Suprafațăfeliciții

 

În micul oraș Pârlițeni, unde fiecare vecin știe totul despre toată lumea, se întâmplă să fie și oameni care se simt deosebit de mândri pentru că au o familie, copii și un cățel mic și pufos pe nume Fifi. Acești eroi ai banalității, numiți și "Suprafațăfeliciții", se simt pe cât de puternici pe atât de superiori față de cei fără angajamente matrimoniale sau părintești.

În fiecare dimineață, Superfațăfelix se trezește la șase fix, după ce a fost trezit de Fifi, care stătea cu lăbuțele pe pat și îi șoptea în ureche „Tatăl meu iubit! Mămica ta iubită! Este momentul să ne ridicăm și să arătăm lumii cât de minunati suntem!”. Cu o asemenea micuță familie, el este convins că are tot ce trebuie să fie fericit: un job stabilit, o casă cu grădină, și o mașină suficient de mare încât să nu se simtă rușinat când duce familia la piață.

În contrast, vecinul său Celibatarul, așa cum îl numesc pe ton malițios pe la spate, se trezește la prânz, după o noapte lungă petrecută jucând jocuri video și comandând pizza. „Ce-i fără copii și cu catelul asta pufos?" se întreabă uneori Celibatarul în timp ce mestecă pizza mică. El nu îi înțelege pe Suprafațăfeliciți, dar îi simpatizează și are grijă să nu îi deranjeze. Celibatarul are prieteni în toate colțurile lumii, și o piață în fața casei unde nu mai are loc să parcheze mașina.

Morala: Fiecare om are propriile sale alegeri și calea sa spre fericire. A avea o familie și copii poate aduce multe bucurii și satisfacții, dar nu face pe nimeni mai bun sau mai rău decât cineva fără. Respectul față de alegerile și stilul de viață al fiecăruia este cheia unei comunități armonioase și a unei vieți împlinite.