Techville

 A fost odată, în agitatul oraș Techville, un cuplu pe nume Emma și Jake. Emma, o romantică incurabilă, credea cu tărie că „dragostea e o poveste spusă sub clar de lună” și visa la scrisori de dragoste și plimbări lungi. Pe de altă parte, Jake, un maestru al evitării emoțiilor, se considera un expert în „dispariții magice”—adică fugea de orice conversație serioasă mai repede decât ai zice „Trebuie să vorbim”.

Într-o sâmbătă însorită, Emma a decis să aibă „discuția” despre viitorul lor. „Am simțit că e momentul să ne așezăm și să vorbim serios,” și-a spus ea, imaginându-și cum vor discuta despre viitorul lor, sorbind ceai pe canapea. Dar Jake, simțind pericolul iminent, s-a scuzat rapid: „Trebuie să rezolv ceva foarte important... poate niște șuruburi de la magazin.”

„Jake, chiar?” a întrebat Emma cu o sprânceană ridicată. „Nici măcar nu avem o trusă de scule!”

Dar Jake deja dispăruse, lăsând-o pe Emma să se întrebe ce ar putea face pentru a-l determina să fie deschis la discuții. „Mereu fugi de probleme, Jake,” și-a spus ea, dar nu s-a putut abține să nu zâmbească.

După câteva ore, Jake s-a întors cu cele mai inutile obiecte: un bec, niște baterii și o rolă de bandă adezivă. „Misiune îndeplinită!” a spus el triumfător, încercând să evite privirea Emmei.

„Jake, trebuie să vorbim,” a spus Emma, ferm, dar cu blândețe. „Nu poți continua să eviți discuțiile serioase. De ce fugi mereu?”

Jake s-a fâstâcit, căutându-și cuvintele: „Nu-mi place să mă simt prins. Vorbim despre sentimente și angajamente și mă simt ca într-o cușcă.”

Emma a râs și a spus: „Jake, nu vorbim despre o sentință la închisoare; este doar o conversație!”

„Dar dacă începi să vorbești despre unde ne vedem peste cinci ani?” a întrebat Jake, puțin panicat.

„Jake,” a spus Emma zâmbind, „Vreau doar să știu dacă ești fericit acum și dacă ne vedem evoluând împreună. Atât.”

Jake a oftat, dându-și seama că „a înfrunta temerile direct era mult mai ușor decât să le ocolești”. Și astfel, pentru prima dată, au avut o discuție adevărată. Au vorbit, au râs, au plâns puțin. Și, din acea zi, Jake a învățat să rămână pe loc, pentru că, așa cum și-a dat seama, „răbdarea și umorul pot reduce chiar și cele mai mari distanțe.”