Legea Asumției, pe înțelesul oamenilor care încă mai verifică „dacă chiar funcționează”

Ai observat vreodată cum unele lucruri par să se confirme exact așa cum te-ai așteptat? Te gândești că cineva va întârzia și chiar întârzie. Îți spui că nu ești plăcută într-un context nou și, brusc, oamenii devin reci. Iar apoi concluzia vine natural: „Am avut dreptate.”

Neville Goddard ar spune că nu ai avut dreptate. Ai avut putere.

Aici intră în scenă ceea ce el a numit Legea Asumției. În cartea sa „The Power of Awareness”, Neville formulează o idee care pare prea simplă ca să fie luată în serios: „Assume the feeling of the wish fulfilled.” Cu alte cuvinte, asumă că ceea ce îți dorești este deja real, iar lumea din jur începe să se reorganizeze în jurul acestei stări interioare.

Nu este vorba despre a atrage, a cere universului sau a vibra pe o frecvență anume. Pentru Neville, realitatea exterioară este oglinda fidelă a stării tale interioare asumate. Nu creezi prin dorință, ci prin ceea ce accepți ca fiind deja adevărat despre tine și despre viața ta.

Majoritatea oamenilor trăiesc după regula: „Când se va întâmpla X, o să mă simt Y.” Neville inversează complet această logică și spune: „Când te simți Y, apare X.” Nu este vorba despre optimism forțat, ci despre a intra mental în starea în care lucrul dorit este deja rezolvat.

Ideea aceasta nu a rămas doar la Neville. Joseph Murphy, în „The Power of Your Subconscious Mind”, vorbește despre cum subconștientul execută ceea ce tu accepți ca adevăr. Florence Scovel Shinn, în „The Game of Life and How to Play It”, explică aceeași dinamică prin limbaj și convingeri asumate. Mai recent, Dr. Joe Dispenza aduce o perspectivă științifică, arătând cum corpul începe să reacționeze la un viitor trăit intens în imaginație. Mesajul comun este simplu: nu obții ce vrei, ci obții ceea ce consideri normal.

Un exemplu concret este convingerea „Oamenii mă tratează de sus”. Dacă aceasta este presupunerea ta de bază, vei observa doar momentele care o confirmă, vei vorbi mai defensiv și vei tolera mai ușor comportamentele care te deranjează. Nu pentru că așa este lumea, ci pentru că tu te comporți deja ca o persoană tratată de sus. În schimb, dacă presupunerea devine „Oamenii mă respectă”, postura, tonul și limitele tale se schimbă aproape imperceptibil, iar reacțiile celor din jur se schimbă odată cu ele.

În relații, dinamica este și mai vizibilă. Dacă presupunerea ta este „Oamenii pleacă mereu”, realitatea va găsi modalități să confirme acest lucru. Dacă presupunerea devine „Oamenii se simt bine lângă mine și rămân”, comportamentul tău transmite siguranță și naturalețe, iar experiențele încep să reflecte asta.

Neville propune câteva exerciții simple, dar surprinzător de eficiente. Unul dintre ele este tehnica folosită înainte de somn, cunoscută drept SATS. Înainte să adormi, închizi ochii și îți imaginezi o scenă foarte scurtă care ar avea loc după ce dorința ta este deja împlinită. Nu îți imaginezi procesul, ci rezultatul. Dacă îți dorești un nou job, nu vezi interviul, ci momentul în care îi spui cuiva că îți place la noul job. Repeți scena până adormi.

Un alt exercițiu este să te întrebi pe parcursul zilei: „Dacă aș fi deja persoana care are ceea ce îmi doresc, cum aș interpreta situația asta?” Și apoi să acționezi conform acelui răspuns. Această schimbare subtilă de perspectivă modifică felul în care reacționezi la oameni și contexte.

Un exercițiu foarte puternic este rescrierea poveștii personale. Scrii pe hârtie convingerile automate pe care le ai despre tine, apoi le reformulezi ca și cum ar fi adevăruri vechi, depășite. În loc de „Sunt prea cuminte” sau „Oamenii mă iau peste picior”, alegi variante precum „Entuziasmul meu este molipsitor” și „Oamenii mă iau în serios”. Repetarea lor zilnică le transformă treptat în noi presupuneri despre tine.

Poți chiar să transformi totul într-un joc de o zi. O zi întreagă te comporți ca versiunea ta care este deja apreciată, iubită și respectată. Fără să explici nimănui ce faci, doar intri în acel rol. Răspunsurile celor din jur pot fi surprinzătoare.

Deși poate părea mistic, principiul este foarte simplu. Oamenii reacționează la cine crezi că ești, nu la cine spui că ești. Așa cum spunea Neville, schimbă concepția despre tine și lumea în care trăiești se schimbă automat.

Partea cea mai interesantă este că acest mecanism funcționează oricum. Diferența este că, de cele mai multe ori, îl folosim fără să ne dăm seama, în defavoarea noastră. Legea Asumției aduce o concluzie incomodă, dar eliberatoare: nu ești victima realității tale, ci autorul tăcut al ei.

Nu este nevoie să crezi perfect în această idee pentru a o testa. Este suficient să începi să te comporți ca și cum ceea ce îți dorești ar fi deja adevărat. Restul începe să se așeze, uneori mai natural decât te-ai fi așteptat.