Despre un tiran numit Dracula

 

Vlad Țepeș, cunoscut și sub numele de Vlad Dracul sau Vlad al III-lea, a fost domnitorul Țării Românești în trei rânduri (1448, 1456-1462, și 1476). În timpul domniei sale, a avut conflicte semnificative cu Imperiul Otoman și a luptat pentru a menține independența Țării Românești.

Conflictele cu Imperiul Otoman

1. Plata tributului: Inițial, Vlad Țepeș a continuat să plătească tributul anual către Imperiul Otoman, stabilit de tatăl său, Vlad Dracul. Însă, el a refuzat să mai plătească acest tribut în 1461, declarând astfel deschisă ostilitatea față de otomani.

2. Campania din iarna 1461-1462: În 1462, Vlad a lansat o campanie de hărțuire împotriva otomanilor, atacând garnizoane și așezări otomane de la sud de Dunăre. Acțiunile sale au atras furia sultanului Mehmed al II-lea, care a organizat o expediție militară majoră împotriva lui Vlad.

3. Bătălia de la Târgoviște: În timpul acestei campanii, Vlad a folosit tactici de gherilă și tactici psihologice, inclusiv celebra "pădure de țepe" (unde a impuscat mii de prizonieri turci), pentru a încerca să înfricoșeze armata otomană. Deși nu a reușit să oprească complet invazia, a reușit să provoace pierderi semnificative și să demoralizeze trupele otomane.

4. Detronarea și captivitatea: În cele din urmă, Vlad Țepeș a fost trădat și detronat, refugiindu-se în Transilvania unde a fost capturat și închis de către Matei Corvin, regele Ungariei. A fost eliberat abia în 1475 și a revenit pentru scurt timp pe tronul Țării Românești în 1476, înainte de a fi ucis într-o bătălie cu forțele otomane.

Impactul asupra Țării Românești

Deși Vlad Țepeș nu a reușit să elibereze complet Țara Românească de influența otomană, eforturile sale au întârziat avansul otoman și au consolidat temporar independența și rezistența regiunii. Tactica sa de a respinge tributul și de a folosi metode brutale împotriva invadatorilor otomani l-au transformat într-un simbol al luptei împotriva dominației străine și al apărării integrității naționale.

Da, germanii au scris mult despre Vlad Țepeș, iar aceste scrieri au contribuit semnificativ la formarea reputației sale de tiran sângeros și cruel. Cele mai notabile lucrări sunt pamfletele și broșurile tipărite în secolul al XV-lea, care au fost distribuite pe scară largă în Europa Centrală și de Vest. Acestea au fost printre primele exemple de literatură populară și au jucat un rol major în răspândirea legendei lui Vlad Țepeș.

Cronicile germane

1. Pamfletele germane: În anii 1460 și 1470, au fost publicate numeroase pamflete în limba germană care descriau atrocitățile comise de Vlad Țepeș. Aceste relatări, adesea exagerate sau fabricate, prezentau imagini grafice ale metodelor sale de tortură și execuție, inclusiv celebra tehnică de tras în țeapă.

2. Raportul lui Michael Beheim: Unul dintre cele mai cunoscute texte este un poem epic scris de Michael Beheim, un poet și cântăreț la curtea regelui Friedrich al III-lea al Sfântului Imperiu Roman. Poemul lui Beheim, "Von ainem wutrich der hies Trakle waida von der Walachei" ("Despre un tiran numit Dracula, voievod al Țării Românești"), descrie în detaliu faptele sângeroase atribuite lui Vlad Țepeș.

3. Cronicile de la Nürnberg: Acestea sunt una dintre cele mai faimoase lucrări ilustrate ale Renașterii, publicate în 1493. Deși nu se concentrează exclusiv pe Vlad Țepeș, acestea includ relatări despre domnia și cruzimea sa, contribuind la mitul care s-a format în jurul său.

Motivele din spatele acestor relatări

• Propaganda: Unele dintre aceste texte au fost influențate de propaganda politică a vremii. De exemplu, Matei Corvin, regele Ungariei, a folosit relatările despre atrocitățile lui Vlad pentru a justifica arestarea sa și pentru a atrage sprijinul nobililor germani și al papalității.

• Comerț și influență: Comercianții sași din Transilvania, care aveau frecvente conflicte cu Vlad Țepeș, au contribuit și ei la răspândirea acestor povești, amplificând reputația sa negativă pentru a-și justifica propria opoziție față de domnitorul valah.