după-amiază, pe când se întorcea de la școală, a descoperit în parc o bibliotecă veche, mică, aproape invizibilă, ca o căsuță pentru păsări. Pe ușă scria simplu: „Biblioteca Presupunerilor”. Curioasă, Mara a deschis ușa și a găsit un domn bătrân cu ochi blânzi, care citea o carte fără titlu.

„Aici păstrăm povești care încă nu s-au întâmplat”, i-a spus el zâmbind. „Dar se vor întâmpla, dacă sunt citite cum trebuie.”

Bătrânul i-a întins o carte goală. „Aceasta este pentru tine.”

Mara a clipit confuză. „Dar nu scrie nimic.”

„Exact”, a spus el. „Scrie ce crezi că este deja adevărat.”

În seara aceea, acasă, Mara a scris prima propoziție: „Sunt genul de fată care se descurcă.” Nu a scris „vreau să fiu”, ci „sunt”. A doua zi, fără să-și dea seama, a ridicat mâna la o întrebare. Răspunsul a fost corect. Doamna învățătoare a zâmbit. Mara a fost uimită.

În următoarele zile, a continuat. „Oamenii mă ascultă când vorbesc.” Și colegii au început să o asculte. „Îmi place să încerc lucruri noi.” Și a descoperit că îi place să picteze.

Într-o zi, însă, a scris ceva mai mare: „Sunt curajoasă.” Când a citit propoziția, inima i-a bătut tare. Curajul nu venea cu un sunet sau o lumină magică. Dar când a venit momentul să joace rolul principal într-o serbare, Mara nu a fugit. A respirat adânc și a urcat pe scenă.

După spectacol, bătrânul din bibliotecă a apărut din nou. „Vezi?”, i-a spus. „Lumea a urmat ce ai presupus despre tine.”

„Deci eu am schimbat totul?”, a întrebat Mara.

„Nu”, a zâmbit el. „Ai schimbat doar povestea pe care o spuneai înainte să se întâmple.”

Ani mai târziu, Mara a devenit adult, dar nu a uitat niciodată biblioteca. Când lucrurile păreau dificile, își amintea să scrie mai întâi în minte cine este, nu ce speră să devină. Și de fiecare dată, lumea găsea o cale să o urmeze.

Iar Biblioteca Presupunerilor încă există, pentru oricine e gata să deschidă o carte goală și să creadă în prima propoziție.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Nodul Nord si Lilith

Tablita 4 a lui THOTH

The Bolivian Salt Hotel