O poveste cu el si ea

 A fost odată, în orașul agitat Techville, un cuplu pe nume Emma și Jake. Emma era o romantică incurabilă, cu inima caldă, care credea în scrisori de dragoste, plimbări sub clar de lună și discuții nesfârșite despre sentimente. Jake, pe de altă parte, avea un talent aparte de a dispărea mai repede decât Wi-Fi-ul la un festival de muzică ori de câte ori lucrurile deveneau prea emoționale. Era ceea ce ai putea numi un "evitant" – un maestru al artei de a evita conversațiile profunde, discuțiile despre angajament și orice implică expresia "Trebuie să vorbim."

Într-o sâmbătă însorită, Emma a decis că era timpul să aibă "discuția" despre viitorul lor. Ea își imagina o după-amiază confortabilă pe canapea, sorbind ceai și discutând despre speranțele, visele lor și despre cum vedeau evoluția relației. Jake, simțind pericolul iminent, și-a amintit brusc că trebuie să "rezolve ceva foarte important."

"Jake, unde te duci?" a întrebat Emma, încruntându-se.

"Ah, doar… eh… la magazinul de bricolaj. Ne-au lipsit… um… șuruburi!" bâlbâi el, deja pe jumătate ieșit pe ușă.

"Șuruburi? Nici măcar nu avem o trusă de scule!"

Dar Jake deja dispăruse, figura lui micșorându-se în depărtare, ca un ninja care fuge de la o capelă de nuntă.

Emma oftă. Îl iubea pe Jake, dar tendințele lui de a evita problemele erau ca încercarea de a mângâia o pisică care nu vrea să fie ținută—drăguț, dar frustrant de evaziv.

Orele au trecut, iar Jake s-a întors acasă cu cele mai random obiecte de la magazin—un pachet de baterii, un singur bec și niște bandă adezivă, niciunul dintre ele de care aveau nevoie.

"Misiune îndeplinită!" a declarat el, încercând să evite privirea întrebătoare a Emmei.

"Jake, trebuie să vorbim," a spus Emma, cu vocea blândă dar fermă.

"Sigur, dar mai întâi, lasă-mă să-ți arăt becul acesta. Este eficient energetic și tot ce vrei!"

Emma a dat ochii peste cap. "Jake, încetează să mai eviți conversația. De ce fugi mereu când lucrurile devin serioase?"

Jake s-a fâstâcit, vizibil inconfortabil. "Doar că… nu-mi place să mă simt prins, știi? Ori de câte ori vorbim despre viitor, mă simt ca într-o cușcă."

Emma nu s-a putut abține să râdă. "Jake, nu vorbim despre o sentință la închisoare; este doar o conversație!"

"Dar ce dacă vrei să vorbim despre sentimente și angajamente și… nu știu… unde ne vedem peste cinci ani?" a întrebat Jake, panicat.

"Jake," a spus Emma zâmbind, "Nu îți cer să planifici următorul deceniu. Vreau doar să știu dacă ești fericit cu locul unde suntem acum și dacă vezi că ne dezvoltăm împreună. Atât."

Jake s-a uitat la Emma, umerii relaxându-se puțin. "Cred că… doar că mă sperie să stric lucrurile, așa că le evit. Dar poate tocmai asta le strică."

Emma i-a luat mâna lui Jake. "Exact. Fuga nu face lucrurile mai bune, dar o conversație ar putea."

Jake a dat din cap încet, realizând că Emma nu încerca să-l pună la colț, ci pur și simplu voia să înțeleagă gândurile și sentimentele lui.

"Bine," a spus Jake oftând, "Hai să vorbim despre asta."

Și astfel, pentru prima dată, Jake a rămas pe loc. Au vorbit, au râs și chiar au plâns puțin. Jake a realizat că evitarea problemelor nu le face să dispară, iar Emma a descoperit că răbdarea și umorul pot reduce chiar și cele mai mari distanțe din relația lor.

Din acea zi, de câte ori Jake simțea impulsul de a "fugi la magazinul de bricolaj," respira adânc și se așeza alături de Emma. Și, deși nu era perfect, a învățat că a înfrunta temerile direct era mult mai ușor decât să încerce să le ocolească—mai ales când persoana pe care o iubești este chiar lângă tine, ținând un pachet de șuruburi inutile și zâmbind ca și cum ar fi câștigat la loterie.