Eyrelle și Taina din Adânc
Eyrelle s-a născut într-un loc unde noaptea părea să respire. Aerul mirosea a ploaie veche, a pământ ud și a secrete nerostite. De mică, vedea lucruri pe care ceilalți nu le observau — umbre care se mișcau în spatele cuvintelor, freamătul ascuns în gesturile oamenilor, intențiile care nu ajungeau niciodată la suprafață. Oamenii o priveau cu teamă, ca și cum ar fi știut ceva ce nu ar fi trebuit să știe. Iar ea... a învățat devreme că e mai sigur să tacă. Se retrăgea în camerele întunecoase ale minții ei, unde gândurile nu o puteau trăda. Învățase să citească fețele, să asculte respirațiile, să simtă vinovăția în aer. Uneori, îi părea că sufletul lumii e un animal speriat care se ascunde sub pielea oamenilor. Dar cu anii, tăcerea ei a început să doară. Într-o seară, privind propria reflexie într-un pahar cu apă, Eyrelle a văzut cum chipul ei se destramă și în locul lui apare altul — acela al unei femei mai vechi, cu ochi arzători și un zâmbet care cunoștea prea bine puterea. Femeia ...