Când psihologul școlar își pierde neutralitatea: influență, alianțe și conflict de interese în mediul educațional
În orice școală există relații, prietenii, grupuri de influență și conflicte. Profesorii, directorii, părinții și personalul auxiliar formează o comunitate umană complexă, cu simpatii și antipatii inevitabile. Tocmai de aceea, rolul psihologului școlar este unul special: el trebuie să rămână cât mai neutru posibil și să nu permită relațiilor personale să îi influențeze judecata profesională.
Problemele apar atunci când psihologul începe să se identifice cu un anumit grup din școală și să privească realitatea prin filtrul intereselor acelui grup.
Profesorul cu experiență și amenințarea simbolică
În multe instituții există profesori care au construit, de-a lungul deceniilor, o reputație solidă. Sunt oameni care au format generații întregi de elevi, au trecut prin numeroase schimbări de conducere și și-au câștigat respectul prin muncă și rezultate.
Uneori, tocmai această autoritate informală poate deveni incomodă pentru anumite grupuri din interiorul organizației.
Atunci când un psiholog ajunge într-un mediu deja împărțit în tabere, există riscul să adopte rapid opiniile persoanelor de care se apropie, fără să verifice independent informațiile primite.
În loc să observe direct și să analizeze obiectiv, poate începe să preia percepțiile altora ca și cum ar fi realități demonstrate.
Cum apare influențarea subtilă
Rareori astfel de procese sunt directe. Oamenii nu spun de obicei: „Vreau să distrug reputația acestui profesor.”
Influența apare prin acumularea unor mesaje repetate:
comentarii aparent nevinovate;
interpretări negative constante;
selectarea exclusivă a informațiilor nefavorabile;
prezentarea unor zvonuri drept indicii;
asocierea repetată a persoanei cu probleme sau conflicte.
În psihologie, acest fenomen este cunoscut sub diferite forme de bias cognitiv. Odată ce o persoană își formează o impresie inițială, începe să observe mai ales elementele care îi confirmă acea impresie și să ignore ceea ce o contrazice.
Relația cu directorul
Un psiholog lipsit de independență poate încerca să își consolideze poziția prin apropierea de conducerea școlii.
În loc să ofere o perspectivă echilibrată, el poate deveni un furnizor de validare pentru opiniile deja existente.
Uneori acest lucru se manifestă prin:
accentuarea problemelor asociate anumitor persoane;
omiterea informațiilor favorabile;
prezentarea concluziilor drept certitudini;
utilizarea limbajului profesional pentru a conferi autoritate unor interpretări personale.
Pentru un director ocupat, formulările venite din partea unui specialist pot părea mai credibile decât simplele opinii ale altor angajați. Din acest motiv, responsabilitatea psihologului este enormă.
Tehnici de influență care pot apărea
Atunci când neutralitatea este abandonată, pot apărea mecanisme precum:
Etichetarea subtilă
Persoana este asociată constant cu anumite caracteristici negative până când acestea încep să fie percepute ca adevăruri.
Repetarea selectivă
Sunt reluate mereu aceleași incidente, în timp ce realizările și contribuțiile sunt ignorate.
Confirmarea prejudecăților
Se caută exclusiv informații care susțin o concluzie deja stabilită.
Autoritatea profesională
Opiniile personale sunt formulate într-un limbaj psihologic sofisticat pentru a părea concluzii științifice.
Izolarea perspectivei alternative
Vocea persoanei vizate este minimalizată sau prezentată ca lipsită de relevanță.
Ce spune etica profesională
Codurile deontologice ale profesiei cer psihologilor să evite conflictele de interese și să își păstreze independența profesională.
Un psiholog nu este angajat să protejeze grupuri de influență, să participe la rivalități interne sau să contribuie la eliminarea unor persoane incomode.
Misiunea sa este să înțeleagă oamenii, nu să îi judece înainte de a-i cunoaște.
În momentul în care prieteniile, simpatiile sau interesele organizaționale încep să dicteze concluziile profesionale, integritatea actului psihologic este compromisă.
Costul pentru școală
Atunci când un specialist renunță la neutralitate, efectele nu se limitează la persoana vizată.
Profesorii își pierd încrederea în instituție.
Elevii observă tensiunile dintre adulți.
Climatul școlar devine mai conflictual.
Respectul față de profesia de psiholog scade.
Iar organizația începe să funcționeze pe baza alianțelor și percepțiilor, nu pe baza faptelor.
O școală sănătoasă are nevoie de profesori competenți, de directori echilibrați și de psihologi independenți. În momentul în care unul dintre aceste roluri devine instrumentul unor interese de grup, întreaga comunitate educațională are de pierdut.
Acest tip de articol funcționează cel mai bine ca analiză a conflictelor de interese și a abaterilor de la etica profesională, fără a afirma că o anumită persoană a comis efectiv aceste fapte.
Comentarii